Ce gandeste un judecator?
22 noiembrie 2007 | JURIDICE.ro, Costel Gilca
Am stat cu totii de atatea ori in fata completului de judecata, iar dupa depunerea concluziilor, mai lungi sau mai scurte, in care am spus mai mult sau mai putin tot ce doream sa spunem, iesim din sala de judecata si incepem sa analizam: cred ca vom castiga, asa l-am simtit eu pe judecator, a fost simpatic; sau dimpotriva ne spunem: boff, o sa pierdem, s-a purtat uracios, nu a inteles nimic din ce i-am spus…
Problema nu se pune insa aici, la cum va gandi judecatorul cand va da solutie. Problema apare in alta situatie: in timpul dezbaterilor. Aproape ca nu stii niciodata ce gandeste judecatorul despre cazul dedus judecatii. Nu stii daca a inteles sau nu, nu stii daca ceea ce tu credeai ca este esential in dosar are si pentru el aceeasi valoare. Mie mi-ar placea sa imi spuna,"domnule cred ca veti pierde, pentru ca acest argument nu m-a convins". In acest moment as stii exact care este punctul slab si as incerca sa il argumentez, altfel… incerc sa argumentez pe ceea ca imi IMAGINEZ eu ca ar gandi judecatorul. As pleda in concreto nu in abstracto. Mi s-a intamplat ca instanta sa puna in discutie o problema sa o dezbatem, iar citind considerentele hotararii am constatat ca problema era minora, nu pe ea isi intemeia judecatorul constructia rationamentului juridic, ci pe alte elemente, pe care nu le dezbatusem…
De multe ori fata unui judecator este ca cea a unui sfinx, el se teme sa nu divulge ce gandeste depre cauza, fiindca se teme sa nu se antepronunte. Nu cred ca atunci cand intra in sala de judecata judecatorul nu are déjà o opinie asupra dosarului, mai ales daca este la al zecelea termen. Cu siguranta ca are o opinie, insa ii e teama sa nu se antepronunte. Nu stiu daca aceasta antepronuntare produce mai mult bine decat rau. Judecatorul se cenzureaza puternic pentru a nu se invoca antepronuntarea. Avocatii abia asteapta sa "sara la gatul judecatorului". Am vazut in instante avocatii care strigau "v-ati antepronuntat domnule/doamna judecator", in vreme ce judecatorul incercase doar sa se lamureasca, si poate nici atat. Din pricina fricii de antepronuntare Justitia se indeparteaza de justitiabil, nu devine o justitie comunicativa, interactiva, iar principiul rolului activ al judecatorului se limiteaza de multe ori la chestiuni formale si nu la aflarea adevarului.
In concluzie, cred ca daca am stii ce gandeste judecatorul, procesul ar fi mult mai deschis iar apararile de mult mai buna calitate, pentru ca ne-am axa pe elementele pe care judecatorul le considera importante.
Apoi, legat tot de ce gandeste un judecator, am scris recent despre "Daunele morale in dreptul muncii. Critica deciziei ICCJ". Acum vreau sa abordez problema dintr-o alta perspectiva: cand Inalta Curte da o decizia inrecursul in interesul legii ea se gandeste doar la problemele de doctrina sau si la problemele de organizare?
Decizia privind daunele morale in dreptul muncii m-a facut sa ma gandesc la acest aspect. Conform acestei decizii, pentru daunele morale lucratorul are deschisa calea actiunii de drept comun, adica litigii de dept civil. Sa aceptam ca are dreptate (desi asa cum am precizat in articol, nu impartasesc opinia judecatorilor Inalteu Curti), sa acceptam ca intr-adevar riguros exact, conform tuturor teoriilor din lume ar insemna ca lucratorii care au fost lezati in demniatea lor sa face cerere pentru repararea daunei morale la instantele civile.
Aceasta ar presupune doua procese:
1. un prim proces in fata instantelor de dreptul muncii care sa constate ca decizia de sanctionare, suspendare, concediere este nelagala
si
2. dupa obtinere aunei asemenea decizii (pentru ca aceste competente sunt atribuite in mod exclusiv instantelor de dreptul muncii) urmeaza un al doilea proces adus in fata instantelor de drept civil.
Evident (cel putin pentru mine) ca este total nepractic ca, capatul de cerere privind despagubirile sa se disjunga (daca este cazul) sau sa formeze un nou dosar, in conditiile in care ar fi mult mai practic sa se rezolve acest capat de cerere prin actiunea principala.
Apoi, care este momentul in care introduc cererea la instantele de drept civil? Dupa ce a ramsa decizia definitiva sau dupa ce a ramas irevocabila. Daca, ea intervine dupa ce a ramas irevocabila, daca mai suntem si intr-o casatie cu tirmitere…
Oare judecatorii de la ICCJ ce au gandit? S-au gandit ei la toate aspectele (de fond si procedura) pe care le implica hotararea lor?
Dumneavoastra ce credeti?
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
