« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Mediere
DezbateriCărţiProfesionişti
 
6 comentarii

Justiție statală și justiție privată. Avantaje și dezavantaje
29.05.2014 | Ilie DORIN

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice

Vom reliefa in continuare cateva avantaje si dezavantaje ale fiecarei tip de justitie, fara ca prin aceasta sa evidentiem care justitie este mai buna. Acest lucru ar fi un nonsens de vreme ce orice justitie este buna, altfel nu ar mai fi vorba despre o justitie. Dorim sa scoatem in evidenta doar aspectele care trebuiesc luate in considerare de cetateni atunci cand decid ce tip de justitie abordeaza pentru solutionarea conflictului lor.

Cel mai mare avantaj al justitiei statale ar fi acela al caracterului executiv al sentintelor judecatoresti finale, irevocabile. O sentinta judecatoreasca trebuie pusa de indata in executare de bunavoie, in caz contrar putandu-se face apel la forta coercitiva a statului prin implicarea executorului judecatoresc care pune in aplicare cele decise de judecator. Nerespectarea hotararilor judecatoresti se incadreaza in regim infractional. O sentinta judecatoreasca prezuma ca s-a facut dreptate si ca drepturile ori interesele care au fost lezate au fost readuse pe cat posibil in starea anterioara declansarii conflictului. Din punct de vedere legal, justitia statala este singura in masura sa decida legalitatea si legitimitatea unor actiuni, drepturi, interese ale unor persoane/grupuri/comunitati.

Dezavantajele justitiei statale sunt in principal trei: timpul mare de desfasurare a unui proces judiciar, birocratia, cresterea gradului de neincredere in probitatea si corectitudinea judecatorilor si costurile financiare foarte mari. Timpul de desfasurare a unui proces cu tot cu caile de atac este de cativa ani, indiferent ca este un litigiu complex ori unul simplu. Neprezentarea la termene ori dreptul partilor de a cere amanarea unor termene, desi pot fi considerate tergiversari de partea oponenta, sunt indicatori care maresc uneori considersabil durata unui proces juduciar. Costurile financiare ale justitiei statale sunt foarte mari. Incepand cu onorariile avocatilor, taxele de timbru judiciar, taxele cu materialul probator, onorariile expertilor, diverse cheltuieli judiciare, un proces ajunge sa fie foarte scump. Deseori, la un litigiu cu o valoare redusa de cateva mii de lei, justitia statala – procesul judiciar ajunge sa coste jumatate sau chiar mai mult din valoarea obiectului litigiului. Costurile cresc cu cat obiectul litigiului este mai valoros, litigiul este mai complex prin numarul partilor, drepturile acestora si/sau raporturile juridice dintre litiganti. Exista litigii unde costurile procesului sunt mai mari decat valoarea obiectului litigiului. Un dezavantaj al justitiei statale ar fi neincrederea in neutralitatea, impartialitatea, probitatea, moralitatea, corectitudinea judecatorilor, valori in scadere in ultimul timp. Conform unui sondaj IRES din august 2012, pentru profesia de judecător sau avocat se remarcă un nivel de incredere mai scazut: privind profesia de procuror, 39% din participantii la sondaj afirma că au foarte multa (12%) sau multa (27%) incredere, iar in ceea ce priveste profesia de avocat, 41% declara ca au incredere (conform unui sondaj IRES). Unele din sentinte nu multumesc partile din litigiu. In dosarele in care parti sunt oameni din patura superioara a societatii (prin ranguri politice/administrative/financiare) increderea in nepartinirea judecatorilor este scazuta, acest lucru pe fondul deselor acuzatii uneori fondate uneori nefondate, in ceea ce priveste partinirea judecatorilor de caz, luarea de mita, abuz in serviciu, traficul de influenta – in special infractiuni de coruptie judiciara. Cateva cazuri de anvergura tind inca sa sporeasca neincrederea in corectitudinea actului de judecata al justitie statale.

Avantajele justitiei private s-ar putea raporta la dezavantajele justitiei statale. Justitia privata, fie ca vorbim de negociere, fie ca vorbim de mediere, facilitare ori conciliere, presupune timpi extremi de redusi in solutionarea litigiului. Daca de exemplu un divort cu partajul bunurilor comune in instanta ar dura aproximativ 3 ani de zile, prin oricare metoda a justitiei private cateva intalniri intre partile din litigiu ar solutiona problema. De asemenea, raportandu-ne la costurile, exorbitante deseori, ale unui proces judiciar, putem spune ca justitia privata are costuri foarte mici. Daca luam in calcul metoda negocierii directe intre partile dintr-un conflict, nu exista niciun cost. Daca luam in calcul solutionarea litigiului prin mediere ori alte forme, onorariul mediatorului/facilitatorului/conciliatorului este derizoriu pe langa totalul cheltuielilor cu un proces judiciar. Justitia privata este din acest punct de vedere o abordare inteleapta pentru cei care au posibilitatea si deschiderea spre dialog,  spre solutii amiabile, voluntare. Alte avantaje importante al justitiei private ar fi flexibilitatea procedurilor alese, a intalnirilor dintre partile din conflict, flexibilitatea discutiilor, paleta larga de discutii si propuneri de solutii, modul informal de negociere a unei solutii avantajoase, permisivitatea mare de concesii ori shimburi reciproce intre drepturile ori interesele litigioase. Mentinerea bunelor relatii este un factor foarte important in conflictele in care partile sunt nevoite prin prisma raporturilor dintre ele, sa convietuieasa ori sa colaboreze si dupa solutionarea conflictelor (litigii intre vecini, litigii intre parinti privind custodia comuna, litigii intre profesionisti, litigii de munca, etc). Justitia privata este singura metoda care abordeaza litigiul si prin prisma emotionala, dand satisfactie emotionala participantilor tocmai prin participarea lor directa si activa in generarea solutiei optime.

Dezavantajele justitiei private ar fi neincrederea in aceasta metoda, dar si in partea adversa din conflict, lipsa unei culturi civice in solutionarea voluntara si amiabila a conflictelor/disputelor, lipsa de incredere in mediatori/facilitatori/conciliatori, lipsa de putere executorie a intelegerii – acordului ce pune capat conflictului. Cu alte cuvinte, chiar si o intelegere scrisa, nu are putere executorie cum are o hotarare judecatoreasca, desi poate lua forma unei Hotarari de expedient ori unui act notarial autentificat, si astfel poate fi titlu executoriu. Acest lucru face ca justitia privata sa fie in vizorul justitiei statale, judecatorul ori notarul fiind singurii indrituiti sa legalizeze intelegerea/tranzactia/acordul partilor, ca acesta sa poata avea putere executorie si sa poata fi pus in executare silita la nevoie. Lipsa de cunoastere a acestui tip de justitie si a metodelor din care este compusa – negocierea, medierea, facilitarea, concilierea – face ca justitiabilul sa apeleze in virtutea obisnuintei la instanta de judecata. Un alt dezavantaj al acestei justitii ar fi nesiguranta unei solutii amiabile. In justitia privata decizia privind o solutie la conflict este luata de partile din conflict, ori tocmai acest fapt creeaza nesiguranta pentru partile din conflict, care oricum sunt suspicioase intere ele, si pun la indoiala buna-credinta si bunavointa partii adverse. Mai mult, la unii justitiabili nici nu exista obisnuinta cu negocierea solutiilor la probleme. In acest sens ajutorul unui tert mediator ori facilitator este binevenit si are ca scop tocmai acoperirea acestui gol de neincredere si nesiguranta fata de perceptia reciproca a partilor din conflict.

Dupa cum observam, avantajele justitiei private par a fi dezavantajele justitiei statale, si dezavantajele justitiei private par a fi avantajele justitiei statale, ceea ce ne duce la idea ca cele doua tipuri de justitie nu se exclud ci se completeaza reciproc. Nu putem vorbi de un stat fara justitie statala, dar nici de un stata fara justitie privata. Multitudinea de conflicte ale relatiilor interumane fac oportuna discutia despre tipul de abordare a conflictului. Complexitatea unui conflict, intensitatea acestuia, dar si rezonanta sa sociala ar trebui luate in considerare atunci cand statul pune la dispozitie celor implicati in conflicte, tipul de justitie recomandat pentru solutionare. Un litigiu de custodie comuna, ori un litigiu pentru o creanta de 10.000 de lei, denota o posibilitate mare de a fi solutionate amiabil, pretabile deci justitiei private. O disputa cu 10 succesori si cu o masa succesorala ce implica diverse bunuri, drepturi, creante, testament revocate, denota o posibilitate mica de solutionare amiabila, si sunt pretabile justitiei statale. Nu orice conflict se preteaza justitiei private, cum nu orice conflict se preteaza justitiei statale.

Avantajele folosirii ambelor tipuri de justitie sunt un castig mare pentru stat. Functionarea atat a justitiei statale cat si a justitiei private si impulsionarea acesteia din urma pe cat posibil, ar aduce mari avantaje financiare statului. Decongestionarea instantelor de judecata ar aduce economii considerabile la bugetul pentru organizare judiciara; calitatea actului de justitie ar fi mai buna avand in vedere un numar mai mic de dosare pe cap de judecator ceea ce ar duce si la judecarea litigiilor in timpi mai rezonabili asa cum prevede chiar si Constitutia; cultura dialogului promovata de justitia privata si componentele acesteia ar face ca societatea sa fie mai deschisa si mai pasnica; modul de abordare a situatiilor si raporturilor conflictuale dintre cetateni ar mai diplomatice, mai conciliante, mai colaborative, mai pragmatice; crearea unei constinte sociale privind abordarea piramidala a conflictelor litigiilor.

Abordarea piramidala a conflictului s-ar referi la modul de solutionare adoptata de partea sau partile in conflict. Astfel negocierea directa intre parti ar fi primul nivel al piramidei, ulterior si doar daca partile nu s-au inteles in mod direct acestea sunt indrumate sa apeleze la o terta persoana (mediator/facilitator/negociator) care sa le ajute sa mentina cadrul amiabil de relationare si solutionare a conflictului, si doar daca nici cu ajutorul tertului, pe al doilea nivel al piramidei nu s-a ajuns la o solutie amiabila, sa se apeleze la justitia statala, ca ultima faza si treapta de solutionare a conflictului, ca varf al piramidei.

Din punctul nostru de vedere, statul ar trebuie sa se implice in sistemele de management privat al conflictelor/litigiior  pentru a crea cadrele necesare desfasurarii in bune conditii a ambelor tipuri de justitii, pe atat de mult pe cat se ocupa de politici sociale ori de mediu.

Dorin ILIE
Mediator

 
Secţiuni: Mediere | Toate secţiunile
Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Au fost scrise până acum 6 de comentarii cu privire la articolul “Justiție statală și justiție privată. Avantaje și dezavantaje”

  1. Mihaela MAZILU-BABEL spune:

    Merita citat și citit și profesorul Vălimărescu cu a sa teză de doctorat: La justice privée en droit moderne, teză de doctorat (Paris, 1926)

  2. Florin RADU spune:

    Nu exista „justitie privata”, e un non-sens, o contradictie in termeni.
    Ceea ce se numeste in mod gresit asa, este de fapt, intelegerea partilor, care gasesc de cuviinta sa cedeze una in fata celeilalte (sau, ma rog, de multe ori, doar una din ele in fata celeilalte).
    Un acord de compromis intre parti nu poate fi justitie, ci doar evitarea justitiei!

  3. Liviu BORDAS spune:

    „Din punctul nostru de vedere, statul ar trebuie sa se implice in sistemele de management privat al conflictelor/litigiior pentru a crea cadrele necesare desfasurarii in bune conditii a ambelor tipuri de justitii, pe atat de mult pe cat se ocupa de politici sociale ori de mediu.”

    1. Pentru a crea „cadrul necesar”. „Cadrele” e cam mult, pentru a nu spune altceva.

    2. Îmi place la nebunie impersonalul „statul ar trebui să se implice”. Cum să se implice? Să facă ce? E ştiut că, acolo unde se implică statul, de obicei iese o varză. A se vedea recenta decizie a CCR cu privire la obligativitatea procedurii informării cu privire la avantajele medierii.

  4. Cornel DOBRANIȘTE spune:

    Nu ar trebui neglijata niciodata expresia „mai bine o intelegere stramba decat o judecata dreapta”! Merita sa meditam asupra adevarului pe care il releva si il ascunde in acelasi timp!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD