Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
4 comentarii

Judecatorul ideal
22.01.2008 | Ana-Maria PUIU

JURIDICE - In Law We Trust

Va marturisesc faptul ca scriind acest articol eram constienta ca va suna ca un strigat in mijlocul desertului. Stiam ca cei care ar avea cel mai mult de invatat din acest crez al unui judecator nu vor avea ochi sa citeasca. Nu doar pentru ca spatiul publicarii este cel al internetului. Si acesta este un motiv. In acelasi timp, traiam bucuria ca sunt si colegi (oameni de drept) care impartasesc acelasi crez. Pentru acestia, ce aveam de spus si de scris nu reprezenta nimic nou, nimic deosebit.

Asadar, pentru niciuna dintre aceste doua categorii nu am scris cele de mai jos. Am scris cu nadejdea ca sunt totusi unii care nu s-au regasit, care inca se mai cauta pe ei insisi, care inca mai pot imbratisa si urma modelul unui judecator ideal.

Trebuie sa cadem de acord ca nu exista judecator ideal. E un truism, desigur. Dar trebuie sa pornim de la aceasta convingere. Nu exista judecator ideal, la fel cum nici societate ideala nu exista. Cu toate acestea, societatea romaneasca impreuna cu judecatorul roman (parte din societatea romaneasca! Nu trebuie uitat acest lucru) sunt departe de modelul ideal. Se intampla acest lucru poate si pentru faptul ca ne lipseste (romanilor, judecatorilor) un ideal. As spune chiar ca risti sa fii blamat, sa fii privit ca nerealist si, la limita, ca „rau” in masura in care te incapatanezi sa crezi intr-un ideal si sa nu accepti compromisurile ce l-ar perverti.

„Judecatorul ideal” nu poate exista asadar decat in imaginatia noastra, in dorintele si aspiratiile noastre. Dar daca nu putem ajunge niciodata „judecatorul ideal” ar fi totusi un castig pentru noi toti sa incercam sa intrunim cat mai multe calitati din cele ce ar putea defini un judecator ideal.

Va cer din acest motiv ingaduinta de a va reda crezul unui judecator si prin referirea la „un bun judecator”, nu doar la cel ideal.

Cred ca mai intai de toate un bun judecator trebuie sa fie un bun om. Nu un om bun! Nu poti fi un bun judecator daca alegi sa fii un om bun, un om milos. Nu mila este tratamentul pe care trebuie sa il aplice judecatorul celor care i se adreseaza. Un bun om este un om drept, sincer. Sincer, in primul rand cu sine si mai apoi cu cei din jur. Odata indeplinite aceste calitati, e greu ca judecatorul sa fie nedrept, nesincer in solutiile pe carele va da.

Pentru a se numi un bun judecator aspirant la titlul de „judecator ideal” cel care a ales sa imparta dreptatea trebuie sa fie un bun psiholog, sa cunoasca natura umana si sa posede cultura generala care sa nu se limiteze doar la stiinta dreptului.

Nu vreau sa ma intelegeti gresit! Nu votez pentru un enciclopedist. Ar fi aproape imposibil in zilele noastre. De altfel, nici nu ar fi recomandat, pentru ca un bun judecator nu trebuie sa fie un sihastru, rupt de viata cotidiana, strain de problemele actuale, curente ale societatii. Totodata, un bun judecator poate fi doar un judecator specializat.

Cultura generala vasta pe care i-o ceream unui bun judecator este de alta factura. Spre exemplu unui judecator care intra in complete ce solutioneaza cauze civile privitoare la minori si familie e absurd si inutil sa-i ceri cunostinte aprofundate de drept penal si de drept procesual penal. Dar acelasi judecator, daca isi doreste sa fie un bun judecator, nu se poate limita la cunostintele de drept privat inmagazinate, stocate, validate si sigilate odata cu examenul de capacitate. Un astfel de judecator trebuie sa caute sa obtina si sa acumuleze informatii, cunostinte de psihologie, in general, de psihologie a copilului, in special.

Asa cum antamam, un bun judecator nu trebuie sa conteneasca din studiu. Ca orice bun specialist, judecatorul model trebuie in permanenta sa-si actualizeze, sa isi improspateze cunostintele, sa fie la curent cu practica instantelor europene supranationale, cu jurisprudenta nationala relevanta.

Din acest punct de vedere, mentionez ca am pledat, in numele colectivului instantei din care fac parte, pentru acordarea concediilor platite pentru pregatirea examenelor de promovare. Am avut castig de cauza prin modificarea regulamentului referitor la concediile judecatorilor. Era firesc sa se intample astfel. Asa cum argumentam anul trecut, orice participare la astfel de examene este un castig pentru calitatea actului de justitie. Chiar si in cazul unui nedorit esec (in cazul nepromovarii la instanta dorita) judecatorul participant la examen a beneficiat de un ragaz pentru o recapitulare, actualizare, sistematizare a materiei.

Opinez insa ca o pregatire profesionala superioara a judecatorilor s-ar asigura printr-un alt sistem de evaluare. Consider ca actuala evaluare (referate, calificative acordate de colegi din instanta o data la 3 ani) nu poate fi una obiectiva si nici unitara. Apreciez ca organizarea unor examene nationale obligatorii de evaluare (nu la 3 ani, la 5 poate) ar fi de natura sa ridice nivelul pregatirii profesionale teoretice continue.

Dar un bun judecator nu are nicio legatura cu „sistemul” (juridic, de evaluare). Nu putem fi rezonabili daca cerem „sistemului” buni judecatori pe banda rulanta. Societatea romaneasca nu poate pretinde buni judecatori in masa, atat timp cat romanii nu sunt profesionisti in majoritate.

O societate are atat de multi buni judecatori pe cat merita. Va incurajez, va rog sa meritati si sa cereti cat mai multi astfel de judecatori!

Un bun judecator (ca orice alt bun profesionist, din orice alt domeniu) se creeaza singur, se educa singur. Unii pot avea norocul intalnirii si a unor maestri spirituali care sa le indice drumul, care sa ii seduca, sa ii extraga din majoritate si sa ii atraga de cealalta parte, a ideilor, a lucrului bine facut.

Un bun judecator este perseverent, exigent cu sine in primul rand. Pentru a cobori din nori si pentru a reveni cu picioarele pe pamant, prezint un motiv pentru care un bun judecator trebuie sa fie exigent cu sine, cu timpul sau: e stiut ca pe rolul instantelor se inregistreaza multe dosare, ca incarcatura pe cap de judecator este mare. Daca judecatorul nu este suficient de inteligent pentru a fi exigent, pentru a avea un program fix (fixat de el) si amana de pe o zi pe alta ceea ce va regasi inevitabil acumulat peste zile, nu poate avea pretentia ca este profesionist. Nici macar meticulozitatea nu este o scuza.

Un bun judecator trebuie sa fie un om de carte, cu mentalitate si comportament de intelectual, un iscoditor care cauta sa afle cat mai multe, sa inteleaga cat mai bine natura umana. In felul acesta, un bun judecator va fi cel care se cunoaste cel mai bine, care si-a cunoscut si constientizat limitele. Limitele si dimensiunea umana.

Un bun judecator nu va fi niciodata cel care se va considera Dumnezeu, un mic Dumnezeu sau trimisul lui Dumnezeu. Un bun judecator este, prin opozitie, cel care e constient de natura sa umana si cauta sa dea valoare umanitatii sale. Judecatorul nu e decat un simplu om. Nici un moment nu trebuie sa uite acest lucru. Orasele mari mai salveaza judecatorul de pacatul mandriei. In localitatile mici insa judecatorul e pandit la tot pasul de ispita trufiei.

Pentru a fi un bun judecator nu e necesar si nu e recomandat sa te consideri un mic zeu pe pamant. Totusi, un bun judecator va fi permanent constient de misiunea aleasa, de rolul important pe care a ales sa il joace. Un bun judecator este un om responsabil ce isi exercita profesia cu raspundere. Din acest motiv, un bun judecator nu se va teme nicicand de punerea in practica a normelor care acorda statului posibilitatea de regres. Un bun judecator nu poate si nu trebuie sa ajunga vreodata subiectul raspunderii patrimoniale. Aceasta trebuie sa existe si sa se si aplice. Insa reaua credinta, grava neglijenta si abaterea disciplinara nu pot caracteriza activitatea unui bun judecator.

Unui bun judecator, care e constient de alegerea facuta atunci cand a optat pentru aceasta profesie, interdictiile si incompatibilitatile i se vor parea inerente profesiei si nu va trai diverse frustrari. Astfel, un bun judecator nu va trai niciun moment frustrarea faptului ca al sau coleg (de generatie poate) avocat a castigat in luna precedenta mai mult decat el. Un bun judecator este impacat cu alegerea facuta. Si daca totusi alegerea facuta nu a fost tocmai cea care i se potrivea, un bun judecator va sti intotdeauna sa devina un bun avocat.

De aceea, cred ca unui bun judecator trebuie sa ii lipseasca din portofoliu de sentimente invidia, frustrarea, aroganta in raporturile cu colegii judecatori, avocati, notari etc.

Pentru a fi un bun judecator, atingem din nou latura umana, trebuie sa fii un om cumpatat, calculat, asezat in propria-ti albie. Nu ma refer la faptul ca un bun judecator ar trebui sa se multumeasca cu putin. Dimpotriva. Un bun judecator trebuie sa isi cunoasca drepturile si sa lupte pentru ele. Ma refer la faptul ca un bun judecator trebuie sa fie constient si de limitele drepturilor sale salariale, in condi?ia sa de angajat al statului, intr-o societate ca cea romaneasca in care traim. Un om calculat stie (iar o acceptare constienta ar trebui sa echivaleze cu multumirea) care sunt avantajele si dezavantajele fiecarui drum pe care l-ar fi putut parcurge.

Cat despre independenta! Multe ar fi de spus. Un judecator este independent prin lege. Un judecator nu mai trebuie sa faca niciun efort pentru a se caracteriza ca independent. Esti judecator, esti independent.

Dar un bun judecator trebuie sa fie si integru. Adica sa uzeze, sa dea valoare independentei proclamate prin lege. Un bun judecator trebuie sa dea dovada de independenta atunci cand se intervine asupra-i pe alte cai decat cele legale. Dar un bun judecator va fi integru si in sens invers: un bun judecator se va abtine de la a cere favoruri. Pentru ca orice favor se cere rasplatit mai devreme sau mai tarziu.

Nu cunosc in mod direct sistemul decat de foarte putin timp. Tinerilor judecatori li se evoca de catre colegii cu experienta vremuri apuse in care „nu era asa bine, nu erai asa independent”. Nu vreau sa ma pronunt cu privire la justetea acestor afirmatii, dar frecventa acestor invocari ma face sa le iau drept adevarate. Daca asa stau lucrurile, daca au fost vremuri cand „nu puteai” sa spui „nu”, este inadmisibil pentru un judecator din ziua de azi sa admita interventii, sa admita „o sugestie”. Daca adevarul e ca vremurile de acum sunt mult mai luminoase, cu atat mai mult cei care au cunoscut si alte vremuri, cei cu experienta care ar fi vrut dar nu au putut sa spuna „nu”, au datoria sa nu lase capul plecat.

Cu toate acestea, va impartasesc credinta ca un bun judecator va risca orice, in orice imprejurare pentru a ramane demn, integru, cu capul sus. Unui bun judecator nu ii este permis compromisul. Are doar dreptul si datoria sacrificiului. Imi permit chiar, amintindu-mi doar cele citite despre alte vremuri, sa afirm ca un bun judecator va fi oricand gata sa-si riste viata pentru idealul de dreptate, integritate.

Stiu ca valtoarea acestor ganduri mi-a indepartat multi cititori. Stiu si de ce. Se crede din ce in ce mai putin in idealuri. Societatea in ansamblu nu are un tel, un ideal. Judecatorii, de asemenea. Suntem cu totii intr-o deriva in care idealurile sunt utopii expirate.

Poate e timpul sa visam din nou. Iar un bun judecator va visa mereu la modelul de judecator ideal. Un bun judecator este cel care stie ce vrea, spre ce se indreapta, unde vrea sa ajunga.

Ceea ce lipseste multor judecatori, dar ceea ce se regaseste numaidecat in cazul unui bun judecator este credinta ca pot face dreptate, ca pot face lucrurile bine, ca pot picura un strop de bine acolo unde se gasesc. Un bun judecator stie ca este reprezentantul unei puteri (una dintre cele trei puteri in stat, a treia doar in ordinea exercitarii ei, iar nu si din punct de vedere al importantei) si in numele acestei puteri poate face toata dreptatea si tot binele pe care i-l ingaduie legea.

Un bun judecator va avea aceasta credinta si isi va manifesta si vointa in sensul realizarii ei.

Toate calitatile pe care le vad insotind un bun judecator nu sunt innascute. Ele se dobandesc. Orice judecator poate deveni un bun judecator. Important e sa isi doreasca acest lucru, sa vrea sa isi exercite profesia cu buna credinta, sa adore profesia, sa iubeasca dreptul.

In incheiere, cititorilor judecatori le doresc sa ajunga buni judecatori. Vor avea un drum lung, dar implinirea va fi nemasurata. Celorlalti cititori, care mi-au ramas alaturi pana la aceste ultime randuri, le adresez rugamintea de a cere si de a merita cat mai multi buni judecatori!

Ana-Maria PUIU

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Au fost scrise până acum 4 de comentarii cu privire la articolul “Judecatorul ideal”

  1. Rastoca Gabriela spune:

    Toate calit??ile enumerate mai sus ?i în mod just considerate ca fiind necesare judec?torului ideal, sunt accesibile oric?rui om care con?tientizeaz? menirea sa în lume. Dar toate acestea nu vor avea efectul scontat – restabilirea ordinii de drept – dac? nu vor fi "umbrite" de cea mai important? calitate a unui bun om: FRICA DE DUMNEZEU!

  2. Petre Eanche spune:

    Interesant articol! Ca avocat pledant, sunt de parere ca un judecator ideal este acel judecator care, pe langa frica de Dumnezeu ce o are in suflet atunci cand pronunta o hotarare judecatoreasca prin care isi pune amprenta asupra destinelor, mai face ceva deosebit: alegerea corecta a concluziei silogismului juridic! Da! Mai ales in situatia in care trebuie sa aleaga intre a face dreptate si a aplica legea ce este de multe ori deficitara in echitate, nu-i asa?

  3. alex66 spune:

    – in atentia colegelor de la sectia a VIII a a C.A.B.:1) unui sindicat care face o cerere de chemare in judecata in calitate de reprezentant al membrilor sai nu i se poate respinge cererea pentru lipsa calitatii procesuale active!!!!, ci, eventual, pentru lipsa dovezii calitatii de reprezentant;
    2) exceptia lipsei calitatii de reprezentant a unui pretins consilier juridic al MIRA, intemeiata pe functia de politie indeplinita in realitate de pretinsul consilier(incompatibila cu cea de consilier juridic), nu poate fi respinsa pe baza unei asa-zise probe cu un act administrativ-normativ emis de ministru (instructiuni), nepublicat in MO si mai mult, intemeiat pe un act normativ de rang superior, care era abrogat(OG); de altfel, dovada numirii intr-o functie publica, fie ea si cea de consilier juridic, trebuie facuta cu actul de numire in respectiva functie (dispozitie, ordin, e.t.c.).
    – pentru colegii de la P.C.A.B.: infractiunile prev de art 205, 206 din CP au fost si raman abrogate;(tema: lecturati prevederile L 24/2000, in special art 62); mai mult, o decizie a Curtii Constitutionale, in urma careia un act normativ care abroga pe un altul este abrogat, nu determina "reinvierea" normelor celui de-al doilea; in caz pozitiv, puterea judecatoreasca ar avea si calitati de legiuitor…
    in rest, Fortuna sa ne aiba in paza, ca Justitia a obosit!
    *astept opinia autoarei

  4. Dan STOICA spune:

    Un articol foarte uman! Ar mai fi poate de adaugat citeva cuvinte in ce
    priveste relatia cu ceilalti si capacitatea de a comunica intr-un limbaj simplu, firesc. Am observat ca multi colegi judecatori sunt atit de
    constienti de misiunea lor incat se inchid in turnul de fildes si uita ca
    misiunea lor e umana si nu neaparat divina! Acesta este insa o trasatura
    internationala si tine evident de rolul judecatorului si de mecanismele
    prin care el stie sa se apropie de lumea din jur, pe care o judeca..

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.