Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 
4 comentarii

Aplicarea legii penale mai favorabile in integrum în cazul legilor speciale. Probleme practice
29.05.2014 | Adrian STAN

JURIDICE - In Law We Trust

Pentru o parte a practicienilor dreptului penal, în special pentru cei care au fost, încă de la început, susținători ai principiului aplicării globale a legii penale mai favorabile, recenta Decizie a instanței de control constituțional[1] a lămurit pe deplin situația. Vom aplica sau o lege (un Cod) sau alta, combinarea acestora fiind un hibrid nepermis de lege și contrar legii fundamentale.

Pentru o altă parte a juriștilor, se pare cea majoritară (dacă ne raportăm fie și doar la considerentele Deciziei nr. 2/2014 a ÎCCJ privind dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală[2]), Decizia Curții Constituționale generează nenumărate probleme de aplicare în practică, dând naștere unor situații uneori absurde. Desigur că principalul, dar simplistul, argument al unor vehemenți adepți ai aplicării integrale ar fi acela că Decizia CCR nu se discută, se execută începând cu 20 mai 2014, dată la care orice critică a acesteia ar trebui să înceteze. Orice opinie contrară ar echivala cu un sacrilegiu, fiind nepermisă. Însă, tocmai aplicarea recentei decizii pare a fi uneori deosebit de dificilă de realizat în practică. De foarte puține ori în fața instanțelor de judecată este dedusă o faptă prevăzută de Codul Penal, fără a fi în discuție instituția concursului, a recidivei, a contopirii faptelor pentru infracțiuni în concurs real săvârșite la interval mare de timp una de cealaltă[3]. Este de datoria practicienilor, care întâlnesc zi de zi situații diferite de cele tip, să contribuie la lămurirea unor probleme generate de aplicarea noului Cod penal.

O situație distinctă în aplicarea lui mitior lex este aceea a infracțiunilor prevăzute de legile speciale, referindu-ne aici pe de o parte la legile nepenale care conțin dispoziții penale, iar pe de altă parte la legile penale speciale. Din prima categorie putem aminti Legea asupra Cecului nr. 59/1934 (cea mai veche lege în vigoare care conține dispoziții penale), Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţi, Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Codul muncii, Codul fiscal și altele. Dintre legile penale speciale, care conțin exclusiv dispoziții de ordin penal, putem aminti Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, etc.

Fără îndoială că legile speciale care conțin dispoziții penale și legile penale speciale sunt legi penale. Curtea Constituțională, la punctul 47 al Deciziei în discuție, arată că dispozițiile din legile speciale nu sunt legi, ci doar norme distincte care aparțin legii și au forța acesteia. În continuare se arată că un Cod penal este o lege unitară și că înțelesul noțiunii de lege penală de la art. 173 C.penal[4] are în vedere alte acte normative care prevăd fapte ce constituie infracțiuni. Se pare, astfel, că instanța de control constituțional face o deosebire clară între Cod, ca și corp normativ și alte legi penale. În opinia Curții, doar la acestea din urmă s-ar referi art. 173, iar nu și la o normă penală cuprinsă într-un Cod penal.

Se poate lesne observa că la baza Deciziei Curții stă ideea de Cod penal ca lege indivizibilă. De altfel, sunt des folosite în considerentele acesteia cuvinte care duc la această concluzie: tipologie de relații sociale, concepție generală, principii, filozofie penală, viziune, ansamblu de norme, logică a sistemului represiv. Se amintește că un sistem al Codului penal este indisolubil, și desfacerea acestei unități este neconstituțională, încălcând sfera competenței legiuitorului.

Însă atunci când ne referim la un sistem represiv, care – după cum însăși Curtea stabilește, are la bază normele adunate într-un Cod penal care trebuie privit în ansamblul lui la un moment dat al evoluției unui sistem de drept, ne referim și la Legile speciale? Se pare că instanța constituțională nu a avut această intenție. Din motivare rezultă cu certitudine că legea penală o reprezintă Codul ca sistem de drept, Cod care prevede fapte, modalități de individualizare a cuantumului pedepsei, dispoziții referitoare la pedepse, unitate sau pluralitate de infracțiuni, modalități de individualizare a executării pedepsei. S-a stabilit că toate aceste instituții de drept penal nu pot fi privite distinct de corpul normativ din care fac parte. Dar o lege specială, spre exemplu Legea care sancționează traficul ilicit de droguri face parte sau nu din acest corp normativ?

Un argument care ar putea susține această idee ar fi aceea că, prin Legea de punere în aplicare a Codului Penal, au fost modificate și legile speciale care conțin dispoziții penale, legiuitorul având în vedere noua politică penală și la modificarea acestora. O asemenea opinie nu poate fi ferită de critici. Este evident că aceste legi au o existență de sine stătătoare din punct de vedere al condițiilor incriminării și al limitelor de pedeapsă, dar nu conțin norme referitoare la individualizarea pedepselor și a executării, acestea din urmă găsindu-se în coduri. Încadrarea juridică se realizează în baza acestor legi și individualizarea se va face între limitele speciale arătate, dar următoarele operațiuni se vor raporta la norma generală cuprinsă în Codul penal.

Întrebarea care rezultă de aici este – la care Cod penal ne vom raporta odată ce am stabilit încadrarea juridică a faptei incriminată în legea specială? La Codul penal prin a cărei lege de aplicare a fost modificată norma specială aleasă sau la Codul penal mai favorabil sub celelalte aspecte, altele decât încadrarea juridică? Dacă mergem mai departe cu un exemplu practic, până la 1 februarie 2014, infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 al. 2 din Legea nr. 143/2000 era pedepsită cu închisoare de la 10 la 20 de ani. Prin Legea nr. 187/2012, limitele de pedeapsă au fost consistent reduse, la 5-12 ani închisoare. Fără îndoială că, sub aspectul încadrării juridice, noua reglementare este mai favorabilă. Problema însă este dacă odată stabilită încadrarea dată faptei, vom putea opta între Codul penal de la 1968 și cel din 2014 sub celelalte aspecte, sau va trebui analizată pe de o parte încadrarea nouă și Codul nou, iar pe de altă parte încadrarea veche și cel vechi. În opinia noastră, o asemenea din urmă operațiune nu poate fi primită, fiind contrară chiar înțelesului dat noțiunii de lege prin recenta Decizie a Curții Constituționale.

O situație și mai complexă putem întâlni în cazul în care o persoană a fost condamnată definitiv pentru o faptă înainte de intrarea în vigoare a noului Cod penal, pedeapsa fiind chiar executată, iar ulterior este judecată după 1 februarie 2014 pentru o faptă comisă tot sub vechea legislație, în concurs real cu prima. Cea de-a doua faptă este una prevăzută de legea specială amintită. Ar părea absurd mecanismul de aplicare a Legii speciale așa cum a fost ea modificată, iar apoi individualizarea și contopirea să se facă în mod obligatoriu potrivit Noului Cod. Justă ar fi o aplicare a legii în două etape. În primă fază se impune astfel încadrarea juridică potrivit legii speciale mai favorabile sub acest aspect, iar ulterior se stabilește Codul penal mai favorabil sub celelalte aspecte, mecanism care nu contravine interdicției impuse de Curte, necombinându-se dispozițiile din codurile penale succesive, în sensul dat de instanța de control constituțional.


[1] Decizia nr. 265 din 6 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 372 din 20 mai 2014
[2] Publicată în Monitorul Oficial nr. 319 din 30 aprilie 2014
[3] A se vedea, în acest sens, studiile prof. Florin Streteanu și prof. Mihai Adrian Hotca, publicate pe www.juridice.ro, referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile.
[4] Potrivit art. 173 NCP, Prin lege penală se înţelege orice dispoziţie cu caracter penal cuprinsă în legi organice, ordonanţe de urgenţă sau alte acte normative care la data adoptării lor aveau putere de lege.


Adrian STAN
avocat-Baroul Timiș

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Au fost scrise până acum 4 de comentarii cu privire la articolul “Aplicarea legii penale mai favorabile in integrum în cazul legilor speciale. Probleme practice”

  1. ANONIM spune:

    Ce faci insa cand ai o infractiune prevazuta in partea speciala a codului penal in concurs cu o infractiune prevazuta intr-o lege speciala(ramasa nemodificata prin L187/2012)? Poti sa aplici codul nou pentru infractiunea prevazuta in codul penal iar pentru cealalta sa aplici codul vechi? Legea mai favorabila se aplica global pentru fiecare infractiune sau pentru tot asamblu de infractiuni? (art. 5 vorbeste de fapta la singular, la fel si decizia 265/2014 vorbeste doar de infractiune, tot la singular).

  2. Corneliu HIRJOGHE spune:

    Dacă o persoană a fost condamnată definitiv pentru o faptă înainte de intrarea în vigoare a Codului penal nou, pedeapsa fiind executată, iar ulterior este judecată după 1 februarie 2014 pentru o faptă comisă tot sub legea veche, în concurs real cu prima, soluția apreciez că este următoarea:
    – Primei pedepse, fiind executată în integralitate nu i se va aplica legea favorabilă;
    – Se va stabili pedeapsa pentru cea de a doua infracțiune în două variante, având în vedere legea nouă și legea veche;
    – Se vor contopi pedepsele în două variante, respectiv 1) o contopire după regulile legii vechi pentru pedeapsa celei de a doua infracțiuni determinată potrivit legii vechi și 2) o contopire după regulile legii noi pentru pedeapsa celei de a doua infracțiuni determinată potrivit legii noi;
    – Prin compararea pedepselor rezultante se determină legea mai favorabilă, după care se scade din pedeapsa rezultantă ceea ce deja s-a executat.
    În felul acesta se respectă întru totul interdicția impusă de CCR de a opera cu instituții autonome în determinarea legii penale favorabile infractorului.
    În aplicarea acestei reguli, CCR a invocat un argument esențial: persoanele condamnate în perioada de tranziție a legii penale nu pot constitui o categorie aparte față de cele condamnate conform legii vechi ori față de cele condamnate conform legii noi.
    Prin urmare, în aplicarea acestui principiu, concursului de infracțiuni – dintre care numai una sau unele infracțiuni au fost săvârșite ori judecate după intrarea în vigoare a legii noi – i se va aplica legea veche sau legea nouă în integralitatea uneia dintre legi, fără posibilitatea combinării legilor ori instituțiilor autonome.

  3. Corneliu HIRJOGHE spune:

    Sau, simplificând operațiunea de mai sus, putem reformula astfel:
    Concursului de infracțiuni – dintre care numai una sau unele infracțiuni au fost săvârșite ori judecate după intrarea în vigoare a legii noi – i se va aplica legea veche sau legea nouă în integralitatea uneia dintre legi, după cum urmează: – se va stabili pedeapsa pentru cea de a doua infracțiune potrivit legii vechi, iar pedeapsa rezultantă se va determina după regulile concursului prevăzute de legea veche; – se va stabili pedeapsa pentru cea de a doua infracțiune potrivit legii noi, iar pedeapsa rezultantă se va determina după regulile concursului prevăzute de legea nouă; – prin compararea rezultantelor se determină legea favorabilă.
    În niciun caz însă nu determinăm pedeapsa pe o lege și mai apoi aplicăm concursul pe o altă lege.
    Regula aceasta este întru totul valabilă și pentru infracțiunile la legi speciale.
    Pedeapsa prevăzută de legea specială veche (adică în forma anterioară datei de 01.02.2014) se asociază cu codul penal vechi și viceversa.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.