Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Procedură civilă
Procedură civilă
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
Banner BA-01
Banner BA-02
Jurisprudența ÎCCJ-RIL Procedură civilă Revista revistelor juridice

Dreptul nr. 5/2014: Apelul în cursul judecării unui apel și recursul în cursul judecării unui recurs, reglementări noi în actualul Cod de Procedură civilă | Ion Deleanu

17 iunie 2014 | Andreea BANU

Profesor univ. emerit dr. Ion Deleanu a publicat, în Revista Dreptul nr. 5/2014, articolul intitulat „Apelul în cursul judecării unui apel și recursul în cursul judecării unui recurs, reglementări noi în actualul Cod de Procedură civilă„.

În prezentul articol, autorul examinează noua concepție și reglementare a actualului Cod de Procedură civilă (Legea nr. 134/2009, republicată) în ceea ce privește „apelul în apel” sau hotărârile susceptibile de apel în procedura de judecată a unui apel și „recursul în recurs” sau hotărâri susceptibile de recurs în procedura de judecată a unui recurs.

Autorul începe analiza stabilind că, spre deosebire de Vechiul Cod de Procedură civilă, actualul Cod de Procedură civilă reglementează, ca o excepție de la regula unicității căii de atac, admisibilitatea, în anumite situații, a unui apel ex novo în cursul judecării unui apel ex novo, respectiv, a unui recurs în cursul judecării unui recurs. De menționat este faptul că autorul apreciază de manieră pozitivă noua reglementare în discuție.

Prima parte a studiului introduce o serie de considerații cu privire la principiul dublului grad de jurisdicție. Acceptând premisa că erorile judiciare sunt, uneori, inerente la nivelul primului grad de jurisdicție, autorul observă că apelul a fost privit de către doctrină ca fiind exprimarea și realizarea practică a principiului dublului grad de jurisdicție. El consideră, însă, că această concepție, în pofida argumentelor prezentate, este deformatoare și excesivă. Astfel, propune ca existența a două grade de jurisdicție să nu aibă ca unic reper posibilitatea atacării hotărârii exclusiv cu apel, întrucât, existența legală a unei căi de atac împotriva respectivei hotărâri semnifică și existența unui al doilea grad de jurisdicție, cu funcții devolutive plenare sau limitate. În acest sens, el apreciază că „devoluțiunea în recurs este în afară de orice îndoială”; deși, în principiu, devoluțiunea în recurs privește problemele de drept, adică instanța nu are plenitudine de jurisdicție, nici dreptul de a evoca fondul, autorul consideră că litigiul nu poate fi scindat, ca instanța de recurs să se pronunțe doar în drept, iar „elementele de fapt ale litigiului să se fi pierdut undeva, între instanța de recurs și instanța de apel ori între instanța de recurs și prima instanță”.

Următoarele două părți ale articolului conțin precizări introductive cu privire la obiectul apelului, respectiv al recursului, pentru a stabili care anume categorii de încheieri, pot face, după caz, obiectul apelului în cursul judecării unui apel sau al recursului în procedura de judecată a unui recurs.

În continuare, secțiunea a IV-a este dedicată apelului în apel sau hotărârilor susceptibile de apel în procedura de judecată a unui apel. Debutul se face prin prezentarea ipotezei legale a unui astfel de apel, instituită de art. 450 alin. (3), coroborat cu art. 718 alin. (6) din Codul de Procedură civilă. În urma unei analize sumare, în care raportează această ipoteză la dispozițiile art. 448 și art. 999 alin. (1) și (3) din Codul de Procedură civilă, el conchide că, în cursul judecării „apelului”, se poate exercita „apel”, după caz, împotriva încheierii date asupra cererii de suspendare sau împotriva ordonanței președințiale. În plus, evidențiază particularitățile unui astfel de apel, după cum urmează: „apelul” este exercitat în cadrul și în cursul soluționării unui „apel”, fiind, așadar, „un apel în apel”, principal admisibil, deși insolit; obiectul apelului îl constituie o „încheiere interlocutorie” pronunțată în cursul judecării apelului prin care instanța de apel s-a pronunțat asupra cererii de suspendare a executării provizorii sau o ordonanță președințială având același obiect; indiferent dacă asupra cererii de suspendare a executării provizorii instanța s-a pronunțat printr-o încheiere sau prin ordonanță președințială, „hotărârea” ei – în sens generic numind-o astfel, pentru a cuprinde ambele ipoteze – poate fi atacată cu apel – numai cu apel – în termen de 5 zile, după caz, dacă partea a fost „prezentă” la pronunțarea încheierii, respectiv dacă partea a fost „citată” la judecarea cererii de ordonanță sau de la comunicarea hotărârii; apelul este singura cale de atac, astfel că hotărârea asupra acestuia este definitvă.

Secțiunea a V-a a articolului vizează recursul în recurs sau hotărârile susceptibile de recurs în procedura de judecată a unui recurs. Pentru a evidenția faptul că în reglementările actuale recursul în procedura soluționării unui recurs este nu numai posibil, ci și necesar, autorul descrie, cu titlu de exemplu, câteva situații legale în acest sens. În primul rând, este vorba despre recursul împotriva încheierii prin care instanța de recurs a dispus suspendarea judecării recursului sau a respins cererea de repunere pe rol a procesului – art. 414 din Codul de Procedură civilă. Ceea ce consideră esențial cu privire la această situație este faptul că recursul este singura cale de atac, indiferent de calea de atac prevăzută de lege împotriva hotărârii finale din acel proces; recursul se poate declara cât timp durează suspendarea; în fine, dacă recursul împotriva încheierii se exercită deodată cu calea de atac prevăzută de lege pentru hotărârea finală, recursul împotriva încheierii are întâietate – astfel, soluția dată acestuia, în general, dictează și soluția dată căii de atac împotriva hotărârii finale.

A doua situație la care se referă autorul este recursul împotriva încheierii instanței de recurs de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale pentru soluționarea unei excepții de neconstituționalitate. Excepția de neconstituționalitate nu constituie o excepție în sensul atribuit acestui termen de către legea de procedură civilă, ea reprezentând prin obiect, prin procedura de rezolvare și prin efectele deciziei asupra excepției, un mijloc tehnic de control al dreptului constituțional. Putând fi ridicată inclusiv în etapa de recurs a procesului, de oricare dintre părți, excepția de neconstituționalitate trebuie verificată de către instanța în fața căreia a fost invocată; cu opinia sa asupra pertinenței și admisibilității excepției, instanța este obligată să o transmită spre rezolvare Curții Constituționale. În cazul în care instanța motivează, în încheierea de respingere, că cererea de sesizare nu răspunde exigențelor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, partea interesată poate uza de calea de atac a recursului către instanța imediat superioară. Cât privește admisibilitatea recursului, atunci când încheierea a fost dată chiar de instanța de recurs, soluțiile pronunțate de către instanța supremă au fost diametral opuse. Răspunzând acestei controverse, instanța supremă a statuat, printr-o decizie în interesul legii, că, în temeiul art. 29 din Legea nr. 47/1992, este admisibilă exercitarea recursului împotriva încheierii instanței de recurs de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate.

Penultima parte a articolului este consacrată recursului împotriva unei hotărâri pronunțate în recurs. În combaterea poziției tradiționaliste din doctrină cu privire la posibilitatea teoretică și practică a acestei situații, autorul citează art. 406 alin. (6), art. 410, art. 421 alin. (2) și art. 440 din Codul de Procedură civilă, care, în opinia sa, reglementează de manieră clară aspectul admisibilității recursului la o hotărâre pronunțată în recurs. Se consideră că aceste dispoziții legale nu afectează principiul unicității recursului și axioma interdicției unui „recurs la recurs”, întrucât, într-o judecată de valoare, logică, rațională și categoric conformă cu realitatea, se distinge între obiectul să zicem originar, primar, principal, fundamental al recursului – o hotărâre judecătorească pronunțată în apel, fără drept de apel sau expres prevăzută de lege ca fiind susceptibilă de recurs, conform art. 483 alin. (1) din Codul de Procedură civilă – și recursul având ca obiect o hotărâre pronunțată asupra unui incident procedural apărut în cursul judecării recursului originar, de natură să pună capăt procesului într-un alt mod prevăzut de lege. Acest recurs, denumit în continuare „convențional”, trebuie să fie admisibil – înainte de toate, pentru a onora reglementarea din legea de procedură civilă – cu scopul de a asigura plenitudinea dreptului de acces la justiție și pentru a elimina eventualele erori judiciare.

Autorul rezervă ultima secțiune a articolului unor concluzii sumare, expuse astfel: „Pe baza unor dispoziții legale exprese, este nu numai posibil, ci și admisibil ca, în cursul procedurii de soluționare a apelului și/sau a recursului împotriva unor hotărâri judecătorești civile să se exercite și să se soluționeze asemenea căi de atac și împotriva unor hotărâri prin care s-au rezolvat incidente procesuale relativ autonome apărute în cadrul respectivelor proceduri, dar este și necesar să se procedeze astfel, numai așa asigurându-se, în plenitudine, dreptul de acces la justiție și dreptul la un proces echitabil”.

Andreea BANU

Citeşte mai mult despre , , , ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

 
Homepage J JURIDICE   Cariere   Evenimente   Dezbateri   Profesionişti   Lawyers Week   Video
 
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Sustenabilitate
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi
Drept maritim
Parteneri ⁞ 
Specialişti
Arii de practică
Business ⁞ 
Litigation ⁞ 
Protective
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul sportului
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note şi studii juridice ISSN
Note de studiu ⁞ 
Studii
Revista revistelor
Autori ⁞ 
Publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională a României
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Dezlegarea unor chestiuni de drept
Recurs în interesul legii
Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
Curţi de apel
Tribunale
Judecătorii
Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Flux noutăţi
Selected
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi
RSS ⁞ 
Publicare comunicate
Proiecte speciale
Cărţi
Condoleanţe
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Povestim cărţi
Poveşti juridice
Războiul din Ucraina
Wisdom stories
Women in Law

Servicii J JURIDICE   Membership   Catalog   Recrutare   Talent Search   Comunicare   Documentare   Evenimente   Website   Logo   Foto   Video   Partnership