Întrebare preliminară cu privire la cantitatea de sodiu prezentă într-un produs alimentar. UPDATE: decizia
18 decembrie 2015 | Mihaela MAZILU-BABEL
18 decembrie 2015: Curtea declară:
1) Articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind mențiunile nutriționale și de sănătate înscrise pe produsele alimentare, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 107/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 ianuarie 2008, coroborat cu anexa la acest regulament trebuie interpretat în sensul că interzice utilizarea mențiunii „conținut foarte scăzut de sodiu/sare” și a oricărei alte mențiuni care poate avea același înțeles pentru consumator în ceea ce privește apele minerale naturale și alte ape. (s.n.-M.M.-B.)
Articolul 9 alineatul (2) din Directiva 2009/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2009 privind exploatarea și comercializarea apelor minerale naturale coroborat cu anexa III la această directivă trebuie interpretat în sensul că se opune ca ambalajele, etichetele sau publicitatea apelor minerale naturale să conțină mențiuni sau indicații prin care se urmărește să se determine convingerea consumatorului că apele în discuție au un conținut scăzut de sare sau de sodiu ori corespund pentru un regim sărac în sodiu, în cazul în care conținutul total de sodiu, sub toate formele chimice prezente, este egal sau mai mare de 20 mg/l.(s.n.-M.M.-B.)
2) Examinarea celei de a doua întrebări nu a evidențiat niciun element de natură să afecteze validitatea articolului 9 alineatele (1) și (2) din Directiva 2009/54 coroborat cu anexa III la această directivă, precum și cu anexa la Regulamentul nr. 1924/2006.(s.n.-M.M.-B.)
:: decizia
*
26 mai 2014: Judecătorul suprem de contencios administrativ din Franța se întreabă în legătură cu baza de calcul a „valorii echivalente de sare” a cantității de sodiu prezent într-un produs alimentar. (C-157/14)
Situația de fapt:
1. cantitatea de sodiu care, asociată cu ioni de clorură, formează clorură de sodiu sau sare de masă sau care cuprinde cantitatea totală de sodiu conținut în produsul alimentar, sub toate formele sale;
2. relația de echivalență stabilită între sodiu și sare;
3. interzicerea, prin dispozițiile unei directive, unui distribuitor de apă minerală să indice pe etichetele sale și în mesajele sale publicitare orice mențiune referitoare la conținutul scăzut de sare pe care ar putea o avea produsul său care, pe de altă parte, este bogat în bicarbonat de sodiu, în măsura în care respectiva mențiune ar fi de natură să inducă cumpărătorul în eroare cu privire la conținutul total de sodiu din apă;
4. conformitatea acelor dispoziții directivale cu dreptul UE primar.
Dispoziții incidente:
1. anexa la Regulamentul (CE) nr. 1924/2006
2. articolul 2 alineatul (1) din Directiva 2000/13/CE și articolul 9 alineatele (1) și (2) din Directiva 2009/54/CE privind exploatarea și comercializarea apelor minerale naturale coroborate cu anexa III la această directivă
3. articolul 6 alineatul (1) primul paragraf din TUE coroborat cu articolul 11 alineatul (1) și articolul 16 CDFUE și explicațiile aferente
4. articolul 10 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Mihaela MAZILU-BABEL
Doctorand, Facultatea de Drept și Ştiințe Sociale, Universitatea din Craiova
