« Flux noutăţi
Selected Top LegalVideo
JurisprudenţăCEDOCJUECCRÎCCJJurisprudenţa curentă ÎCCJDezlegarea unor chestiuni de dreptRILCurţi de apelTribunaleJudecătorii
Noutăţi legislativeProiecte legislativeMOF - Monitorul Oficial al RomânieiJOUE - Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Opinii
8 comentarii

Aspecte legate de procedura contraventionala prevazuta de Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, in raport cu hotararea pronuntata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza Anghel contra Romaniei
11.02.2008 | JURIDICE.ro, Lucian Mihali

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice

Avand in vedere recent pronuntata hotarare in cauza Anghel contra Romaniei [ Cererea nr. 28183/03, hotararea pronuntata la data de 4 octombrie 2007, disponibila pe site-ul www.echr.coe.int], in care Curtea Europeana a Drepturilor Omului [in continuare, Curtea] a analizat procedura contraventionala din dreptul romanesc, ne propunem sa evidentiem consecintele condamnarii statului roman in aceasta cauza, sa analizam conformitatea procedurii prevazute de OG nr. 2/2001 [Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, cu modificarile si completarile ulterioare] cu principiile statuate de instanta europeana si sa propunem solutii in anumite situatii discutabile.

I. Scurta prezentare a hotararii pronuntate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza Anghel contra Romaniei

Reclamantul a fost sanctionat cu amenda contraventionala, in cuantum de 2.000.000 de lei, retinandu-se in procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiei ca ar fi proferat expresii jignitoare, de natura a leza demnitatea si onoarea, la adresa unei arhivare a unei Judecatorii. Procesul verbal a fost incheiat de catre un jandarm, chemat in Arhiva dupa savarsirea pretinsei fapte, astfel ca acesta nu a constatat personal savarsirea contraventiei, ci a aflat acest fapt de la respectiva arhivara.
O alta angajata a Arhivei a fost mentionata in procesul verbal, ca martor. Desi in decizia Curtii se arata ca acest martor ar fi fost mentionat pentru a atesta fapta savarsita de contravenient, este posibil, cunoscute fiind procesele verbale tipizate folosite in astfel de cazuri, dar si faptul ca OG nr.2/2001 nu obliga expres organul constatator sa indice in cuprinsul procesului verbal martori care sa confirme realitatea celor consemnate cu privire la fapta, ci numai eventualul refuz al contravenientului de a semna actul sau eventuala lipsa a acestuia la intocmire, ca respectivul martor sa fi fost indicat pentru aceste din urma motive.

Fata de data comunicarii procesului verbal catre contravenient si de cea a introducerii plangerii impotriva procesului verbal, 24.11.2002, respectiv 17.12.2002, s-ar parea ca aceasta a fost tardiv introdusa [Potrivit art. 31 al.(1) din OG nr. 2/2001, impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii se poate face plangere in termen de 15 zile de la data inmanarii sau comunicarii acestuia.], aspect, insa, nesesizat de instanta respectiva.

In motivarea plangerii sale, reclamantul a criticat procesul verbal, aratand ca nu a savarsit contraventia pentru care a fost sanctionat. Plangerea a fost trimisa spre solutionare Judecatoriei Pucioasa.
In fata instantei, reclamantul a reiterat cele afirmate in plangere, solicitand, pentru dovedirea afirmatiilor sale, incuviintarea probei cu doi martori, aflati de fata la data si locul pretinsei contraventii. Instanta a incuviintat aceasta proba, dispunand, in acelasi timp, ascultarea martorului indicat in cuprinsul procesului verbal atacat.

Unul din martorii propusi de reclamant a aratat ca a fost de fata la data si locul pretinsei savarsiri a faptei si ca acesta nu a adresat cuvinte jignitoare functionarei de la Arhiva. Celalalt martor a precizat ca, desi aflat in acelasi loc, nu a auzit prea bine discutia purtata intre reclamant si arhivara.

La un termen de judecata ulterior, instanta a audiat si martorul indicat in procesul verbal. Acesta, de asemenea functionar al acelei Arhive, a aratat ca l-a auzit pe reclamant adresand injurii colegei sale si a precizat ca de fata se aflau si alte persoane, indicand numele unui avocat si pe cel al grefierului sef al respectivei instante. Totodata, a aratat ca nu isi aminteste daca martorii propusi de reclamant se aflau de fata, dar ca ii cunoaste, intrucat acestia au si ei cauze pe rolul aceleiasi instante, fiind prezenti des la arhiva.

Ulterior, avand cuvantul, reclamantul a solicitat ca martorii propusi de el sa fie reaudiati, pentru a confirma sau infirma cele aratate de martorul indicat in procesul verbal si, de asemenea, pentru a se consemna in intregime de catre grefier declaratiile lor, lucru care nu s-ar fi facut la precedenta audiere. Instanta a respins aceasta cerere a reclamantului si, judecand plangerea pe fond, a respins-o.

Analizand probele administrate in cauza, s-a retinut ca reclamantul a adresat cuvinte injurioase angajatei Arhivei si s-a respins plangerea ca neintemeiata.

Reclamantul a declarat recurs impotriva acestei hotarari, pe care Tribunalul Dambovita l-a respins, aratand ca, in fata instantei de fond, petentul nu a reusit sa-si dovedeasca nevinovatia, in urma administrarii probelor, astfel ca sentinta recurata este legala si temeinica.

In privinta admisibilitatii

Aceasta problema priveste raspunsul la intrebarea daca fapta sanctionata contraventional potrivit legislatiei interne are caracter penal in sensul articolului 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale [ratificata de Romania prin Legea nr. 30/1994 privind ratificarea Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si a protocoalelor aditionale la aceasta conventie, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 135 din 31/05/1994; in continuare, Conventia].

Conform jurisprudentei Curtii [cauzele Öztürk c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei, Salabiaku c. Frantei s.a.- www.echr.coe.int.], cele trei criterii avute in vedere pentru stabilirea acestui aspect sunt:
– calificarea faptei in dreptul intern;
– natura faptei incriminate;
– natura si gravitatea sanctiunii.

Aceste trei criterii nu trebuie indeplinite cumulativ, fiind suficient ca fapta sa poata fi calificata ca penala potrivit unuia singur. Totusi, atunci cand un singur criteriu nu este suficient pentru determinarea caracterului penal sau nepenal, se poate apela la analiza combinata a acestora.

In situatia de fata, in dreptul intern, domeniul contraventional este unul situat in afara sferei penalului, regimul juridic fiind unul diferit. Cum, potrivit Curtii, acest prim criteriu are doar o valoare relativa, urmeaza a fi analizate celelalte doua, pentru lamurirea caracterului sanctiunilor contraventionale prin prisma articolului 6 din Conventie.

In privinta naturii faptei incriminate, acesta, pentru a fi calificata ca penala in sensul care intereseaza in cauza, trebuie sa se adreseze tuturor, avand o aplicabilitate generala, si nu doar unui grup restrans de persoane. Prin urmare, ori de cate ori o norma contraventionala se adreseaza unui cerc larg de persoane si nu unui individ sau unui grup restrans, format din indivizi cu o anumita calitate, acest al doilea criteriu este indeplinit.

In sfarsit, ultimul criteriu, acela al naturii si gravitatii sanctiunii este satisfacut atunci cand sanctiunea are un caracter preventiv si sanctionator, indiferent de faptul ca este vorba despre o amenda intr-un cuantum redus, atat timp cat aceasta nu serveste la acoperirea unui prejudiciu, ci urmareste prevenirea savarsirii de noi fapte si sanctionarea contravenientului.

Fata de aceste criterii si de intelesul dat lor in jurisprudenta Curtii, avand in vedere faptul ca, potrivit OG nr.2/2001, amenda contraventionala este distincta de acoperirea eventualelor prejudicii cauzate de savarsirea faptei contraventionale, avand, deci, un caracter sanctionator si preventiv, rezulta cu certitudine ca procedura contraventionala, reglementata de OG nr.2/2001, poate fi asimilata procedurii penale, din perspectiva articolului 6 din Conventie. [O analiza detaliata a acestor aspecte se gaseste in articolul Procedura contraventionala judiciara in lumina jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, Beatrice Ramascanu, revista Themis, nr. 2, pp. 1-8, disponibil si pe www.inm-lex.ro.]

Aceasta este si concluzia la care a ajuns Curtea in cauza analizata, declarand, astfel, cererea admisibila. Vom incerca sa stabilim care sunt consecintele unei astfel de calificari, dupa analiza comentariilor Curtii pe fondul cauzei.

In privinta fondului

Reclamantul a sustinut in fata Curtii ca instantele care a judecat plangerea sa impotriva procesului verbal de sanctionare si constatare a contraventiei nu au respectat garantiile fundamentale prevazute de articolul 6 din Conventie, printre care figureaza si prezumtia de nevinovatie, in special prin faptul ca au inversat sarcina probei, obligandu-l sa dovedeasca netemeinicia celor retinute in procesul verbal.

Analiza Curtii incepe prin a reaminti care este intelesul sintagmei "prezumtia de nevinovatie", reglementata de paragraful 2 al articolului 6 din Conventie. Astfel, in exercitarea atributiilor pe care le au, judecatorii nu trebuie sa porneasca de la ideea preconceputa ca inculpatul/petentul a savarsit fapta de care este acuzat. Apoi, sarcina probei apartine celui ce acuza, iar orice indoiala trebuie sa profite celui acuzat [Barbera, Messegue si Jabardo c. Spaniei, www.echr.coe.int]. Totodata, el trebuie informat din timp asupra acuzatiei ce i se aduce, pentru a avea posibilitatea de a-si pregati apararea, singur sau asistat de un avocat. Trebuie sa i se dea posibilitatea sa puna intrebari martorilor care sustin acuzarea si, in acelasi timp, sa propuna martori in aparare. Evident, audierea acestora trebuie facuta cu respectarea principiilor nemijlocirii si contradictorialitatii.

In privinta informarii contravenientului, in speta, ca si in orice procedura de acest fel, aceasta s-a realizat prin comunicarea procesului verbal, data de la care, in termen de 15 zile, se poate introduce plangerea impotriva acestuia. Adaugand si timpul care ramane pana la primul termen de judecata, precum si posibilitatea de a beneficia de amanarea cauzei pentru lipsa de aparare, conform art. 156 al.(1) C. pr. civ., apreciem ca, atat sub aspectul informarii, cat si sub cel al timpului necesar pregatirii apararii, la fel cum a constatat Curtea in cauza, procedura prevazuta de OG nr. 2/2001 satisface exigentele privind garantiile procedurale din aceste puncte de vedere.

Totodata, Curtea a aratat ca nu exista motive pentru a crede ca judecatorii au pornit in judecarea cauzei de la ideea preconceputa ca reclamantul-petent ar fi vinovat, problema, in cauza, nepunandu-se sub acest aspect.

Chestiunea sensibila in cauza analizata si, totodata, in toate plangerile contraventionale, este ca petentului i se cere sa rastoarne prezumtia de legalitate si de temeinicie a procesului verbal, cu alte cuvinte, presupunand ca procesul verbal nu cuprinde omisiuni care sa conduca la nulitatea lui, petentului, pentru a-i fi admisa plangerea, i se cere sa dovedeasca contrariul situatiei de fapt retinute in procesul verbal.

Asa cum retine si Curtea, practica cvasi-unanima a instantelor nationale in astfel de cauze, se bazeaza pe regula cuprinsa in art. 1169 C. civ., conform careia cel care face o propunere inaintea instantei trebuie sa o dovedeasca. Prin urmare, cel care pretinde ca situatia de fapt retinuta in procesul verbal nu corespunde realitatii, trebuie sa probeze aceasta.

Aceasta modalitate ar parea ca incalca din start cerinta referitoare la sarcina probei, care, in mod normal, ar trebui sa apartina celui ce acuza, in speta, organul constatator al contraventiei. In realitate, fapta respectiva este probata cu ajutorul prezumtiei ["Prezumtia de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor conditiilor de fond si de forma prevazute de lege) este asociata cu prezumtia de autenticitate (actul emana in mod real de la cine se spune ca emana) si cu prezumtia de veridicitate (actul reflecta in mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitenta)" – A. Iorgovan, Tratat de drept administrativ, editia a III-a, vol. II, Editura All Beck, Bucuresti, 2002, pp. 63-65.] de legalitate si de temeinicie de care se bucura procesul verbal, ca act administrativ [Cu privire la natura juridica a procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, vezi A. Iorgovan, op. cit., p. 428, nota de subsol 1; D.A. Tofan, Regimul juridic actual aplicabil contraventiilor. Aspecte de drept procesual, Curierul Judiciar nr. 7/2002, pp. 4-5]. Aceasta prezumtie, desi neconsacrata legislativ, este unanim acceptata, atat in doctrina de specialitate, cat si in practica instantelor judecatoresti, astfel ca putem afirma ca este o prezumtie prevazuta de lege, in sensul pe care instanta europeana il da acestui concept.

Curtea precizeaza ca toate sistemele legale cunosc si opereaza cu ajutorul prezumtiilor si ca, in principiu, Conventia nu interzice aceasta, dar, in materie penala, obliga statele sa nu depaseasca o anumita limita. Astfel, in functie de gravitatea sanctiunii la care este expus acuzatul/petentul, se stabileste si limita rezonabila pana la care poate opera o prezumtie, totodata, asigurandu-se respectarea drepturilor apararii sub toate aspectele.

In cauza analizata, Curtea a avut in vedere faptul ca, la data aplicarii sanctiunii, in caz de neplata a amenzii contraventionale, OG nr.2/2001 prevedea posibilitatea inlocuirii acesteia cu sanctiunea inchisorii contraventionale, dispozitie ulterior abrogata. Desigur ca limitele sunt diferite in cele doua situatii. Astfel, garantiile procedurale oferite acuzatului/petentului trebuie sa fie mai puternice in cazul analizat de Curte decat in reglementarea actuala, in care inchisoarea a fost inlaturata dintre sanctiunile contraventionale.

Determinanta pentru instanta europeana in constatarea incalcarii articolului 6 din Conventie de catre autoritatile nationale a fost modalitatea de administrare si interpretare a probelor de catre Judecatoria Pucioasa, respectiv Tribunalul Dambovita. Astfel, solutia acestora de respingere a plangerii s-a bazat pe marturia celeilalte angajate a Arhivei si pe cea a arhivarei pretins insultate. Remarcam faptul ca, desi neavand calitatea de martor potrivit procedurii civile romane, persoana vatamata prin savarsirea contraventiei a fost considerata de Curte ca fiind un martor pe baza declaratiei caruia s-a intocmit procesul verbal. Asa cum am aratat, agentul constatator nu fusese de fata la momentul savarsirii contraventiei, afland ulterior despre aceasta chiar de la angajata careia i se adresasera cuvintele injurioase, motiv pentru care a si incheiat procesul verbal. Instanta europeana, pe buna dreptate, a apreciat ca nefiind satisfacute exigentele impuse de principiile nemijlocirii si contradictorialitatii cu privire la acest martor, care, fiind determinant pentru incheierea procesului verbal, nu a fost audiat de catre instanta.

II. Consecinte si concluzii

Aceasta apreciere a Curtii, pe care o consideram corecta, prilejuieste discutii cu privire la acele procese verbale incheiate de agenti constatatori sesizati de anumite persoane cu privire la savarsirea unor contraventii. Faptele respective nu sunt constatate personal de catre agenti, care stabilesc existenta faptei si aplica sanctiunea pe baza declaratiilor, de multe ori neconsemnate in scris, luate de la anumite persoane.

Ceea ce nu fac agentii constatatori in astfel de situatii este sa indice, in cuprinsul procesului verbal, probele in baza carora au stabilit existenta faptei, respectiv eventualele declaratii ale anumitor persoane. In alte situatii, se face o referire generica la aceste persoane, spre exemplu "a deranjat vecinii", "l-a lovit pe X", fara insa a se indica datele de identificare ale acestora, pentru ca instanta sa-i poata audia cu respectarea principiilor nemijlocirii si contradictorialitatii.

Apreciem ca nelegala aceasta modalitate de incheierii a procesului verbal, prin aceea ca, de cele mai multe ori, face imposibil controlul instantei cu privire la existenta faptei. Faptul ca OG nr. 2/2001 nu prevede expres obligatia agentului constatator de a indica mijloacele de proba in baza carora a stabilit existenta faptei si a aplicat sanctiunea se explica prin aceea ca legiuitorul a avut in vedere situatia tip, aceea in care agentul constata personal savarsirea faptei. Totusi, articolul 16 al.(1) obliga pe cel ce incheie procesul verbal sa arate toate imprejurarile ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei. Cu atat mai mult, consideram ca, in situatia in care nu a constatat personal savarsirea faptei, agentul constatator este obligat, in primul rand, sa arate toate imprejurarile care pot servi la dovedirea existentei acesteia.

In acord cu jurisprudenta Curtii de la Strasbourg, in privinta prezumtiilor si a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie sa o depaseasca in folosirea lor, consideram ca una din limitele pana la care sa actioneze prezumtia de temeinicie a procesului verbal trebuie sa fie data de constatarea personala a faptei de catre agent. Astfel, in situatia in care fapta este constatata personal, procesul verbal, legal intocmit, se va bucura de prezumtia de temeinicie si, in absenta altor probe, propuse de catre petent pentru rasturnarea acesteia, plangerea va fi respinsa.

Apreciem ca aceasta solutie este in acord cu articolul 6 din Conventie, din moment ce instanta va verifica, oricum, din oficiu, legalitatea procesului verbal, in raport cu mentiunile a caror lipsa atrage nulitatea absoluta a acestuia. Totodata, in situatia in care procesul verbal mai cuprinde alte elemente, spre exemplu este indicat un martor sau un alt mijloc de proba, cum ar fi o fotografie radar, instanta va dispune din oficiu, independent de cererea petentului in acest sens, administrarea si a acestor probe. Astfel, desi plecand de la prezumtia de temeinicie a procesului verbal, solutia cauzei nu se va baza doar pe aceasta, fapt pe care il consideram o limita rezonabila in aplicarea prezumtiei.

Cu totul altfel vedem solutia in situatia in care agentul nu a constatat personal fapta contraventionala. In acest caz, consideram ca prezumtia de temeinicie nu poate functiona, intrucat nu isi gaseste ratiunea. Motivul pentru care actele administrative sunt inzestrate cu aceasta caracteristica este increderea in faptul ca organul emitent, autoritatea(agentul, in aceasta situatie) consemneaza exact faptele pe care le constata, fara alte adaugiri sau denaturari ale realitatii. Aceasta, cu atat mai mult cu cat, in ipoteza mentionarii intentionate sau chiar din neglijenta a unor imprejurari nereale, agentul este expus unor posibile sanctiuni, de natura disciplinara sau chiar penala. Este evident ca aceasta ratiune nu se regaseste in situatia in care fapta nu este constatata personal. In sprijinul afirmatiei ca regimul juridic trebuie sa fie diferit in cele doua situatii se poate aduce si argumentul ca si Codul Civil trateaza diferit mentiunile constatate personal din actele autentice fata de celelalte mentiuni.
Fata de aceste considerente, apreciem ca, in situatia in care fapta nu a fost constatata personal de catre agentul care a intocmit procesul verbal, plangerea va fi admisa, iar procesul verbal anulat, cu exceptia situatiilor in care sunt indicate mijloace de proba a faptei, care sa faca posibil controlul instantei asupra realitatii celor consemnate.

In ceea ce priveste procedura contraventionala in sine, apreciem ca nu reiese din nici un paragraf al hotararii analizate faptul ca instanta europeana o considera neconforma Conventiei, doar modul de aplicare a acesteia conducand la condamnarea statului roman. Prin urmare, pronuntarea acestei hotarari nu aduce schimbari in ceea ce priveste modul de abordare a judecarii plangerilor contraventionale de catre instantele judecatoresti, ci doar subliniaza, inca o data, necesitatea unei administrari temeinice a probelor, aspect care, insa, este valabil pentru judecarea oricarei cauze si care era valabil si anterior acestei hotarari.

Faptul ca exista instante care, prin modul de solutionare a plangerilor contraventionale, nu respecta exigentele Conventiei nu este de natura sa conduca la concluzia ca intreaga procedura ar fi contrara acesteia.

Prin urmare, abordarea pe care o consideram corecta in solutionarea plangerilor contraventionale se poate rezuma in urmatoarele idei:

Pentru faptele constatate personal de catre agentii care intocmesc procesele verbale, functioneaza prezumtiile de legalitate si de temeinicie a procesului verbal.

Instanta va analiza, cu prioritate, aspectele de legalitate care ar putea atrage sanctiunea nulitatii si, in masura in care va constata ca procesul verbal este legal intocmit, va porni in analizarea temeiniciei acestuia de la prezumtia ca el reflecta adevarul.

Pentru aceasta analiza, in baza rolului activ, mai pronuntat in acest tip de cauze decat in cele de natura pur civila, intrucat, asa cum s-a aratat mai sus, procedura contraventionala este asimilata, din perspectiva Conventiei, celei penale, instanta va identifica orice element din cuprinsul procesului verbal (referiri la martori oculari, la anumite inscrisuri etc.) de natura sa conduca la aflarea adevarului in cauza si va intreprinde demersuri in vederea administrarii respectivelor probe. Totodata, va avea in vedere si probele propuse de petent. Daca in urma administrarii probelor vor exista dubii in ceea ce priveste existenta faptei ori indeplinirea altei conditii care sa atraga raspunderea contraventionala, plangerea va fi admisa, iar procesul verbal anulat, prin aplicarea principiului in dubio pro reo, tot ca o consecinta a asimilarii procedurii celei penale.

Daca insa petentul nu va propune probe care sa rastoarne prezumtia de temeinicie a procesului verbal si nici din celelalte elemente identificate de instanta nu va rezulta o alta situatie de fapt sau, cel putin un dubiu, plangerea va fi respinsa. Mentionam faptul ca nu suntem de acord cu invocarea, in motivarea solutiilor de acest tip, a dispozitiilor articolului 1169 C. civ., pentru motivul ca acestea instituie o regula specifica procedurii civile, in forma sa pura; or, chiar daca, potrivit articolului 47 din OG nr. 2/2001, dispozitiile acesteia se completeaza cu cele ale Codului de procedura civila, acest fapt nu confera procedurii contraventionale un caracter civil, aceasta fiind asimilata, in privinta garantiilor procesuale, celei penale. Motivarea unei astfel de hotarari trebuie, in opinia noastra, sa porneasca de la trasatura procesului verbal atacat de a fi prezumat ca reflecta adevarul, in conditiile in care a fost legal intocmit.

Asa cum am aratat mai sus, situatia este diferita atunci cand, din continutul procesului verbal, reiese ca fapta nu a fost constatata personal de catre agentul care l-a intocmit. In aceasta situatie, in lipsa unor elemente de natura sa probeze situatia de fapt retinuta, plangerea va fi admisa, iar procesul verbal anulat, chiar in lipsa unor probe propuse de catre petent, datorita faptului ca intr-un asemenea caz, prezumtia de temeinicie nu isi gaseste aplicarea.

Mai exista o situatie relativ des intalnita, aceea in care agentul constatator incalca prevederile art. 16 al.(1) din OG nr. 2/2001, referitoare la necesitatea mentionarii tuturor imprejurarilor ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite. Aceste precizari sunt decisive pentru verificarea corectitudinii individualizarii sanctiunii. In lipsa unor astfel de precizari si in lipsa unor alte probe din care sa se poata trage o concluzie privind gravitatea faptei, apreciem ca se impune aplicarea principiului in dubio pro reo, in sensul ca se va considera ca fapta (ipoteza se refera la situatia in care existenta faptei este stabilita) este de o gravitate minima, aplicandu-se, de la caz la caz, sanctiunea avertismentului sau, cel mult, cea minima prevazuta de lege.

Ca o concluzie la cele de mai sus, apreciem ca hotararea pronuntata in cauza Anghel contra Romaniei nu aduce elemente care sa revolutioneze procedura contraventionala, ci doar subliniaza importanta respectarii garantiilor prevazute de Conventie si in aceasta procedura, prin completarea dispozitiilor legale cu principiile statuate de-a lungul timpului de instanta europeana.

Cuvinte cheie:
Secţiuni/categorii: Opinii

Pentru toate secţiunile JURIDICE.ro click aici
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Au fost scrise până acum 8 de comentarii cu privire la articolul “Aspecte legate de procedura contraventionala prevazuta de Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, in raport cu hotararea pronuntata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza Anghel contra Romaniei”

  1. Rastoca Gabriela spune:

    In mod categoric refuz sa cred ca intrun stat de drept se aplica sanctiuni contraventionale (probabil si de alta natura?) numai pe baza celor AUZITE de catre agentii constatatori! Si instantele judecatoresti mai pun in discutie astfel de "acte", mai audiaza martori in situatia unor procese verbale intocmite "dupa ureche"? In general un proces verbal, prin natura sa, reprezinta "imaginea" unei stari de fapt constatate la un moment dat ?i care trebuie materializata, imortalizata in diverse scopuri. Cu atat mai mult un proces verbal de constatare a unei contraventii, care confirma si sanctioneaza o stare conflictuala intre individ si societate, trebuie intocmit numai pe baza constatarii directe si nemijlocite a faptelor. Desigur, sunt intru totul de acord cu concluziile autorului articolului, la care adaug numai doua:
    1. avem destui agenti constatatori care nu stiu sa intocmeasca un proces verbal (scuze pentru acei putini care stiu!);
    2. avem instante care au o atitudine prea indulgenta fata de documentele intocmite de persoane ce exercita puterea de stat (cu tot respectul si cu scuze fata de magistratii care au inteles ca, desi supraincarcati cu dosare, nu trebuie sa profeseze ca niste roboti in carne si oase!)
    Si iata ca imi scapa si o a treia concluzie:
    3. Avem ce meritam! Trebuie sa vina altii, care sa ne invete cum sa aplicam si sa administram legile!

  2. Andrei Savescu spune:

    "Hotararea pronuntata in cauza Anghel contra Romaniei nu aduce elemente care sa revolutioneze procedura contraventionala…"
    Mie mi-ar fi placut sa avem o revolutie!…

  3. Ana spune:

    Mi se pare firesc ca procesul verbal de constatare a contraventiei sa nu se bucure de prezumtia de legalitate! Autorul articolului spune practic ca acesta nu se bucura de aceasta prezumtie atunci cand nu e intocmit de agentul care a si asistat la savarsirea contraventiei. Si in alte situatii se bucura?

  4. Claudiu spune:

    Haideti sa fim seriosi domnilor!Atita vreme cit OG 2 /2001 spune clar c? aplicarea unei sanc?iuni contraven?ionale este supusa unui termen de prescriptie de 6 luni,ce naiba,de fiecare data trebuie sa fie de fata agentul constatator la comiterea unei fapte de natura contraventionala? Este clar ca agentul constatator a facut cercetari inainte de a aplica sanctiunea,dovada ca a fost audiat cel putin un martor.Pe deasupra asa se si obisnuieste: cel care face plingere vine cu doi prieteni,care de cele mai mule ori nici macar nu au fost de fata cind s-a comis fapta ?i care declara ce doreste contravenientul. Ma asteptam ca pe blog sa intre si d-l judecator Mirauta Daniel de la Pascani. Ce am vazut la omul asta este de-a dreptul incredibil. Da de fiecare data cistig de cauza contravenientului invocind acest caz. Domnule judecator,daca tot invocati acest caz,de ce va duceti dvs.sa judecati la CEDO si sa ne lasati pe noi in pace. Admite plingeri chiar daca plingerea este tardiv introdusa. Daca m? gindim ca a stat doi ani la INM,pot afirma ca ori a stat si a dormit ori a vazut file SF.Si apoi cei de la CEDO nu se pot insela si ei? Nu sunt de acord cu bagarea pe git a unei hotariri iar noi sa o luam drept azimut.Daca tot se face referire la Ue si legislatia ei,atunci hai sa renuntam la legislatia noastr?,la salariile noastre,la politicienii de doi bani si sa importam totul. La export il vom da doar pe d-l judecator Mirauta Daniel. La CEDO.

  5. Felician spune:

    Nu mai inteleg nimic. Daca o persoana se prezinta la un organ constatator de contraventii -in speta :politie sau Jandarmerie _ si depune o petitie prin care aduce la cunostinta faptul ca a fost jignita injurata si altele , fapte care pot fi considerate contraventie conform Legii 61/1991 ( Lege la care se face vorbire mai sus), si solicita pe baza unor probe Ex; martori, ca persoana care a savarsit contraventia sa fie sanctionata – atunci organul constatator cum poate fi de fata la savarsirea contraventiei sau ar trebui sa asteptam sa fim jigniti si injurati numai atunci cand sunt de fata Politisti sau Jandarmi- situatie super nu?????-, desi nu dau gir nimanui totusi ar trebui sa mai intelegem sui faptul ca avem o legislatie care asa buna sau rea cum este trebuie respectata de toata lumea, Pe de alta perte nu mai inteleg nimic din nou cand vad ca toata lumea ii injura pe unde pot pe politisti si jandarmi dar ne bucuram cand vedem unul sau mai multi pe strada atumci cand avem noi nevoie de ei – din nou paradox- sunt un rau necesar si politistii si jandarmii ii consideram 9De alde Garcrea cand actioneaza impotriva noastra adica ne sanctioneaza , dar cand iau masuri impotrviva celor care tulbura linistea pub;ica injura sau ne jignesc sunt buni nui asa???. Am vrut UE avem UE si sa tim un lucru in celelalte tari UE cand ti-a dat politistul o amenda nu mai ai nici un fel de replica si ei sunt la fel de politisti ca si ai nostri numai ca sunt din UE si nu miscam in front in fata lor ca de sunt straini si nu romani, cei care au fost pe afara stiu acest lucru si nu spun nimic. Ma bucur ca mai sunt si nebuni care sa se faca politisti- ne trebuiesc si din acestia…….

  6. Alexandru spune:

    Noi cetatenii contribuabili, cei pe care autoritatile isi fac planurile de amenzi uitand de buna-credinta, spiritul legii si rolul PREVENTIV al acesteia, noi, rugam politistii si jandarmii sa se abtina de la comentarii diletante ce vadesc clar lipsa lor de pregatire juridica! Actiunile cetatenilor in regres fata de aceste procese verbale sunt perfect legale la fel cum si activitatile autoritatilor sun legale!

  7. c v spune:

    foarte logic comentariu referitor la cauza anghel vs romania.
    pacat ca logica aceasta este gaunoasa.
    am impresia ca infatuarea care razbate din final, combinata cu autosuficienta sint insuflate de undeva de la i.n.m. ideea este sa gindesti cu propriul cap nu bazindu-te pe ideiile insusite de pe aiurea. as vrea sa stiu, asa, ca cetatean, daca in sistemul de drept romanesc exista pe undeva prezumtia de "vinovatie". in materie civila delictuala, clar nu este de gasit. in materie penala nici atit. in ambele vinovatia trebuie dovedita…
    atunci de ce in materie contraventionala persista ? ce trebuie sa faca CEDO, ce decizie sa ia ca sa ne deschida ochii? eu stiu ca inca de mult, curtea constitutionala, fara sa transeze problema, in deciziile pronuntate a arat ca simpla indicare a contravenientului in actul constatator nu este suficinta sa conduca la stabilirea vinovatiei. treaba lasata in coada de peste, ca pe la noi.
    au existat incercari, la instante de fond, pornite de judecatori pe la bucuresti si cluj (toata stima pentru ei !!!), repede redusi la tacere in instantele de control judiciar, care au ncercat exact acest lucru: procesul verbal nu are o forta probanta superioara altor probe si nici nu face nici un fel de doavada. vinovatia se probeaza cu probe nu cu un simplu act constatator incheiat de frustrati (= agent constatatori).
    termenul de frustrati, il folosesc in sensul ca acesti agenti constatori, indiferent de care institutie apartin – politie, garda finaciara, de mediu, etc. – au salariile mici, dar primesc intre 15 si 20% din cuantumul amenzii. deci, indiferent de ce vei face, tot vei fi amendat. e un sistem care nu are nimic de-a face cu un stat de drept. dar hai sa punem si altfel problema: de miine tot ce inseamna contraventii vor trebui dovedite, cu un material asemanator unei cercetari penale… cui credeti ca ii va conveni? agentilor constatatori care vor trebuie sa-si probeze temeinincia sustinerilor, avind astfel de lucru de trei ori mai mult, cind acum trintesc un p.v. de sanctionare si incaseaza cei 15% pe linga salar ? sigur ca nu.
    de unde pina unde vine practica asta cu p.v. face dovada deplina a celor afirmate, pina la proba contrarie? deci, agentul constatator, investit cu autoritate publica, este un supracetatean. in ce societatea s-a ma pus temei pe asemenea idei? va spun eu: SS-ul in reich, comunism, desi astia ii ziceau "omul nou"… faptul ca un agent este mai presus de mine ca simplu cetatean, cu scuzele de rigoare, nu are de-a fsce cu statul de drept, spre care aspiram. de aceea ma mira ca un tip tinar emite astfel de judecati ca cele din articol… ma asteptam la asta din partea unor dinozauri comunisti… trebuie terminata o data teoria statului atotputernic in raport cu cetateanul de rind !!!
    iar daca este sa comentez ce zice mai sus claudiu, exact asta e problema: atita timp cit p.v. incheiat este dublat de probe, nimeni nu mai poate sa vina cu doi prieteni, pe post de martori. totul este sa se vrea !

  8. G P spune:

    Domnule C V, sunt intru totul de acord cu dvs si gandesc exact la fel. Am citit acest comentariu in nov 2008 si m-am inscris pt a va contacta. Daca vedeti acest mesaj, va rog sa-mi dati un semn. Am nevoie de dvs pt a lupa impotriva acestei prezumtii de vinovatie, pe orice cale legala. Demersul il voi face eu personal, fiind direct interesata. Va multumesc.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD