Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiMalpraxis medicalProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Recuperare creanţe
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
3 comentarii

Executarea silită împotriva instituțiilor publice și a autorităților publice
19.06.2014 | Doru BĂJAN

JURIDICE - In Law We Trust

În România, Statul, prin cheltuielile ce le efectuează prin intermediul instituțiilor publice din cadrul administrației centrale și locale, este cel mai mare partener economic.

În executarea contractelor comerciale încheiate în calitate de beneficiari de instituțiile publice cu agenții economici ce au calitatea de furnizori de produse sau servicii, principalele incidente ce apar constau în întârzierea la plată, plata parțială sau neplata debitelor eferente obligațiilor asumate.

Remediul constă în obținerea unei hotărâri judecătorești și punerea ei în executare prin intermediul executorilor judecătorești.

Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 a instituit o protecție a instituțiilor și autorităților publice privind achitarea creanțelor stabilite prin titluri executorii în sarcina lor.

Ordonanța instituie un termen de grație de 6 luni în interiorul căruia instituția debitoare trebuie să-și bugeteze sumele necesare achitării debitului. Termenul de 6 luni curge din momentul comunicării de către creditor a somației de plată.

În cazul în care în cadrul termenului de 6 luni debitul nu este achitat, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă.

Reglementând executarea silită, Noul Cod de procedură civilă prevede procedura de încuviințare a executării silite de către instanța de executare – judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, după încuviințare executorul judecătoresc având obligația de amânare a executării doar în anumite cazuri prevăzute de lege, amânare ce se dispune de executor prin încheiere.

Când prin titlul executoriu s-a stabilit un termen de plată, executarea nu se poate face mai înainte de îndeplinirea acelui termen.

Sunt excluse executării silite prin poprire:
– sumele care sunt destinate unei afectațiuni speciale prevăzute de lege și asupra cărora debitorul este lipsit de dreptul de dispoziție;
– sumele reprezentând credite nerambursabile ori finanțări primite de la instituții sau organizații naționale și internaționale pentru derularea unor programe ori proiecte;
– sumele aferente plății drepturilor salariale viitoare, pe o perioadă de 3 luni de la data înființării popririi; atunci când asupra aceluiași cont sunt înființate mai multe popriri, termenul de 3 luni în care se pot efectua plăți aferente drepturilor salariale viitoare se calculează o singură dată, de la momentul înființării primei popriri.

Codul de procedură civilă a fost aprobat prin Legea nr. 134/2010.

Punerea în aplicare a Codului de procedură civilă s-a efectuat prin Legea nr. 76/2012, modificată prin OUG nr. 4/2013 – aprobată prin Legea nr. 214/2013.

Art. 83 lit. k) din Legea nr. 76/2012 prevede că la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă se abrogă orice alte dispoziții contrare, chiar dacă sunt cuprinse în legi speciale.

Din coroborarea prevederilor art. 780 alin. 5 (sumele nesupuse executării silite prin poprire), art. 622 (îndeplinirea obligațiilor prevăzute în titlul executoriu) și art. 662 alin. 4 (executarea creanțelor certe, lichide și exigibile) din Legea nr. 134/2010 cu acelea ale art. 83 lit. k) din Legea nr. 76/2012, prevederile OG nr. 22/2002 devin inaplicabile, operând o abrogare implicită.

Obligațiile stabilite prin titlurile executorii nu devin cunoscute instituțiilor și autorităților publice la momentul solicitării executării prin intermediul executorului judecătoresc, după încuviințarea de către instanța de executare, ci le sunt cunoscute din momentul pronunțării hotărârilor de către instanțele judecătorești în dosarele în care instituțiile și autoritățile publice au fost părți.

Or, termenul de 6 luni prevăzut de OG nr. 22/2002, în interiorul căruia debitorul ar avea posibilitatea să-și bugeteze fondurile necesare achitării debitului și pentru a nu-i fi afectată activitatea curentă, ar trebui să curgă din momentul pronunțării hotărârii executorie.

Excluzând de la executare imediată sume ce nu se încadrează în categoria celor exceptate de la poprire (prevăzute la art. 780 alin. 5 din Codul de procedură civilă) și lăsând în mod arbitrar la dispoziția instituțiilor și autorităților publice punerea în executare a titlurilor executorii, OG nr. 22/2002 contravine principiului îndeplinirii de bunăvoie a obligațiilor prevăzute în titlul executoriu prevăzut la art. 622 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

În plus, amânarea executării pe care o dispune prin încheiere executorul judecătoresc în anumite cazuri prevăzute de lege poate avea loc doar în situații ce pot apărea după ce executarea silită a fost încuviințată de instanța de executare.

OG nr. 22/2002 vizează situații existente înaintea începerii executării silite, contravenind astfel și prevederilor art. 699 din Codul de procedură civilă, astfel că nu poate bloca executarea silită și nu se poate refuza plata debitului în baza acestui act normativ.

Executarea silită nu se poate face decât dacă, conform art. 662 Cod procedură civilă, creanța este certă, lichidă și exigibilă.

Creanțele deținute împotriva instituțiilor ori autorităților publice, stabilite prin hotărâri judecătorești ce constituie titluri executorii, întrunesc toate cele 3 condiții pentru a fi executate silit.

Potrivit art. 662 alin. 4 creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată, dar la momentul pronunțării hotărârii judecătorești executorii creanța în mod prezumat a devenit exigibilă.

Stabilind un termen de 6 luni de la care se poate solicita executarea silită a creanței, de natură a afecta exigibilitatea acesteia, OG nr. 22/2002 contravine dispozițiilor Codului de procedură civilă.

Ceea ce formează obiectul executării silite nu este hotărârea judecătorească ci creanța stabilită prin acest titlu executoriu, creanță certă, lichidă și exigibilă ce a trecut testul dublei exigibilități, prima dată când a devenit scadentă în conformitate cu prevederile contractului și ale legislației în vigoare și a doua oară la pronunțarea hotărârii judecătorești executorii.

Ori, nu poți să vii și să spui tu, guvern (la adoptarea OG nr. 22/2002) și tu, parlament (la aprobarea ordonanței) că respectiva creanță este certă, lichidă și exigibilă fiind stabilită prin titluri executorii dar ea devine exigibilă peste 6 luni când se poate începe executarea silită dacă debitul nu este achitat de bunăvoie.

Doru BĂJAN
Avocat, Baroul București



PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Au fost scrise până acum 3 de comentarii cu privire la articolul “Executarea silită împotriva instituțiilor publice și a autorităților publice”

  1. Dana VULTUR spune:

    Este de apreciat articolul expus pe aceasta tema, numai ca, intre timp a aparut Ordonanta de Urgenta nr. 46/2013 privind criza financiara si insolventa unitatilor administrativ-teritoriale, care la art. 122 (2) prevede ca prevederile Ordonantei Guvernului nr. 22/2002 nu se aplica unitatilor administrativ-teritoriale, subdiviziunilor acestora, respectiv institutiilor publice de subordonare locala, atunci cand se stabileste criza financiara sau insolventa.
    Legiutorul exclude posibilitatea realizarii unei executari silite in baza legii speciale si nu aduce un plus de dispozitii exprese cu privire la posibilitatea reala prin care un creditor ar putea incepe o executare silita.
    Chiar daca, printr-o interpretare implicita, raman aplicabile dispozitiile de drept comun in materia executarii silite, executarea silita in baza NCPC va fi dificil de realizat, in conditiile in care sumele aferente titlurilor executare trebuie sa fie bugetate si cat timp UAT-urile au mai intai dreptul si obligatia sa declare starea de criza financiara sau, poate, chiar imposibil de realizat in cazul in care planul de redresare esueaza si se declara insolventa (nu mai putin de precizat este faptul ca cuantumul creantei unui creditor poate fi redus).
    Practic, creditorului ii ramane la indemana procedura simplificata a ordonantei de plata, prin care UAT-urile pot fi obligate la achitarea obligatiilor de plata.
    La aceasta procedura se poate apela in conditiile in care inregistreaza restante, care ar putea fi stinse intr-un perioada de timp relativ scurta sau lunga, fara a se ajunge la o stare de criza financiara, ceea ce determina un interes al creditorului de a nu recurge la procedura ordonantei de plata si de a sustine debitorul, chiar fara o vointa reala, cu atat mai mult ca acesta (creditorul) constientizeaza ca, odata cu declararea starii de criza financiara sau de insolventa, nu isi va putea recupera integral creantele in timp real.
    Personal, consider ca alinierea la cerintele UE in acest domeniu s-a realizat, insa mai mult in favoarea unitatilor administrativ-teritoriale.

    Cu stima, c.j. Daniela Vultur

  2. Aurel CIAUȘU spune:

    Sunt intrutotul de acord cu dumneavoastra. Statul nu doreste sa-si achite obligatiile fata de cetateni cand sunt certe si exigibile. Nu acelasi lucru se intampla cu obligatiile cetatenilor: popriri pe conturi, executari silite,etc. Este acelasi lucru si cu actiunea in recuperarea taxei de poluare pe care unele instante o resping pe motiv ca nu a fost efectuata procedura prealabila. Cand guvernul recunoaste ca se va plati esalonat in 5 ani, de ce ma obligi sa mai fac o adresa la ANAF si sa mai pierd cel putin o luna ? De discutat.
    Cu stima,
    Av. Aurel Ciausu

  3. Cristian COSMA spune:

    Intr-adevar, foarte pertinenta parerea autorului conform careia din coroborarea art. 83 lit. k) din Legea nr. 76/2012 cu art. 780 alin. (5), art. 622, art. 662 alin. (4) NCPC, ar interveni o abrogare implicita a dispozitiilor de la art. 2 din O.G. 22/2002, daca nu chiar o abrogare a intregii Ordonante. Insa, nu pot achiesa la parerea autorului conform careia art. 2 instituie un „termen de gratie” in favoarea debitoarei institutie a statului si ca abia dupa implinirea respectivului termen ar incepe executarea silita. In primul rand, dispozitiile art. 2 din O.G. 22/2002 sunt conditionate de existenta situatiei premise prevazuta tocmai in art. 2. Astfel, dispozitia cuprinsa in art. 2 debuteaza cu mentiunea conditionala a faptului „daca executarea creantei nu incepe sau nu continua din cauza lipsei de fonduri”. Prin urmare, numai in situatia in care institutia debitoare face dovada lipsei de fonduri, executorul sau instanta de executare poate acorda debitoarei termenul de 6 luni prevazut la art. 2. Asadar, procedura prevazuta in O.G. 22/2002 nu opereaza ope legis fata de toti debitorii care sunt institutii publice, ci numai fata de acei debitori care nu au putut incepe sau continua executarea obligatiei de plata din cauza lipsei fondurilor. In al doilea rand, nu cred ca poate fi considerat moment al inceperii executarii cel in care se implineste termenul de 6 luni, intrucat „executarea incepe odata cu sesizarea organului de executare”, deci de la momentul inregistrarii cererii de executare, conform art. 622 alin. (2) din NCPC. Mai mult, este discutabila aplicabilitatea dispozitiilor discriminatorii de la art. 2 din O.G. 22/2002, acestea fiind vadit neconventionale. In acest sens, exista o practica din ce in ce mai bogata a instantelor nationale prin care sunt inlaturate dipozitiile Ordonantei, acestea fiind in conflict cu art. 6 parag. (1) din Conventie.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.