O variantă de simplificare și îmbunătățire a impozitării veniturilor realizate din activități independente

Codul fiscal reglementează impozitul pe veniturile microîntreprinderilor în cadrul Titlului IV¹.

În esență, în condițiile în care veniturile anuale nu depășesc 65.000 euro, acestea se impozitează cu 3%, impozitul plătindu-se trimestrial, baza impozabilă fiind constituită de veniturile din orice sursă.

Veniturile din activități independente cuprind veniturile comerciale, veniturile din profesii liberale și veniturile din drepturile de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere, inclusiv din activități adiacente.

Se supun impozitului pe veniturile din activități independente persoanele fizice care realizează aceste venituri în mod individual sau asociate în baza unui contract de asociere care nu dă naștere unei persoane juridice.

Pentru persoanele fizice asociate impunerea se face la nivelul fiecărei persoane asociate din cadrul asocierii fără personalitate juridică, potrivit contractului de asociere, inclusiv al societății civile profesionale, asupra venitului net distribuit.

Venitul net din activități independente se determină ca diferență între venitul brut și cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, deductibile, pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă.

În cazul contribuabililor care realizează venituri comerciale, pentru anumite activități stabilite de MFP, venitul net se poate determina pe baza normelor anuale de venit, trecerea la impozitarea în sistem real având loc în situația în care într-un an fiscal venitul brut anual este mai mare decât echivalentul în lei al sumei de 100.000 euro.

Venitul net din drepturile de proprietate intelectuală se stabilește prin scăderea din venitul brut a unei cheltuieli deductibile egală cu 20% din venitul brut.

Impozitul pe venit se stabilește prin aplicarea unei cote de 16% asupra venitului net realizat.

Sistemul actual de impozitare a veniturilor din activități independente prevede obligația contribuabililor (cu excepția celor ce desfășoară activități supuse impozitării pe bază de norme de venit) ca la începutul fiecărui an fiscal să depună o declarație privind venitul estimat, pe baza căreia organul fiscal emite decizia de impunere privind plățile anticipate pentru anul respectiv, plăți achitate în 4 tranșe trimestriale egale.

La încheierea anului fiscal contribuabilul depune declarația privind venitul realizat pe baza căreia organul fiscal stabilește impozitul pe venit datorat pentru anul fiscal încheiat, la plata lui fiind scăzute sumele achitate cu titlu de plăți anticipate în anul precedent.

Dintre contribuabilii persoane fizice care realizează venituri din activități independente, cel mult 15% realizează venituri anuale brute ce depășesc echivalentul în lei a sumei de 65.000 euro.

Schimbarea impozitării pentru contribuabilii persoane fizice care înregistrează venituri din activități independente din sistem real într-un impozit în cotă fixă de 3% (ca în cazul microîntreprinderilor) aplicată la nivelul veniturilor brute realizate este benefică atât pentru contribuabili cât și pentru stat.

Pentru contribuabili se simplifică procedura de determinare a impozitului datorat, se simplifică procedura fiscală în sensul reducerii documentelor pe care trebuie să le completeze și să le depună și se simplifică raportul contribuabil – organ fiscal în sensul că organul fiscal nu mai trebuie să verifice cheltuielile înregistrate ca deductibile.

În plus, pentru orice contribuabil este mai simplu să plătească impozitul real pe venit, în cursul anului fiscal, în tranșe trimestriale în conformitate cu veniturile brute realizate în cursul trimestrului respectiv, în loc să efectueze plăți estimate stabilite anticipat, plăți care însumate pot fi mai mici, egale sau chiar mai mari decât impozitul definitiv, iar la scadența impozitului final, ca urmare a rezultatelor financiare înregistrate până la momentul respectiv să nu aibă resursele materiale necesare. În această situație organele fiscale trebuie să treacă la executare silită, complicându-se situația contribuabilului.

Prin schimbarea modului de impozitare contribuabilii beneficiază de o predictibilitate sporită a activităților pe care le desfășoară, inclusiv sub aspect financiar și, implicit, fiscal.

Câștigă și statul prin schimbarea sistemului de impozitare, o asemenea impozitare fiind de natură să conducă la creșterea numărului de contribuabili înregistrați, situație de natură să conducă la creșterea veniturilor.

O eventuală simulare a schimbării sistemului de impozitare a veniturilor din activități independente ar putea stabili o posibilă reducere a impozitului pe venit colectat.

În legile bugetare anuale veniturile de realizat sunt aleatorii, doar cheltuielile bugetare, prin aprobarea lor de parlament, sunt certe. Vorbind despre caracterul aleatoriu al veniturilor, acestea, fiind în proporție de peste 95% rezultatul colectării impozitelor și taxelor, depind de conjunctura economică, socială, financiară, conjunctură cu foarte multe variabile.

Or, prin schimbarea sistemului de impozitare ar crește randamentul acestui tip de impozit pe care statul l-ar colecta integral, în timp real în anul fiscal respectiv, ca și în cazul accizelor, taxelor vamale, TVA, impozitului pe veniturile din salarii (principalele surse de venituri fiscale) sau precum în cazul impozitului pe clădiri, teren, taxa asupra mijloacelor de transport, taxei judiciare ce alimentează bugetele locale.

Prin schimbarea sistemului de impozitare, corelat cu îmbunătățirea informatizării, o parte din personalul care în prezent administrează contribuabilii persoane fizice poate fi utilizat pentru desfășurarea altor activități în cadrul ministerului.

Statul are de câștigat și dacă colectează câte mai puțin dar de la mai mulți decât colectarea unui posibil mai mult dar aleatoriu, de la mai puțini.

Până în prezent nu s-a confirmat că statul a pierdut prin reducerea cotei TVA la pâine și produse de panificație, dorind să extindă această măsură și pentru alte categorii de produse și nu cred că va pierde prin schimbarea de impozitare pusă în discuție în prezentul material.

În fond, orice persoană fizică ce desfășoară activități independente și realizează venituri este producătoare de plusvaloare, din punct de vedere economic reprezentând un echivalent al unei microîntreprinderi.

Doru BĂJAN
Avocat, Baroul București

Aveţi cont profesional JURIDICE.ro?