Scurte consideraţii metodologice despre cercetarea doctorală ”Dreptul Uniunii Europene – o nouă tipologie juridică”
19 mai 2014 | Laura-Cristiana SPĂTARU-NEGURĂ
Prezentul articol reprezintă o scurtă prezentare a consideraţiilor introductive ale cercetării doctorale pe care o finalizez anul acesta, sub coordonarea domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa. Teza de doctorat este gândită ca un studiu multidisciplinar care îmbină elemente de teoria generală a dreptului, cu elemente de drept comparat şi de dreptul Uniunii Europene.
Prin tema abordată intenţionez să supun atenţiei doctrinei juridice problema complexă a apariţiei unei noi tipologii juridice, şi anume tipul dreptului Uniunii Europene. Lucrarea urmăreşte astfel să răspundă întrebării: este dreptul Uniunii Europene un nou tip de drept, cu determinaţii calitative specifice?
În prezent, suntem martorii unor fascinante provocări în ceea ce priveşte Uniunea Europeană[1] – se discută despre integrarea într-o ordine juridică supraetatizată, despre racordarea la interese supranaţionale, despre reconfigurarea suveranităţii, despre împletirea valorilor naţionale cu cele ale Uniunii Europene şi despre armonizarea legislaţiei. Dar, crearea unei Europe Unite ridică o problemă delicată – compatibilitatea dintre valorile naţionale şi cele ale Uniunii Europene. Din nefericire, cele douăzeci şi opt de identităţi naţionale sunt ameninţate de acest proces, astfel că ne întrebăm, pe de altă parte, dacă popoarele Europei sunt pregătite să renunţe la elementele lor de specificitate şi să îmbrăţişeze „unitatea în diversitate”.
Poate dreptul Uniunii Europene, care este caracterizat de multilingvism şi multijuridism, să fie considerat un nou tip de drept, apărut în panorama sistemelor de drept ale lumii?
Apreciez că, doar în măsura în care Uniunea Europeană se fundamentează pe o voinţă juridică autonomă şi pe principii şi valori care se situează în zona eternului juridic, atât pentru raţiunea individului, cât şi pentru identitatea naţională a Statelor Membre, este posibilă „unitatea în diversitate” şi deci existenţa unui nou tip de drept.
Pentru a putea vorbi despre o nouă tipologie juridică, este nevoie mai întâi de existenţa unei voinţe autonome care comandă procesul decizional juridic al Uniunii, voinţă care nu reprezintă o simplă sumă aritmetică a voinţelor individuale ale Statelor Membre[2]; astfel, Statele se angajează să se supună unei voinţe juridice distincte de a lor. În afara unei voinţe autonome care comandă creaţia juridică, noua tipologie implică şi existenţa unor principii generale care să comande direcţiile esenţiale ale construirii şi ale dezvoltării ordinii juridice europene.
Din această perspectivă, am considerat concludent a examina şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în conturarea principiilor de drept caracteristice acestei noi ordini juridice.
Scopul urmărit fiind acela de a examina apariţia unei noi tipologii juridice în cadrul sistemului dreptului – tipologia Dreptului Uniunii Europene, mi-am propus următoarele obiective:
– analizarea conceptului de „tipologie” în ştiinţele sociale, inclusiv în ştiinţele juridice, considerând că acest termen trebuie dezbătut înainte de a intra în analiza juridică propriu-zisă;
– cercetarea tipologiei dreptului, din perspectiva dreptului comparat, impunându-se fina observare a tipologiilor juridice importante conform operei celor mai mari comparatişti ai dreptului;
– analizarea istoriei şi specificităţilor dreptului Uniunii Europene, cu accent pe trăsăturile care susţin ideea unei noi tipologii juridice – existenţa (i) unei voinţe autonome care comandă procesul decizional juridic, diferită de o simplă sumă aritmetică a voinţelor individuale ale statelor, şi a (ii )unor principii generale care să comande direcţiile esenţiale ale construirii şi ale dezvoltării ordinii juridice a Uniunii;
– cercetarea izvoarelor dreptului unional ca arhitect al noii ordini juridice a Uniunii Europene, cu accent pe rolul doctrinei şi al jurisprudenţei în conturarea principiilor acestui tip de drept.
În ceea ce priveşte metodologia, pentru a atinge scopul şi obiectivele enunţate mai sus, în procesul elaborării lucrării, am selectat materialul legislativ, jurisprudenţial şi doctrinar, român şi străin, folosindu-ne de metodele consacrate ale cercetării ştiinţifice a fenomenelor juridice:
– metoda comparativă a fost utilizată pentru a realiza studiul tipologiei dreptului;
– metoda istorică a fost aplicată pentru a analiza evoluţia Uniunii Europene şi a jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în ceea ce priveşte consacrarea principiilor generale de drept;
– metoda logică a fost folosită în vederea sintezei punctelor de vedere ale autorilor menţionaţi cu privire la tema investigată, precum şi în expunerea concluziilor proprii;
– metoda sociologică a fost utilizată automat întrucât dreptul este o realitate socială, iar regulile de drept au importante consecinţe în destinul social şi individual al omului, juristul neputându-se izola la adăpostul tehnicii juridice, ci trebuind să se plaseze în centrul vieţii sociale;
– metodele cantitative au permis sistematizarea legislaţiei şi a jurisprudenţei relevante pentru tema abordată, permiţând inventarierea acestora în mod temeinic.
Metodologia a urmat trei etape importante. În primul rând, pentru a discuta despre tipologia dreptului, am considerat a se impune analizarea conceptului de tipologie în cadrul ştiinţelor sociale, în special a ştiinţelor juridice. Tot aici, am analizat tipologiile clasice ale dreptului, contribuţie valoroasă a comparatiştilor lumii, analizând apoi determinaţiile calitative proprii ale dreptului european, cu accent pe trăsăturile care susţin apariţia unei noi tipologii juridice. În al doilea rând, am urmărit istoria şi specificităţile dreptului Uniunii Europene. În al treilea rând, am analizat izvoarele dreptului european, cu accent pe rolul doctrinei şi al jurisprudenţei în conturarea principiilor dreptului european.
Sperăm ca metodele folosite să fie conforme cu obiectul cunoaşterii, întrucât cunoaşterea ştiinţifică presupune „să te laşi în voia obiectului […] să ai în faţă necesitatea internă a acestuia şi să o exprimi […] (pentru că) metoda nu este altceva decât structura întregului, înfăţişat în pura sa esenţialitate”[3].
Ca orice cercetare ştiinţifică, şi prezenta cercetare are o serie de limite inerente, care sperăm să nu aibă un impact semnificativ asupra concluziilor la care am ajuns. Discutăm aici despre limitele cercetării teoretice şi despre subiectivismul cercetătorului.
Scopul acestei lucrări nu este de a încerca a rezolva toate problemele ridicate de tema respectivă sau de domeniul analizat, deoarece acest obiectiv nu este realist; găsirea răspunsurilor la întrebările existente în doctrină generează apariţia altor întrebări care trebuie să fie supuse analizei în viitor, astfel că apar noi direcţii de cercetare.
La finalul acestui demers ştiinţific ne apar în minte cuvintele lui Francis Bacon care sublinia că „există şi pot exista două căi pentru a cerceta şi descoperi adevărul. Una se înalţă ca într-un zbor de la datele simţurilor şi de la faptele particulare la propoziţiile cele mai generale, şi stabileşte şi descoperă din aceste principii socotite ca un adevăr de nezdruncinat, propoziţiile mijlocii. Aceasta este calea întrebuinţată azi. Cealaltă scoate propoziţiile din datele simţurilor şi din faptele particulare, ridicându-se continuu şi gradual, pentru a ajunge în cele din urmă, la propoziţiile cele mai generale. Aceasta este calea adevărată, dar încă neîncercată”[4]. Sperăm să ne fi aventurat pe această cale „încă neîncercată”, iar la finalul cercetării doctorale să oferim răspunsuri la multe dintre întrebările despre dreptul Uniunii Europene.
În ceea ce priveşte noutatea ştiinţifică şi importanţa teoretică a tezei, subliniem că prin tematica abordată şi maniera de analiză, lucrarea constituie, în mediul juridic din România, o lucrare cu un pronunţat caracter de noutate. Considerăm util, în acest moment, sublinierea principalelor rezultate ale cercetării doctorale:
– examinarea aprofundată a conceptului de „tipologie” în ştiinţele sociale;
– identificarea şi analiza celor mai importante tipologii juridice;
– evidenţierea determinaţiilor specifice dreptului Uniunii Europene;
– relevarea trăsăturilor caracteristice acestui nou tip de drept;
– inventarierea şi analiza principiilor generale ale dreptului Uniunii Europene;
– selectarea, sistematizarea şi analiza jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în conturarea principiilor dreptului specifice acestei noi ordini juridice, precum şi în problema divergenţei între versiunile oficiale ale Uniunii Europene, ca problemă a multilingvismului european.
Chiar dacă au mai existat discuţii şi lucrări pe marginea acestui subiect, considerăm că acestea nu au epuizat problematica, lăsând loc discuţiilor academice şi ştiinţifice. Mai mult, cercetarea jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în vederea analizării principiilor fundamentale ale dreptului Uniunii Europene reprezintă o abordare inovatoare.
Elementele de noutate rezidă şi în modul de analiză a temei, precum şi abordarea şi explicarea, dintr-o perspectivă diferită, a conceptului de „dreptul Uniunii Europene”.
Considerăm că inventarierea şi analiza principiilor generale ale dreptului Uniunii Europene constituie un demers important şi folositor pentru lumea juridică, datorită importanţei covârşitoare a acestui izvor de drept în ordinea juridică europeană, dar şi în ordinea juridică internă a Statelor Membre. Constituind un pilon al legalităţii Uniunii Europene, principiile generale de drept se impun instituţiilor europene, aflându-se pe un loc superior dreptului derivat în ierarhia normelor Uniunii Europene. Trebuie subliniat că aceste principii se aplică şi Statelor Membre, atunci şi în măsura în care ele acţionează în domeniul dreptului european. Făcând parte din legalitatea Uniunii, este evident că ele trebuie să se aplice fie la nivel naţional, fie la nivel european, în orice situaţie care este guvernată de dreptul Uniunii Europene.
Astfel, ne propunem ca prin această teză de doctorat să contribuim la cercetarea atât din domeniul teoriei generale a dreptului, cât şi a celei din domeniul dreptului Uniunii Europene, în ceea ce priveşte încadrarea pe harta juridică a lumii a noii ordini juridice europene.
[1] A se avea în vedere şi situaţia internaţională provocată de tensiunile dintre Ucraina şi Rusia.
[2] Nicolae Popa, Teoria generală a dreptului, ediţia a 4-a, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2012, p. 63.
[3] Georg Wilhelm Friedrich Hegel, Fenomenologia spiritului, Bucureşti, 1965, p. 22.
[4] Francis Bacon, Noul Organon, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1957, p. 38.
Laura-Cristiana SPĂTARU-NEGURĂ
Preparator universitar doctorand, Facultatea de Drept a Universităţii „Nicolae Titulescu”, Bucureşti, România, avocat senior în cadrul Peterka&Asociaţii SCPA, absolvent program LLM, Universitatea din Fribourg, Elveţia
* Mulțumim, Afaceri juridice europene, nr. 3/2014
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
