Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Fiscalitate
DezbateriCărţiProfesionişti
D&B DAVID SI BAIAS
 
Print Friendly, PDF & Email

Despre contenciosul fiscal (IX)
23.05.2014 | Dan DASCĂLU

Episodul IX: Contenciosul administrativ fiscal – regim juridic şi câteva dintre formele sale particulare de manifestare

Capitolul VIII al Lucrării este intitulat „Contenciosul fiscal de drept comun” şi cuprinde următoarele secţiuni: Consideraţii preliminare (Secţiunea 7.1); Contenciosul urmăririi creanțelor fiscale ale statului (Secţiunea 7.2); Contenciosul urmăririi creanţelor fiscale ale contribuabililor şi celorlalte subiecte ale raporturilor juridice fiscale împotriva statului (Secţiunea 7.3); Procedura reexaminării taxelor judiciare de timbru (Secţiunea 7.4); şi, în final, Concluzii cu privire la  Capitol VII (Secţiunea 7.5).

Sunt, astfel, analizate în detaliu regulile specifice procedurale aplicabile contenciosului fiscal de drept comun, fiind identificate aspectele specifice soluţionării litigiilor fiscale de către instanţele de drept comun, atunci când ele vizează aspecte de nelegalitate referitoare la urmărirea creanţelor fiscale aparţinând statului sau unităţilor administrativ-teritoriale, şi, respectiv, când creditori ai creanţelor fiscale sunt contribuabilii, care derulează măsuri de executare silită împotriva statului şi unităţilor administrativ-teritoriale, reliefând acolo unde a fost necesar impactul noului Cod de procedură civilă asupra acestui domeniu şi făcând observaţii şi sugestii asupra unor modificări legislative pe care le consider necesar a fi adoptate.

În mod particular atenţia în cuprinsul acestui Capitol al Lucrării a fost îndreptată pentru a aduce unele clarificării conceptuale cu privire la termeni precum „titlu de creanţă”, „titlu executoriu” şi la corelaţia lor, dar şi pentru a sublinia polisemantica noţiunii de „executoriu” în diferite texte legale din Codul de procedură fiscală, cărora de regulă nu li se acordă suficientă atenţie de către practica şi doctrina noastră.

În egală măsură, analiza este îndreptată asupra motivelor ce pot sta la baza contestaţiei la executare, care, ca regulă, ca şi în dreptul comun[1], nu poate privi aspectele legate de contestarea fondului raportului juridic dintre părţi, încercând, de asemenea, să evidenţiez şi situaţiile în care în practică, în situaţii excepţionale, se poate ajunge la situaţii absurde, întrucât organele fiscale, cu precădere cele ce nu fac parte din sistemul A.N.A.F., procedează la executarea silită a unor creanţe fiscale fie fără să fi emis în prealabil un titlu de creanţă, fie fără să-l fi comunicat în mod legal, contribuabilul aflând de existenţa acestuia abia la derularea procedurii de executare silită, dacă nu chiar şi după finalizarea acesteia.

Apoi, în procedura executării silite a creanţelor fiscale ale contribuabililor împotriva statului, am reliefat necesitatea aducerii unor clarificări cu privire la aplicarea O.G. nr. 22/2002, din perspectiva efectului acestuia asupra diferitelor proceduri execuţionale reglementate de dreptul comun.

Din aceeaşi perspectivă a limitelor legislative ale contenciosului fiscal, este readusă în discuţie o Decizie a Curţii Constituţionale prin care a fost consacrată egalitatea de tratament a ocrotirii proprietăţii private, indiferent de proprietar, prin înlăturarea dreptului statului (prin intermediul societăţilor şi regiilor autonome în care deţine participaţii) de a proceda la executarea silită a creanţelor sale (de natură nefiscală) în alte condiţii decât cele aplicabile creditorilor privaţi (Decizia Curții Constituționale nr. 128/1995), putând spune că aceasta este decizia cu care România se desparte în mod formal de comunism, prin aceea că, în sfârşit, cel puţin principal vorbind, reglementările legale consacrau două drepturi esenţiale ale cetăţeanului suprimate vreme de 50 de ani, dreptul de a contesta în justiţie actele fiscale ale statului şi, respectiv, dreptul de a pretinde să i se aplice de către stat regulile speciale de origine fiscală doar în privinţa veniturilor de natură fiscală (şi, implicit, doar de către subiectele de drept ce exercită asemenea drepturi în numele şi pe seama acestuia).

Această decizie care priveşte executarea silită a creanţelor statului de natură nefiscală are relevanţă şi din perspectiva stabilirii unor asemenea creanţe pe cale unilaterală, o practică destul de obişnuită a unora dintre instituţiile statului până la modificarea recentă a Codului de procedură fiscală, în condiţiile în care, aşa cum am arătat în cuprinsul Capitolului I, există încă o serie de deficienţe majore de ordin conceptual ale Codului de procedură fiscală din perspectiva obiectului său de reglementare.

Din fericire, urmare a demersurilor efectuate pe lângă Ministerul Finanţelor Publice de-a lungul timpului de către specialiştii reprezentanţi ai comunităţii de afaceri, s-a reuşit consacrarea expresă a necesităţii existenţei prealabile a unei hotărâri judecătoreşti sau a unui alt titlu executoriu, potrivit legii, pentru a se putea proceda la executarea silită a unor asemenea creanţe de natură nefiscală.

Asemenea demersuri de clarificare legislativă ar trebui să continue, astfel încât să se facă o demarcaţie extrem de clară în lege între veniturile de natură fiscală şi cele de natură nefiscală ale statului, prin consacrarea unui regim juridic firesc al fiecăreia dintre cele două categorii, aspecte care, de asemenea, ar trebui să conducă la o reducere a fenomenului contenciosului fiscal în România.

De asemenea, am analizat în cuprinsul Capitolului VIII şi aspectele referitoare la taxele judiciare de timbru, evidenţiind preluarea superficială de către legiuitor a reglementărilor Legii nr. 146/1997, fără trecerea lor prin filtru conceptual şi determinarea naturii juridice a procedurii în discuţie şi doar prin efectuarea unor mici corecţii cosmetice faţă de multitudinea problemelor sesizate în practică în acest domeniu (precizarea calităţii reclamantului de a formula cererea de reexaminare)[2] şi fără oferirea unor răspunsuri la multitudinea de controverse pe care o asemenea abordare o generează imediat.

Am menţionat, de asemenea, necesitatea clarificării regimului juridic necontencios al procedurii fiscale de stabilire a taxelor judiciare de timbru, prin precizarea unor reguli specifice cu privire la momentul când ar trebui stabilite aceste taxe, dar şi cu privire la comunicarea lor către persoanele interesate, astfel încât să poată fi urmată calea reexaminării de către oricare dintre acestea.

În acelaşi timp, în cuprinsul acestui capitol am abordat şi corelaţia dintre procedura reexaminării taxelor judiciare de timbru şi, respectiv, cea aferentă eşalonării taxelor judiciare de timbru, pe de o parte, şi procedura reexaminării prevăzută de art. 200 NCPC ca urmare a derulării procedurii de verificare şi regularizare a cererii de chemare în judecată în cadrul procesului civil, evidenţiind necesitatea adoptării în practică a unor soluţii care să ţină cont de evoluţia reglementării din domeniu, dar şi de menirea şi finalitatea dispoziţiilor legale.

Astfel, am arătat că este absolut necesar să se observe că, în prezent, spre deosebire de trecut, când, odată cu iniţierea procedurii contencioase fiscale, aceasta devenea independentă faţă de cea civilă, cea din urmă derulându-şi propria sa cale, fiind deci necesară plata anticipată a taxelor judiciare de timbru, astăzi procesul civil nici măcar nu începe pentru pârât până la momentul finalizării cu succes a procedurii fiscale a taxelor judiciare de timbru, deci nu ar mai exista niciun fel de considerente pentru a solicita reclamantului să plătească de îndată o sumă stabilită cu acest titlu, atât timp cât acesta i-a contestat cuantumul sau/şi a solicitat acordarea unor facilităţi referitoare la plata sa, având de asemenea dreptul legal de a contesta soluţia instanţei de judecată asupra acestor aspecte.

Am reliefat, de asemenea, în cuprinsul acestui Capitol VIII şi aspectele referitoare la restituirea taxelor judiciare de timbru, inclusiv prin raportare la aspectele de ordin contencios pe care această procedură le poate reliefa în practică, în funcţie de cine anume este chemat să procedeze la stabilirea dreptului la restituire al justiţiabilului-contribuabil, dar şi prin reliefarea unor comentarii de ordin critic cu privire la soluţia la care legiuitorul s-a oprit în această privinţă, dar şi cu privire la transpunerea sa subsecventă în normele metodologice ale legii, care reglementează procedura de restituire în oglindă cu cea din Codul de procedură fiscală, în condiţiile în care asupra dreptului la restituire se va fi pronunţat deja la acel moment o instanţă de judecată.


[1] Pentru motivele ce pot fi invocate în contestaţia la executare din dreptul comun, a se vedea: V.M. Ciobanu, G. Boroi, Drept…, p. 547-549; E. Oprina, I. Gârbuleţ, Tratat…, vol. I, p. 586-595; I. Deleanu, V. Mitea, S. Deleanu, Tratat…, p. 354-360.
[2] Pentru opinii exprimate cu privire la sistemul taxelor judiciare de timbru sub vechea legislaţie a taxelor judiciare de timbru, a se vedea, de exemplu: I. Deleanu, Cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru, în Curierul Judiciar nr. 5/2006, p. 34-40;  I. Deleanu, Medierea în procesul civil, în Dreptul nr. 10/2006; D. Tătăruşanu, Reexaminarea taxei judiciare de timbru, în Dreptul nr. 11/2005, p. 149-150; Cl. Roşu, A. Fanu-Moca, Cererea de reexaminare în materia taxelor judiciare de timbru, în Dreptul nr. 2/2006, p. 102-107, iar sub noua legislaţie: I. Deleanu, Tratat de procedură civilă, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013, Vol. I, p. 897-901; Tr.C. Briciu, Unele aspecte de noutate în materia taxelor judiciare de timbru pentru cererile introduse la instanţele judecătoreşti, articol disponibil pe www.juridice.ro;  I. Deleanu, Regularizarea cererii de chemare în judecată, în Dreptul nr. 1/2014; L.-A. Viorel, A. Oană, Unele observaţii critice relative la unele soluţii introduse prin O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (I), (II), studiu disponibil la adresa de internet www.juridice.ro; C.-V. Radu, Cererea de reexaminare. Corelaţii între O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru şi noul Cod de procedură civilă, studiu disponibil la adresa de internet www.juridice.ro; A. Fanu-Moca, Contenciosul fiscal, Ediţia a 2-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2013.


Dan DASCĂLU
Avocat partener D&B David şi Baias


Aflaţi mai mult despre , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!






JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill
JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.