Justiția privată și justiția statală în domeniul penal

O situatia delicata este incidenta justitiei private in domeniul penal. Vorbim de legile penale si de alte legi cu dispozitii penale daca privim prin ochiul justitiei statale, si vorbim de conflicte private cu urmari penale daca privim cu ochiul justitiei private.

In domeniul penal, justitia statala a legiferat faptele pentru care cineva rapsunde la un moment dat penal. Este vorba de fapte care au un caracter antisocial ridicat, care aduc atingere grava drepturilor si libertatilor altor persoane ori chiar statului, prin perturbarea ordinii sociale. Aceste fapte sunt fapte penale, si sunt incriminate in mod clar si explicit in legile penale.

Desi par in antiteza la prima vedere, cele doua justitii – justitia statala si justitia privata – se completeaza intr-un mod aparte in domeniul penal. “Elementul cheie al pozitionarii antitetice dintre justitia restaurativa (asa este numita justitia privata in domeniul penal) si cea traditional retributiva se refera la modul in care este privit conflictul”[1]. In ultimele decenii justitia privata, restaurativa, a inceput sa se intensifice si sa fie proliferata de organele judiciare, mai ales in Occident. Accentul in solutionarea conflictului penal se pune pe drepturile si interesele victimei in special, si in secundar ale statului.

Victima, aproape ignorata in procedurile retributive, cu toate ca paradoxal este cea care are de suferit cel mai mult, este repusa in prim plan si i se dau instrumentele necesare alegerii solutiei la conflict. “Rolul justitiei reparatorii este de a da victimelor posibilitatea de exprimare in cadrul sistemului procesual penal”[2].

Partile vatamate au o putere procesuala mare in justitia restaurativa, putere data de decizia lor si urmarile acesteia in procesul penal. Pot alege impacarea, poate alege si discuta conditiile impacarii, poate alege procesul penal si tragerea la raspundere penala, in acest caz statul intrand in rolul executiv penal. Medierea – ca parte a justitiei restaurative poate fi privita atat ca parte a procedurilor penale, cat si ca alternativa ori solutie adiacenta acestor proceduri[3]. Cert este ca scopul procesului penal nu mai este doar acela de a pedepsi cu detentiunea un faptuitor, cat acela de a repara raul produs partii vatamate si integrarea sociala a faptuitorului; de a restabili armonia cadrului social. Daca raul produs partii vatamate poate fi uneori cu usurinta reparat, integrarea sociala a faptuitorului este o procedura de durata si trebuie sa fie parte din strategii statale de anvergura in ceea ce priveste educarea cetatenilor si prevenirea caracterului lor si faptelor antisociale. Cu alte cuvinte, o parte din fondurile sistemului judiciar trebuie sa mearga si spre educarea si sistemul educational; pentru ca educatia e baza si radacina faptelor oamenilor trebuie analizata in detaliu situatia de la baza faptelor, cauza problemei.

Justitia privata – restaurativa nu numai ca face statul sa economiseasca bani, dar ii da si posibilitatea ca acesti bani sa ii investeasca in cetateni pentru a diminua numarul faptelor antisociale si numarul delicventilor prin programe sociale. Pentru acest lucru este nevoie de o strategie nationala, de un proiect national, de politici sustinute in domeniul penal si al procedurilor restaurative.

Cultura medierii – dialogului si a negocierii sunt cheia justitiei private. In justitia statala, chiar si asezarea spatiala a salii de judecata arata ca dialogul si negocierea unei solutii la un conflict nu se permit. Pentru a dialoga si a negocia solutii este nevoie de o cultura a dialogului, a negocierii, dar mai ales a diferendului, de un cadru amiabil pentru un management asa cum il ofera medierea.

Despre cultura diferendului H.R. Patapievici spunea ca “tipului de om razboinic i se opune tipul de om care sa straduieste sa transforme orice conflict intr-o negociere – adica acel om care nutreste convingerea ca orice problema (fie materiala fie spirituala) admite o negociere verbala.”[4] Dar pana la a dialoga si a negocia, cetatenii trebuie sa stie ca au acest drept si mai ales sa stie in ce consta acest drept, ce urmari poate avea dialogul si negocierea – componentele medierii.

Suntem cu totii de accord ca dialogul si negocierea nu pot avea decat urmari pozitive. Pozitive pentru cetateni, pentru stat, pentru ordinea sociala si relationala a persoanelor din comunitate. Asadar medierea are rolul de a armoniza cadrul social acolo unde acesta este destabilizat de conflicte de orice natura.

[1] Ghid de Mediere Penala, Ana Maria Szabo, Ion DEDU, ANDREEA RADUT, CRISTI DANILET, Ghid de Mediere Penala Ed C H BECH, Bucuresti 2014, pag 4
[2] Diana-Ionela Anches, Medierea in viata social politica, Editura Universitara, Bucuresti 2010, pag 208
[3] Ibidem 26-27
[4] Horia Roman Patapievici, Despre idei si blocaje, Ed Humanitas, Bucuresti 2007, pag 85.

Dorin ILIE
Mediator

Citeşte mai mult despre Dorin ILIE, justiție privată, justiție statală, proces penal, victima! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.

Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn  WhatsApp  Threads  Google News 

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.