Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilCyberlaw
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Fiscalitate
DezbateriCărţiProfesionişti
D&B DAVID SI BAIAS
 
Print Friendly, PDF & Email

Despre contenciosul fiscal. În loc de epilog, concluzii şi propuneri de lege ferenda
30.05.2014 | Dan DASCĂLU


Cyberlaw - Valoarea legala a documentelor electronice

Episodul X: În loc de epilog, concluzii şi propuneri de lege ferenda

Capitolul IX al Cărţii, intitulat Concluzii şi propuneri de lege ferenda, reuneşte o serie dintre concluziile incluse la finalul fiecăruia dintre Capitolele acesteia, precum şi cele mai importante sugestii de modificări legislative, astfel cum rezultă acestea din cuprinsul şi concluziile respectivelor capitole, evidenţiate sumar şi în cuprinsul prezentului rezumat.

Am menţionat, de asemenea, şi alte modificări legislative importante ce ar fi absolut necesare a fi aduse Codului de procedură fiscală, cu impact direct şi nemijlocit asupra derulării fenomenului contenciosului fiscal, cum ar fi aspectele legate de inspecţia fiscală, care generează încă atâtea abuzuri (prin raportare la durata inspecţiei, care este semnificativ depăşită; comunicarea actelor de inspecţie; suspendarea inspecţiei pentru motive repetate şi fără termen etc.), iar clarificarea acestor aspecte şi înlăturarea posibilităţilor de încălcare a legii ar putea fi un mijloc de reducere a contenciosului fiscal, cum tot aşa ar trebui să fie şi consacrarea regulii unei prescripţii fiscale speciale, precum în dreptul penal şi dreptul concurenţei (în care trecerea unei anumite durate de timp, de exemplu, dublul termenului de prescripţie conduce la împlinirea sa, oricâte întreruperi s-ar produce, iar aici ar trebui vizate şi suspendările, specifice materiei) menite să ducă la o temperare a acţiunilor Administraţiei fiscale, care astăzi ştie că poate derula inspecţie pe orice perioadă doreşte, pentru că oricum nu vor fi niciun fel de consecinţe practice din încălcarea legii.

Şi, desigur, multe alte modificări legislative ar fi necesare în privinţa Codului de procedură fiscală, care fără a fi direct sau prea des incidente în raporturile juridice fiscale, ar trebui întreprinse pentru o corectă abordare de ordin conceptual a reglementării juridice, iar finalmente şi-ar putea face resimţită utilitatea şi din perspectiva subiectului analizat, pentru că nu ar mai genera confuziile care astăzi încă pot să apară în privinţa unor noţiuni elementare din această materie, cum ar fi cele menţionate în cuprinsul Capitolelor II şi III ale lucrării (cu privire la distincţia dintre veniturile bugetare fiscale şi cele nefiscale).

Astfel, o bună înţelegere a fenomenului fiscal pe baza conceptului de raport juridic fiscal şi prin renunţarea la dihotomia raport de drept material – raport de drept procedural fiscal; evidenţierea corectă a mecanismului de naştere a creanţei fiscale, ca efect al stabilirii sale de către organul fiscal sau contribuabil în condiţiile lege; corelaţia dintre faptul generator, naşterea creanţei fiscale şi exigibilitatea sa; dar şi consecinţele distincte ale nerespectării de către contribuabil a obligaţiilor declarative de plată de cele de plată şi modul în care funcţionează angajarea răspunderii pentru neîndeplinirea obligaţiilor fiscale prevăzute de lege sunt absolut necesare pentru o dezvoltare armonioasă a domeniului analizat.

De asemenea, este absolut necesară clarificarea terminologică între concepte precum cele de creanţă fiscală şi creanţă bugetară; titlu de creanţă şi titlu executoriu etc., dar şi utilizarea lor adecvată în cuprinsul Codului de procedură fiscală; renunţarea la reliefarea materiei prin concepte integratoare şi de natură a generaliza, precum cel de buget general consolidat, care creează confuzie şi nu servesc scopului pentru care actul normativ a fost edictat etc.

A venit deci, cred, momentul ca, la mai bine de 10 ani de la aprobarea Codului, procedura fiscală să beneficieze de mai multă atenţie din partea doctrinarilor şi specialiştilor noştri de formaţie juridică, astfel încât să depăşească stadiul de veşnică „Cenuşăreasă” ce îi revine, implicit, fie în cadrul dezbaterilor aferente modificărilor legislative, fie în cel al dezbaterilor din cadrul conferinţelor sau simplelor evenimente mass-media, chiar dacă aspectele pe care ea le ridică sunt de un caracter de ridicată tehnicitate şi presupun un bagaj solid de cunoştinţe juridice din sfera dreptului administrativ şi procedurii civile, ce nu sunt la îndemâna oricăruia din cadrul specialiştilor participanţi sau al audienţei acestor manifestări.

În cuprinsul concluziilor Lucrării am reliefat totodată şi rolul pe care îl au instanţele de judecată în stingerea fenomenului contencios fiscal şi menirea deosebit de importantă pe care legislaţia le-o conferă în protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale contribuabililor, fiind readuse în lumină – acolo unde este considerat necesar – unele particularităţi ale jurisprudenţei în această materie, inclusiv prin raportare la unele soluţii de referinţă ale instanţelor noastre de judecată (în special cele ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, dar şi cel al Curţii Constituţionale), care au contribuit la dezvoltarea calitativă a instituţiei juridice analizate în prezenta lucrare, rolul acestora fiind de aşteptat a continua să crească, în condiţiile Noului Cod de procedură civilă.

În egală măsură am prezentat poziţia pe care o au unele dintre instanţele noastre de judecată faţă de soluţionarea acestor dispute, în special prin abordarea contenciosului fiscal – care, aşa cum am arătat, este unul subiectiv şi de plină jurisdicţie – pe baze care evocă mai degrabă particularităţile unui contencios obiectiv şi de anulaţiune, în care judecătorul fiscal (de fond) nu se apleacă asupra speţei sub toate aspectele sale relevante ale situaţiei de fapt şi de drept, aşa cum i-ar fi menirea într-un asemenea litigiu, ci judecă actul administrativ fiscal, astfel cum a fost acesta emis de către Administraţia fiscală ca urmare a soluţionării contestaţiei.

Aceasta explică, de altfel, şi de ce instanţele noastre de judecată nu sunt foarte doritoare să soluţioneze disputa fiscală până când organul de soluţionare a contestaţiei nu a pronunţat actul de soluţionare a contestaţiei, care de cele mai multe ori reprezintă pentru acestea baza de la care poate porni analiza litigiului fiscal, procedura de soluţionare a contestaţiei fiind de facto astfel transformată într-una de tip jurisdicţional (în condiţiile în care oricum beneficiază de o accentuată aparenţă de procedură jurisdicţională), deşi însuşi legiuitorul i-a conferit un rol exclusiv administrativ.

În plus, am evidenţiat că, din păcate, în practica instanţelor noastre de judecată se manifestă o îngăduinţă şi o înţelegere deosebit de largă faţă de Administraţia fiscală, prin opoziţie cu abordarea extrem de formalistă manifestată în aprecierea îndeplinirii de către contribuabil a obligaţiilor impuse de lege, ceea ce în timp nu face decât să conducă la creşterea în volum a fenomenului contencios şi acutizarea sa, pentru că este de aşteptat ca organele fiscale să manifeste o abordare din ce în ce mai agresivă, dar şi să refuze să-şi îndeplinească obligaţiile pe care legea li le stabileşte.

Am reţinut astfel că aceste aspecte deficitare ar trebui remediate cât mai degrabă, pentru a reaşeza lucrurile în firesc lor, în care, de fapt, aşa cum s-a reţinut în doctrina interbelică, instanţele de judecată de contencios administrativ ar trebui să aibă menirea de a veghea la respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale particularilor, fără ca bineînţeles aceasta să însemne favorizarea lor, întrucât doar pe calea respectării unei stricte legalităţi, ranforsate de o strictă aplicare a legii şi sancţionării abuzurilor de către instanţele de judecată, Administraţia fiscală poate să-şi câştige respectul de care are nevoie pentru exercitarea cu succes a misiunii sale şi, finalmente, pentru asigurarea justiţiei fiscale, care să creeze un just echilibru între sentimentul contribuabililor că plătesc doar ceea ce datorează ca impozite şi taxe şi datoria organelor fiscale că au încasat de la contribuabili exact ceea ce aceştia datorau statului cu acest titlu.

Lucrarea este bazată pe o analiză interdisciplinară (prin reliefarea particularităţilor contenciosului fiscal prin raportare, în principal, la regulile specifice dreptului procesual civil, dreptului fiscal şi dreptului administrativ), prin utilizarea unui bogat material bibliografic din literatura juridică română şi străină (în special cea franceză, belgiană, iar cea germană prin raportare la comentariile exprimate în privinţa sa în literatura noastră şi cea franceză), începând cu perioada interbelică şi până la apariţii extrem de recente din domeniul analizat (inclusiv din anul 2013), dar şi a jurisprudenţei instanţelor naţionale şi străine (inclusiv Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului), toate acestea rezultând într-un aparat critic bogat (peste 3000 de note de subsol).

Observaţiile asupra contenciosului fiscal şi propunerile de lege ferenda din lucrare au fost făcute cu speranţa că vor contribui la îmbunătăţirea legislaţiei şi sistemului fiscal din România, pentru a fi un instrument util celor care se intersectează cu legea fiscală (judecători, funcţionari publici, avocaţi, consultanţi fiscali şi, nu în ultimul rând, contribuabili etc.) în această fază în care este de aşteptat ca noi provocări să intervină în sfera raporturilor juridice fiscale, ca urmare a dezvoltărilor petrecute la nivel internaţional şi european ce au avut loc în ultimii ani ca urmare, pe de o parte, a democratizării continue a raporturilor dintre Administraţie şi contribuabili, prin preluarea unor mecanisme de soluţionare a disputelor din dreptul privat, dar şi prin respectul acordat într-o măsură din ce în ce mai semnificativă drepturilor contribuabililor, inclusiv prin raportare la jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, dar şi, pe de altă parte, sub influenţa crizei financiare şi economice, care a schimbat în mod fundamental abordarea statelor faţă de fenomenul fiscalităţii, tendinţă care este de aşteptat să continue să se manifeste în continuare, prin exercitarea unui mai strict control al acestora, prin schimbul de informaţii şi cooperarea internaţionale, destinate să combată frauda şi evaziunea fiscală, ceea ce bineînţeles va fi de natură să aibă un impact şi pentru instituţia juridică a contenciosului fiscal.

Idealurile principale ce au animat scrierea acestei cărţi sunt legate de identificarea surselor de generare a fenomenului contencios în materie fiscală, dar şi a disfuncţionalităţilor mecanismului de stingere a acestuia, în vederea, pe de o parte, a prevenirii şi reducerii fenomenului contenciosul fiscal, iar, pe de altă parte, a îmbunătăţirii calităţii mecanismului de stingere a sa.

Atingerea acestor idealuri este cred absolut necesară într-un mediu economic şi social de tip european al secolului XXI, ce prezintă particularităţi ale sistemului fiscal şi ale fenomenului contencios aferent total diferite de cele din trecut, întrucât într-un spaţiu comun bazat pe competitivitate şi concurenţă, contribuabilii români cinstiţi şi corecţi trebuie să beneficieze de norme juridice clare, de o interpretare a acestora care să respecte principiile generale europene ale fiscalităţii.

În acelaşi timp, precum concurenţii lor din alte state europene, ei nu ar trebui să-şi risipească energia, timpul şi resursele mai mult decât ar fi în mod raţional normal, pentru a se preocupa de îndeplinirea cerinţelor formale şi birocratice de aplicare a legii fiscale, de teama că altfel vor suporta rigorile mult prea exagerate ale sancţiunilor aferente acesteia aplicate de către autorităţi sau, şi mai grav, că ar putea fi puşi chiar, aşa cum s-a întâmplat de mult prea multe ori în trecut şi continuă să se întâmple şi astăzi, să suporte consecinţele negative ale încălcării legii fiscale de către alţi contribuabili în cadrul activităţii lor, pe care, din păcate, autorităţile noastre nu sunt adeseori în măsură ele însele să îi identifice şi să-i sancţioneze în mod corespunzător, preferând în schimb să transfere povara fiscală aferentă către cei dintâi contribuabili.

Un rol mult mai important ar trebui să revină în dezvoltarea calitativă a instituţiei contenciosului fiscal doctrinei juridice care, din păcate, aşa cum am arătat de-a lungul întregii lucrări, şi-a îndeplinit această menire într-o măsură mult prea puţin semnificativă până la acest moment.

Am reliefat astfel că a venit vremea ca autorii noştri să se aplece cu mai mare atenţie asupra conceptelor juridice, să facă distincţiile conceptuale necesare atunci când se raportează la lucrările literaturii noastre sau străine mai vechi sau mai noi, să nu le preia şi să le amestece într-o manieră indistinctibilă, întrucât aceasta nu poate avea ca rezultat decât o confuzie generalizată, care apoi se resimte la nivel legislativ şi jurisprudenţial.

În particular, am arătat necesitatea imperioasă a unei mai mari rigori a doctrinei noastre în analizele efectuate, prin evitarea folosirii într-o manieră mecanică şi automată a conceptelor perioadei „dreptului financiar” comunist, care – aşa cum am arătat pe larg – se caracteriza prin particularităţi cu totul diferite de cele ale perioadei contemporane, în care respectarea drepturilor omului impune o abordare a materiei bazată pe tiparele dreptului fiscal, în privinţa căruia poate fi o sursă extraordinară de inspiraţie literatura interbelică sau cea contemporană străină, luând însă în calcul mutaţiile care au intervenit de atunci şi până în prezent în plan conceptual şi, respectiv, diferenţele de ordin istoric şi cultural dintre legislaţiile română şi străină, şi mai ales, necesitatea corelării dispoziţiilor din materia fiscală cu celelalte dispoziţii legale cu care acestea împart spaţiul vieţii juridice, interacţionează şi se influenţează în mod reciproc în permanent.

Şi, desigur, faţă de toate cele expuse mai sus, dar şi faţă de obiectivele declarate ale cercetării ştiinţifice întreprinse în cadrul lucrării încă de la începutul său, Lucrarea nu se putea încheia altfel decât cu reiterarea rolului care revine şcolilor de drept în abordarea fenomenului fiscal şi contencios fiscal,laboratorul în care deprind tainele diferitelor meserii juridice viitorii practicieni, cei care vor fi chemaţi să aplice dreptul şi să influenţeze facerea lui, dar şi poziţia societăţii faţă de aceasta, prin educarea şi sprijinirea membrilor acesteia în respectarea legii fiscale, exprimându-mi speranţa că domeniul ce face obiectul acestui studiu ar putea deveni în cele ce urmează unul dacă nu puţin mai clar, cel puţin mai interesant, prin prezentarea făcută asupra diferitelor concepte analizate în cadrul lucrării.

Am prezentat în ultimele săptămâni în foiletonul dedicat „Tratatului de contencios fiscal” care a văzut între timp lumina tiparului la finalul lunii aprilie a acestui an şi a beneficiat apoi şi de o lansare publică în cursul săptămânii trecute, cele mai importante teme ale celor nouă capitole ale sale, în speranţa că voi reuşi să trezesc interesul celor pasionaţi de drept fiscal, în general, şi de procedura fiscală şi contenciosul fiscal, în particular.

Desigur informaţii de detaliu în această privinţă se regăsesc în cuprinsul cărţii, care încearcă să surprindă într-o lucrare scrisă cu bună-credinţă, încercând să acopere un număr cât mai mare de teme dintre cele dificile sau delicate din această materie, apărută din dorinţa de cunoaştere şi publicată apoi din dorinţa de a comunica ideile şi teoriile propuse în cuprinsul său cu ceilalţi membri ai comunităţii profesionale şi academice, dar şi cu cei care în calitate de contribuabil se pot confrunta cu chestiunile abordate.

În egală măsură, lucrarea este scrisă în deplină cunoştinţă de cauză că există multe aspecte ale procedurii fiscale şi ale contenciosului fiscal ce au rămas neacoperite sau cu privire la care, în afara viziunii adoptate în lucrare, se pot prezenta şi opinii diferite (complementare sau chiar contrare).

Ceea ce este şi rămâne cel mai important însă este ca asemenea subiecte să beneficieze de atenţia cuvenită din partea tuturor celor implicaţi, să genereze dezbateri de idei şi opinii, întrucât doar pe această cale se poate asigura progresul şi în domeniul dreptului fiscal, urmând a câştiga în acest fel întreaga comunitate profesională, indiferent de categoria din care fac parte cei care exprimă opinii asupra unor asemenea teme, dar şi societatea noastră în ansamblul său.

Dan DASCĂLU
Avocat partener D&B David şi Baias

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate