BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalIPTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Recuperare creanţe
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
Executor judecatoresc Florin Traian Copuzeanu
 1 comentariu | 
Print Friendly, PDF & Email

Inaplicabilitatea anumitor dispoziții din O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii

20.06.2014 | Virgil BĂRBULESCU
Abonare newsletter

In cadrul legislativ actual, Ordonanta de Guvern nr. 22/2002 reglementeaza executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii.

Astfel, creantele stabilite prin titluri executorii in sarcina institutiilor si autoritatilor publice se achita din sumele aprobate cu aceasta destinatie prin bugetele acestora sau, dupa caz, de la titlurile de cheltuieli la care se incadreaza obligatia de plata respectiva iar in masura in care “executarea creantei stabilite prin titluri executorii nu incepe sau continua din cauza lipsei de fonduri, institutia debitoare este obligata ca, in termen de 6 luni, sa faca demersurile necesare pentru a-si indeplini obligatia de plata. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somatia de plata comunicata de organul competent de executare, la cererea creditorului” (art. 2 din O.G. nr. 2/2001).

In fine, legiuitorul a prevazut in art. 3 al actului normativ in discutie ca “In cazul in care institutiile publice nu isi indeplinesc obligatia de plata in termenul prevazut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executarii silite potrivit Codului de procedura civila si/sau potrivit altor dispozitii legale aplicabile in materie”.

Din interpretarea dispozitiilor legale sus-amintite s-ar putea trage concluzia ca orice persoana (fizica sau juridica) sau alta entitate care detine impotriva unei institutii publice o creanta in baza unui titlu executoriu (ca si regula, de cele mai multe ori, o hotarare judecatoreasca definitiva), anterior demararii procedurii executionale (in masura in care creanta nu este satisfacuta de buna voie de catre debitorul institutie publica) este necesar a urma procedura prealabila instituita de art. 2 din O.G. nr. 22/2002.

Din redactarea textului legal, la prima vedere, aceasta procedura prealabila impune obligativitatea emiterii unei somatii de plata prin organul de executare, de la momentul receptionarii acesteia de catre institutia debitoare incepand sa curga termenul de 6 luni instituit de art. 2 din O.G. nr. 22/2002.

Cu toate acestea, practica judiciara nationala este unanima in a aprecia cu privire la inexistenta obligatiei de parcurgere a unei astfel de proceduri prealabile, executarea silita initiata impotriva debitoarei institutii publice fiind perfect legala chira daca creditorul va fi indestulat inauntrul termenului de 6 luni, instituit de lege.

Desi pozitia procesuala a institutiilor publice debitoare, in cadrul contestatiilor la executare promovate (fara sanse de succes) este in sensul admiterii acestor cai de atac intrucat procedura executionla a fost demarata prematur, astfel de argumente nu au absolut niciun fundament juridic.

In primul rand, legiuitorul a instituit termenul de 6 luni in care poate fi indestulata creanta creditorului pe seama institutiei publice debitoare exclusiv in ipoteza in care “executarea creantei stabilite prin titluri executorii nu incepe sau continua din cauza lipsei de fonduri”; prin urmare, termenul in discutie nu isi gaseste aplicabilitatea in cazul tuturor creantelor care izvorasc din titluri executorii si cu privire la orice institutie publica ci, eventual, in ipoteza in care debitoarea face dovada certa a lipsei de fonduri (ceea ce, in practica, nu se intampla niciodata).

De altfel, instituirea termenului de 6 luni nu reprezinta altceva decat o modalitate legislativa, indirecta, de sustragere a institutiilor publice de la plata creantelor izvorate din titluri executorii in conditiile in care, daca s-ar merge pe rationamentul legiuitorului, ar exista intotdeauna garantia ca in decurs de 6 luni de zile, termen care curge pentru fiecare titlu executoriu in parte de la momentul primirii somatiei de plata, toate institutiile publice vor avea bugetul alimentat astfel incat sa fie satisfacute creantele creditorilor (ipoteza teoretica si iluzorie).

In realitate, niciun debitor si, cu atat mai mult, o institutie publica, a carei activitate implica o anumita stabilitate si credibilitate in orice stat de drept, nu se poate prevala de nicio dispozitie legala pentru a se sustrage de la plata debitelor datorate creditorilor.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca autoritatile statale sunt cele care trebuie sa efectueze toate demersurile si diligentele necesare punerii in executare a hotararilor judecatoresti si ca nu este oportun sa se solicite, unei persoane care detine o creanta impotriva statului, ca dupa finalizarea procedurii judiciare sa angajeze o noua procedura pentru a obtine suma ce i-a fost acordata, ajungandu-se, practic, la o tergiversare inutila a indestularii creditorului pe seama statului debitor (a se vedea in acest sens, cauzele Metaxas contra Greciei, Sacaleanu contra Romaniei, Orha contra Romaniei).

Autoritatea statala nu poate invoca in beneficiul sau prevederi legale de natura a aduce atingere drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor – fie ele fizice ori juridice -, in conditiile in care au urmat procedura judiciara prevazuta de lege in vederea recuperarii sumelor de bani datorate de catre stat ori institutiile publice ale acestuia.

Inclusiv din motive de echitate, egalitate in drepturi si celeritate a procedurilor de recuperarea a creantelor (mai ales cand se pune problema unor titluri executorii emise de instantele judecatoresti), nicio institutie publica a statului nu poate aduce argumente care sa tinda la tergiversarea procedurii.

Atata vreme cat creanta nu comporta niciun fel de dubiu (in caz contrar, executarea silita nefiind incuviintta) titlul executoriu este necesar a fi pus in executare cu buna-credinta iar achitarea debitelor izvorand din cuprinsul sau urmeaza a se face, de principiu, de buna-voie.

Dealtfel, textele legale amintite nu fac altceva decat sa acopere printr-un cadru legislativ inadecvat refuzul autoritatii de a se conforma imediat si de buna voie unui titlu executoriu, aflandu-se pe o pretinsa pozitie de superioritate fata de orice alta persoana debitoare.

Practica Curtii Europene a Drepturilor Omului, relevanta problemei in discutie, este data, in principal, de hotararile din cauzele Sandor c. Romaniei, Tacea c. Romaniei, S.C. Prodcomexim nr. 1 si nr. 2 c. Romaniei, Abramiuc c. Romaniei (obligatia de plata a unei societati de stat), Negulescu c. Romaniei.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului, in cauza Sandor vs. Romania, a apreciat ca dispozitiile art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 110/2007 si care instituie termenul de 6 luni in favoarea debitorului institutie publica, pentru a-si indeplini obligatia de plata – termen in care debitorul nu poate fi supus executarii silite, chiar conditionat de probarea lipsei fondurilor alocate pentru executarea obligatiei de plata – constituie o incalcare a dreptului creditorului la un proces echitabil, contrara prevederilor art. 6 alin. 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

Aceasta intrucat “procesul echitabil” nu implica, de plano, numai procedura judiciara in fata instantei ci si procedura executionala, ulterioara finalizarii litigiului, in conditiile in care finalitatea oricarui proces nu este numai obtinerea unei hotarari favorabile prin statuarea scriptica a drepturilor reclmantului ci realizarea efectiva a acestora, numai in acest mod procedura judiciara avand finalitate practica.

Curtea, in cauza Sandor, a reamintit ca nu este oportun sa ceri unei persoane, care in urma unei proceduri judiciare a obtinut o creanta impotriva statului, sa recurga la procedura de executare silita pentru a obtine satisfactie.

Refuzul autoritatilor de a aloca sumele necesare platii debitului constituie si o atingere adusa dreptului prevazut de art. I Protocolul I., iar statul nu poate sa refuze, sa omita sau sa intarzie intr-un mod nerezonabil executarea unor hotarari irevocabile, lipsa fondurilor nefiind un motiv justificat pentru intarziere.

In fine, existenta unui conflict intre dispozitiile art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 22 / 2002, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 110/2007 si prevederile art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, este evidenta iar in baza art. 11 si 20 alin. 2 din Constitutia Romaniei, avand in vedere si forta supralegislativa a tratatelor internationale in materia drepturilor omului in dreptul intern, normele in discutie urmeaza a fi inlaturate de la aplicare.

Instantele nationale au atat rolul dar si obligatia de a interveni ori de cate ori drepturile persoanele fizice sau juridice, indreptatite la respectarea lor, fie sunt nesocotite, fie nu pot fi valorificate in mod real si obiectiv, intampinand impedimente, fie ele si de ordin procedural sau legal.

Normele legale internationale (insusite prin tratate si conventii de catre statul roman) este necesar a fi aplicate cu prioritate, in masura in care contravin legilor interne si ordinii legislative nationale.

Conventia este necesar a fi aplicata cu prioritate, in caz contrar, drepturile si interesele persoanei indreptatite urmand nu numai a nu mai putea fi valorificate dar o valorificare, mult ulterioara, cu intarziere poate echivala cu lipsa acesteia, devenind strict teoretica si iluzorie.

Judecatorul national este “primul judecator european” care are posibilitatea si, implicit, obligatia, de a aplica cu prioritate Conventia in detrimentul unor dispozitii legale nationale contrare.

Chiar daca prevederile legale amintite  sunt in vigoare si, in mod logic, aplicabile in ordinea interna, ele sunt in totala contradictie atat cu prevederile Conventiei Europene dar si cu jurisprudenta Curtii, astfel cum am aratat.

Potrivit Hotararii data in cauza Dumitru Popescu c. Romaniei (publicata in Monitorul Oficial nr. 830/05.12.2007), paragraful 104: ”statutul conferit Conventiei in dreptul intern permite instantelor nationale sa inlature – din oficiu sau la cererea partilor – prevederile dreptului intern pe care le considera incompatibile cu Conventia si protocoalele sale aditionale”, iar potrivit paragrafului 103 din aceeasi Hotarare: „Acest aspect implica obligatia pentru judecatorul national de a asigura efectul deplin al normelor acesteia, asigurandu-le preeminenta fata de orice alta prevedere contrara din legislatia nationala, fara sa fie nevoie sa astepte abrogarea acesteia de catre legiuitor”.

Orice stat este necesar a crea garantii pentru respectarea drepturilor cetatenilor – in cazul de fata creditorii institutiilor publice -, eventuala aplicare a unor dispozitii din legislatia interna, neconventionale, urmand a fi indepartate de instanta nationala.

Cu titlu exemplificativ, amintim mai multe hotarari pronuntate, la nivel national, in cauze similare:

– Tribunalul Brasov, sentinta civila nr. 4307/2011 (instanta a respins cererea unei institutii publice interesand esalonarea la plata a obligatiilor fixate printr-o hotarare irevocabila anterioara; in motivarea solutiei pronuntate Tribunalul Brasov a retinut ca „Statul si institutiile publice au indatorirea de a veghea la respectarea principiului legalitatii si de executa de bunavoie hotararile judecatoresti de condamnare a lor” (a se vedea, in acest sens, cauza Ruianu c. Romaniei, cauza Pini s.a. contra Romaniei, Sandor c. Romaniei, V. Ionescu c. Romaniei, Sabin Popescu c. Romaniei).

Curtea de Apel Bucuresti, decizia civila nr. 1165/2009, (instanta a retinut ca  „daca se refuza sau se omite executarea unei hotarari, ori se intarzie executarea sa, garantiile art. 6 isi pierd ratiunea. A pretinde creditorului ca pentru realizarea creantei sale ar trebui sa formuleze o noua actiune pentru obligarea debitoarei de a prevedea in buget sumele necesare indestularii sale ar reprezenta o sarcina oneroasa pentru partea care deja a stabilit dreptul sau pe cale judecatoreasca.)

Judecatoria Odorheiu Secuiesc, sentinta civila nr. 141/2009 (“In lumina jurisprudentei Curtii accesul liber la justitie ar fi iluzoriu daca ordinea juridica interna a statului contractant ar permite ca o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila sa ramana inoperanta in detrimentul uneia dintre parti iar in cazul refuzului organelor administratiei publice ale statului de a executa o hotarare judecatoreasca garantiile conferite de art.6 din Conventie de care beneficiazii justitiabilul pierd orice ratiune de a exista.”)

Judecatoria Sector 1, sentinta civila nr. 13416/2008 (“Raportat la hotararea pronuntata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza Sandor vs. Romania, instanta apreciaza ca dispozitiile art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 110/2007, care instituie un termen de 6 luni in favoarea debitorului institutie publica, pentru a-si indeplini obligatia de plata, termen in care debitorul nu poate fi supus executarii silite, chiar conditionat de probarea lipsei fondurilor alocate pentru executarea obligatiei de plata, constituie o incalcare a dreptului creditorului la un proces echitabil, contrara prevederilor art. 6 alin. 1 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor fundamentale”).

Judecatoria Nasaud, sentinta civila nr. 1605/2010 ( “… potrivit art. 20 din Constitutia Romaniei, in cazul in care exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile…
 Potrivit hotararii pronuntata in cauza Hornsby c. Grecia, garantiile prevazute de art. 6 din Conventie sunt aplicabile si in faza exeeutarii silite a hotararii judecatoresti intrucat procesul civil include si faza executarii silite. Constatand, pentru aceste motive, existenta unui conflict intre norma interna prevazuta de art. 2 din O.G. nr. 22/2002 modificata prin Legea nr. 110/2007 si art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, in baza art. 20 din Constitutia Romaniei, instanta va inlatura de la aplicare prevederile art. 2 din O.G. nr. 22/2002 modificata.”)

De mentionat ca, referitor la refuzul executorului judecatoresc de a realiza acte de executare, inainte de trecerea termenului de 6 luni de la data emiterii/receptionarii somatiei de plata, instantele nationale au retinut caracterul nelegal al acestei conduite: Judecatoria Targu Carbunesti, sentinta civila 1853/2010; Judecatoria Beius, sentinta civila nr. 1621/2009; Judecatoria Sfantu Gheorghe, sentinta civila nr. 1878/2009; Judecatoria Bailesti, sentinta civila nr. 861/2011; Judecatoria Targu Carbunesti, sentinta civila nr. 1366/2011; Judecatoria Reghin, sentinta civila nr. 298/2011.

Avocat Virgil BARBULESCU
S.C.P.A. „Barbulescu, Buga si Asociatii”

Abonare newsletter

Aflaţi mai mult despre , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Inaplicabilitatea anumitor dispoziții din O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii”

  1. ANONIM spune:

    In invatamant este o mare problema cu respectarea acordari drepturilor cistigate in instante.
    Ele sunt esalonate din 2011 pe baza ordonantelor emise de guvern aprobate prin lege.
    Sunt esalonate atat cele castigate colectiv cit si cele castigate individual.
    Oare de ce nu se respecte prevederile art 6 al. 1 al Convrntiei Europene de catre stat?

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereCărţiEvenimenteProfesioniştiRomanian Lawyers Week