Secţiuni » Arii de practică » Business » Concurenţă
Concurenţă
DezbateriCărţiProfesionişti

Participarea la licitații în vizorul Consiliului Concurenței
13.06.2014 | Cătălin SULIMAN, Cătălin SULIMAN, Silviu VASILE

Secţiuni: Concurență, RNSJ, Selected
JURIDICE - In Law We Trust

Numai în anul 2013, Consiliul Concurenței a finalizat cinci investigații privind trucarea de licitații (reprezentând aproape un sfert din totalul investigațiilor privind posibile încălcări ale regulilor de concurență), una dintre acestea conducând la amenzi de 2.8 milioane de euro, iar celelalte patru au fost închise pentru lipsa de dovezi suficiente pentru dovedirea încălcării legii concurenței. De asemenea, în 2013, autoritatea de concurență a deschis două investigații privind posibile trucări de licitații. Durata medie a unor asemenea investigații este de aproximativ doi ani.

În ultimii ani, Consiliul Concurenţei a acordat o atenţie deosebită combaterii şi prevenirii trucărilor de licitaţii.

Această practică ilegală expune întreprinderile implicate la amenzi de până la 10% din cifra de afaceri şi, de asemenea, persoanele implicate riscă sancțiuni penale (deturnarea licitaţiilor publice se pedepsește cu până la 5 ani de închisoare). Mai mult, spre deosebire de alte încălcări ale articolului 5 din Legea Concurenței nr. 21/1996, în România trucarea de licitații nu poate beneficia de clemență, iar persoanele implicate nu pot beneficia de imunitate sau reducerea pedepsei.

Trucarea de licitaţii este o încălcare gravă a legii concurenţei, simpla sa existenţă, chiar dacă nu a avut efecte pe piaţă, fiind suficientă pentru a impune o sancţiune. Participarea la o asemenea faptă expune societatea în cauză la o amendă de până la 10% din cifra de afaceri, chiar şi în situaţia în care oferta acesteia nu este declarată câştigătoare.

În esență, trucarea (fraudarea) licitațiilor presupune o înțelegere frauduloasă între întreprinderi concurente, practică săvârșită cu scopul de a crește prețurile sau de a scădea calitatea produselor sau a serviciilor achiziționate prin intermediul licitațiilor. Această practică are la bază înțelegeri secrete între participanţi şi se materializează prin mai multe tipuri de acţiuni ale participanţilor, precum, spre exemplu, introducerea unei oferte despre care se știe că nu va fi acceptată sau care este vădit prea mare, retragerea unei oferte deja introduse, împărțirea loturilor pentru care se licitează, câștigarea licitațiilor prin rotație sau combinații ale acestora. Prevederile legii se aplică atât întreprinderilor care participă la licitaţii în mod individual, cât şi întreprinderilor care participă sub forma unei asocieri.

Anumite sectoare de activitate sunt predispuse unor astfel de înțelegeri anticoncurențiale (număr mic de concurenți, bariere mari la intrarea pe piață, condițiile cererii/ofertei, domenii în care se desfășoară frecvent licitații, produse/servicii similare sau identice etc.). Consiliul Concurenței a fost foarte activ în acest segment și a sancționat în ultimii ani fraudarea de licitații importante, precum cele din domeniul marcajelor rutiere, serviciilor de racordare la rețeaua de gaze naturale şi prestarea de lucrări de modernizare şi întreţinere a instalaţiilor aferente, cele aferente achiziției de „armament de infanterie” și „aparatură optică”.

Investigațiile pot fi declanșate atât ex officio (inclusiv ca urmare a unei investigații sectoriale), cât și în urma unei plângeri depuse chiar de organizatorul licitației sau de o întreprindere care a participat la licitaţie şi suspectează fraudarea acesteia. Pentru depistarea licitațiilor trucate autoritatea de concurență colaborează cu alte autorități statului. Pentru acest scop, în 2010 a fost înființat Modulul de Licitații Trucate (MLT) prin care experții Consiliului Concurenței colaborează cu reprezentanți ai altor instituții publice, precum ANRMAP, Unitatea pentru Verificarea și Coordonarea Licitațiilor Publice (UCVAP), CNSC, Corpul de Control al Primului Ministru, Curtea de Conturi, Parchetul de pe lângă ÎCCJ, Departamentul pentru Luptă Antifraudă (DLAF).

În efortul său de a dovedi trucările de licitaţii, Consiliul Concurenţei se bazează preponderent pe probe indirecte, circumstanţiale, probele directe fiind, de cele mai multe ori, inexistente. Spre exemplu, este puţin probabil ca societăţile participante la o trucare de licitaţii să semneze o înţelegere scrisă în acest sens. În acest context, Consiliul Concurenţei recurge şi pentru trucările de licitaţii la principalul său instrument în colectarea de probe, inspecţia inopinată. Comunicările dintre concurenţi, în special e-mailuri, dosarele de participare la licitaţii, precum şi alte înscrisuri ale societăţilor cu privire la licitaţii vor fi verificate cu precădere de către autoritate cu ocazia desfăşurării inspecţiilor inopinate.

Există mai multe semne ce pot indica trucarea unei licitaţii: preţurile oferite în cadrul licitaţiei sau componente ale acestora, similitudinea dosarelor de participare ale societăţilor participante, comportamentul acestora (uneori paralel) în licitaţii anterioare (în special în sectoarele în care au loc frecvent licitaţii), reprezentarea societăţilor de aceeaşi persoană/grup de persoane etc. La fel, transmiterea de către societatea declarată câştigătoare în cadrul licitaţiei a contractului câştigat sau părţi din acesta către altă societate ce a participat la licitaţie poate indica o posibilă înţelegere anticoncurenţială, anterioară licitaţiei, între cele două societăţi.

În cadrul procesului de licitaţie, societățile participante ar trebuie să comunice cât mai puțin posibil cu privire la preţuri, condiţiile comerciale, serviciile şi produsele ce vor fi oferite de fiecare în parte, aceste elemente fiind considerate informaţii sensibile din punct de vedere concurenţial. Asemenea schimburi de informații sensibile (inclusiv cele privind comportamentul viitor legat de licitații) se află sub lupa autorităţii de concurenţă.

Nu este de ignorat faptul că analiza autorității de concurență are loc de regulă ulterior finalizării licitației și se bazează pe o serie de elemente ce nu au putut fi avute în vedere de fiecare participant în parte. Spre exemplu, dovedirea existenței unor întâlniri între participanți se poate face exclusiv pe dovezile identificate la alți participanți.

Aria de acțiune a autorității de concurență nu este limitată la licitațiile publice, ci ea include și licitațiile private. Trucarea de licitaţii este o încălcare gravă a legii concurenţei care, pe lângă eventuale sancţiuni de drept penal, expune compania la amenzi foarte mari. Identificarea licitațiilor trucate rămâne o prioritate pe agenda autorității de concurență care alocă resurse importante în vederea eliminării acestei practici, astfel că verificarea posibilelor zone de risc de către participanții la licitații este recomandată.

Cătălin SULIMAN,
Silviu VASILE
SCHOENHERR & ASOCIAȚII

Cuvinte cheie: , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti