Aplicarea pedepsei amenzii în Noul Cod penal. Câteva considerații despre sistemul zilelor-amendă

În Titlul III, Capitolul II din noul Cod penal – partea generală, în dispozițiile art. 61-64 este cuprins regimul juridic penal al pedepsei principale a amenzii, care cunoaște, odată cu intrarea în vigoare la data de 1 februarie 2014  a noului Cod penal și a Legii nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, un regim de reglementare sensibil diferențiat față de dispozițiile legislației penale anterioare.

Instituția pedepsei amenzii a fost reformată în mod substanțial. În primul rând, aceasta beneficiază de o sferă de aplicare lărgită față de Codul penal anterior, prin creșterea numărului infracțiunilor și a variantelor acestora pentru care amenda poate fi aplicată ca pedeapsă unică sau ca pedeapsă alternativă la pedeapsa închisorii[1].

Dispozițiile art. 61 NCP reproduc numai în parte pe cele din art. 63 Codul penal din 1969[2]. Ambele texte definesc pedeapsa amenzii ca suma de bani pe care condamnatul este obligat să o plătească statului, ambele prevăd drept criteriu de individualizare a cuantumului amenzii existența îndatoririlor condamnatului față de persoanele aflate în întreținerea sa[3].

Stabilirea amenzii se face, spre deosebire de Codul penal din 1969, printr-un sistem nou, denumit sistemul zilelor-amendă, care se regăsește și în legislațiile finlandeză, suedeză, germană, austriacă etc[4].

Sistemul zilelor-amendă va permite o individualizare judiciară adecvată, prin posiblitatea aplicării amenzii ce însoțește pedeapsa închisorii, dar și prin creșterea numărului de infracțiuni pentru care poate fi aplicată această pedeapsă: spre exemplu, violarea de domiciliu (atât în varianta tip, cât și în cea agravată) – art. 224 NCP, lovirea sau alte violențe – art. 193 NCP, furtul – art. 228 NCP[5].

Potrivit acestui sistem, amenda este prevăzută de lege nu sub forma unei sume de bani, ci sub forma unui număr de zile-amendă, iar suma corespunzătoare unei zile-amendă urmează să fie stabilită de instanță între anumite limite prevăzute de lege[6].

Cuantumul amenzii se stabilește prin înmulțirea sumei corespunzătoare unei zile-amendă cu numărul zilelor-amendă.

Prin mecanismul de determinare a cuantumului se asigură o mai bună individualizare a pedepsei aplicate, atât sub aspectul proporționalității, exprimat în numărul zilelor-amendă, cât și sub cel al eficienței, prin determinarea valorii unei zile-amendă, ținând seama de obligațiile patrimoniale ale condamnatului.

Instanța va stabili, așadar, cuantumul amenzii care se va aplica unui inculpat prin înmulțirea celor două variabile: cuantumul zilei-amendă și numărul zilelor-amendă. Valoarea unei zile-amendă este determinată având în vedere persoana inculpatului, în așa fel încât amenda stabilită să fie percepută de către inculpat și de către societate ca o sancțiune veritabilă, dar în același timp să nu îl pună pe inculpat în imposibilitatea de a-și îndeplini obligațiile legale de întreținere[7].

Sistemul zilelor-amendă a fost propus în doctrină tocmai pe considerentul că permite o individualizare mai bună a sancțiunii amenzii, potrivit cu criteriile generale și speciale de individualizare a sancțiunii și cu situația economică a condamnatului[8].

Numărul zilelor-amendă va fi determinat prin utilizarea criteriilor de individualizare prevăzute în art. 74 NCP, în cadrul limitelor speciale prevăzute de alin. 4 al art. 61 NCP. Spre exemplu, pentru săvârșirea unei infracțiuni de lovire sau alte violențe,  prevăzute de art. 193 alin. 1 NCP cu închisoare de la trei luni la doi ani sau cu amendă, limitele speciale ale pedepsei amenzii sunt – conform art. 61 alin. 4 lit. b) NCP – 120 și 240 zile-amendă. În cazul unui infractor primar care realizează salariul minim pe economie, având în întreținere un minor, instanța se poate îndrepta spre minimul special atât al numărului zilelor-amendă, cât și spre minimul general pentru cuantumul zilei-amendă, putând aplica o amendă în cuantum de 1200 de lei (10 lei x 120 de zile-amendă)[9].

Un (alt) element de noutate se referă la introducerea posibilității de a aplica amenda cumulativ cu pedeapsa închisorii, când prin infracțiunea săvârșită subiectul a urmărit obținerea unui folos patrimonial[10].  Potrivit art. 61 alin. 5 NCP, ”Dacă prin infracţiunea săvârşită s-a urmărit obţinerea unui folos patrimonial, iar pedeapsa prevăzută de lege este numai amenda ori instanţa optează pentru aplicarea acestei pedepse, limitele speciale ale zilelor-amendă se pot majora cu o treime”.

Limitele generale ale pedepsei amenzii se situează între 300 și 200.000 de lei, reprezentând o majorare semnificativă față de limitele generale prevăzute în Codul penal din 1969. Deși legiuitorul nu a mai prevăzut o dispoziție similară cu cea cuprinsă în art. 63 alin. 4 din Codul penal din 1969, interdicția de a depăși limitele generale ale pedepsei a fost consfințită la nivel de principiu în art. 2 alin. 3 NCP[11].

Conform art. 61 alin. 6 NCP, fracţiile stabilite de lege pentru cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei se aplică limitelor speciale ale zilelor-amendă prevăzute în alin. 4 şi alin. 5 ale art. 61 NCP.

În cazul faptelor penale comise sub imperiul Codului penal din 1969, aflate în curs de judecată, se pot distinge următoarele ipoteze de aplicare a legii penale mai favorabile:
– pedeapsa amenzii este prevăzută pentru respectiva infracțiune în ambele legi și instanța optează pentru aplicarea ei; în acest caz, instanța va compara cuantumul amenzii obținut în urma aplicării mecanismelor de individualizare prevăzute de cele două legi penale, precum și regimul sancționator al pedepsei amenzii. S-a arătat că legea penală nu poate fi determinată în două etape – mai întâi, pentru cuantumul pedepsei și, ulterior, pentru regimul sancționator – deoarece aceste două elemente nu sunt independente, privind aceeași instituție. Limitele între care poate fi aplicată pedeapsa amenzii sunt mai ridicate în noul Cod penal. De asemenea, tot noul Cod penal stabilește și obligația instanței de a înlocui amenda penală neexecutată din motive imputabile cu pedeapsa închisorii. Având în vedere aceste două aspecte, legea penală mai favorabilă va fi, în principiu, Codul penal din 1969.
– pedeapsa amenzii este prevăzută alternativ cu pedeapsa închisorii numai în noul Cod penal, iar instanța optează pentru aplicarea pedepsei amenzii; în această situație, legea penală nouă este mai favorabilă, deoarece este legea care permite instanței aplicarea amenzii penale[12].

Legea de punere în aplicare a noului Cod penal nr. 187/2012 prevede în art. 13 alin. 1, că ”în cazul amenzilor stabilite definitiv sub imperiul Codului penal din 1969, aplicarea obligatorie a legii penale mai favorabile se face prin compararea amenzii aplicate cu suma ce rezultă din prevederile art. 61 alin. (2) şi (4) din Codul penal, prin utilizarea unui cuantum de referinţă pentru o zi-amendă în sumă de 150 lei. Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, cuantumul de referință pentru o zi-amendă, utilizat pentru aplicarea prevederilor art. 137 alin. (2) şi (4) din Codul penal, fiind de 2.000 lei[13].

În practica judiciară existentă de la intrarea în vigoare a noului Cod penal, s-au pronunțat hotărâri judecătorești ce au stabilit un cuantum variat al amenzilor penale.

Astfel, cu titlu exemplificativ, cu privire la săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin.1 teza I NCP – cu privire la care s-au pronunțat până în prezent soluții mai numeroase – într-o speță[14], cu aplicarea dispozițiilorart. 396 alin. 10 NCPP, instanța l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa amenzii penale,  stabilind cuantumul unei zile amendă, conform art. 61 alin. 2 NCP la suma de 20 lei, iar conform art. 61 alin. 4 lit. c NCP, raportat  la art. 61 alin. 6 NCP,  un număr de 140 zile-amendă şi, în consecinţă, la pedeapsa de 2.800 lei amendă penală.Într-o altă speță[15], cu privire la o aceeași faptă penală și cu aplicarea acelorași dispoziții privind recunoaștereaînvinuirii, instanța l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa amenzii penale, stabilind cuantumul unei zile amendă la suma de 20 lei și un număr de 135 zile-amendă şi în consecinţă, la pedeapsa de 2.700 lei amendă penală. În același sens, instanța l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 3.500 lei amendă penală (140 zile-amendă x 25 lei/zi)[16]  sau la o pedeapsă de 2.400 lei amendă penală (160 zile-amendă x 15 lei/zi)[17]. Într-o altă soluție, tot cu aplicarea dispozițiilorart. 396 alin. 10 NCPP, condamnă pe inculpat la pedeapsa amenzii penale, stabileşte cuantumul unei zile amendă la suma de 15 lei, un număr de 135 zile-amendă şi deci pedeapsa de 2.025 lei amendă penală[18] ori condamnă pe inculpat la pedeapsa de 9.000 lei amendă, cuantum stabilit prin înmulțirea a 150 de zile-amendă cu suma de 60 lei, corespunzătoare fiecarei zile-amendă[19].

Pentru săvârşirea infracţiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 alin. 1 NCP, cu aplicarea dispozițiilor privind recunoașterea învinuirii, condamnă pe inculpat la pedeapsa amenzii de 50 de zile-amendă, stabileşte cuantumul sumei corespunzătoare unei zile amendă la 100 lei, în final inculpatul urmând a achita amenda penală în cuantum de 5.000 lei[20].

Pentru infracţiunea de uz de fals, prevăzută de art. 323, teza a II-a NCP, condamnă pe inculpat, la pedeapsa de 120 zile-amendă a câte 20 lei amendă/zi, conform art. 61 alin. 4 litera b NCP[21].

Noul Cod penal prevede în art. 62 regimul amenzii care însoțește pedeapsa închisorii[22].

Dispozițiile art. 62 NCP nu au corespondent în Codul penal din 1969, care nu prevedea posibilitatea aplicări amenzii cumulativ cu pedeapsa închisorii, ci numai alternativ cu aceasta. Aplicarea pedepsei amenzii cumulativ cu pedeapsa închisorii era prevăzută de Codul penal din 1936 și a fost în vigoare până în anul 1954, când textul art. 52, ce prevedea că amenda corecțională se aplică singură sau pe lângă altă pedeapsă, a suferit modificări, eliminându-se posibilitatea aplicării amenzii pe lângă altă pedeapsă[23].

Noul Cod penal reintroduce, după modelul Codului penal francez din 1994, posibilitatea aplicării pedepsei amenzii pe lângă pedeapsa închisorii, însă numai în cazul infracțiunilor prin comiterea cărora s-a urmărit obținerea unui folos patrimonial. S-a apreciat deci ca necesară punerea la dispoziția instanței a unui mijloc adecvat de reacție antiinfracțională și de combatere mai eficientă a așa-numitei criminalități achizitive, a faptelor penale comise în scop de înavuțire[24].

Nu este necesar ca folosul material să fi fost efectiv obținut, legea penală impunând doar condiția ca făptuitorul să fi urmărit obținerea folosului[25].

Dispozițiile privind amenda care însoțește pedeapsa închisorii nu se aplică în cazul infracțiunilor săvârșite anterior intrării în vigoare a noului Cod penal și nu vor fi avute în vedere pentru determinarea legii penale mai favorabile [26].

Prin excepție de la prevederile art. 61 alin. 6 NCP, în cazul în care amenda însoțește pedeapsa închisorii, limitele speciale ale zilelor-amendă se determină în raport cu pedeapsa stabilită de instanță și nu vor fi reduse sau majorate conform cauzelor de agravare sau atenuare a răspunderii (art. 62 alin. 2 NCP). Exemplificativ, în cazul săvârșirii unei tentative la infracțiunea de furt, prevăzută de art. 228 alin. 1 NCP, cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, pentru care instanța stabilește o pedeapsă de 1 an închisoare, limitele speciale ale zilelor-amendă, între care poate fi individualizată amenda penală, sunt cele prevăzute în art. 61 alin. 4 lit. b) NCP – 120 şi 240 de zile-amendă – raportarea realizându-se la durata pedepsei stabilită de instanță, fără a aplica și acestora din urmă reducerea la jumătate prevăzută de art. 33 alin. 2 NCP[27].

Vom reveni cu alte considerații complementare, care întregesc regimul pedepsei amenzii.

[1] M. A. Hotca, apud C. Voicu, A.S. Uzlău, R. Moroșanu, C. Ghigheci, Noul Cod penal. Ghid de aplicare pentru practicieni, Ed. Hamangiu, București, 2014,  p. 102.
[2] Art. 61 NCP Stabilirea amenzii:
(1) Amenda constă în suma de bani pe care condamnatul este obligat să o plătească statului.
(2) Cuantumul amenzii se stabileşte prin sistemul zilelor-amendă. Suma corespunzătoare unei zile-amendă, cuprinsă între 10 lei şi 500 lei, se înmulţeşte cu numărul zilelor-amendă, care este cuprins între 30 de zile şi 400 de zile.
(3) Instanţa stabileşte numărul zilelor-amendă potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei. Cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă se stabileşte ţinând seama de situaţia materială a condamnatului şi de obligaţiile legale ale condamnatului faţă de persoanele aflate în întreţinerea sa.
(4) Limitele speciale ale zilelor-amendă sunt cuprinse între:
a) 60 şi 180 de zile-amendă, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită numai pedeapsa amenzii;
b) 120 şi 240 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii de cel mult doi ani;
c) 180 şi 300 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani.
(5) Dacă prin infracţiunea săvârşită s-a urmărit obţinerea unui folos patrimonial, iar pedeapsa prevăzută de lege este numai amenda ori instanţa optează pentru aplicarea acestei pedepse, limitele speciale ale zilelor-amendă se pot majora cu o treime.(6) Fracţiile stabilite de lege pentru cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei se aplică limitelor speciale ale zilelor-amendă prevăzute în alin. (4) şi alin. (5)”.
[3] B.N. Bulai, în G. Antoniu (coordonator), Al. Boroi, B. N. Bulai, C. Bulai, Șt. Daneș,  C. Duvac,  M. Ketty Guiu,  C-tin Mitrache,  C. Mitrache, I. Molnar, I. Ristea,  C. Sima,  V. Teodorescu,  I. Vasiu,  A. Vlăsceanu, Explicaţii preliminare ale noului Cod penal. Vol. II. Articolele 53-187,  Ed. Universul Juridic, București, 2011, p. 35.
[4] C. Voicu, A.S. Uzlău, R. Moroșanu, C. Ghigheci, op. cit., p. 102.
[5] M. Udroiu, V. Constantinescu, Noul Cod penal. Codul penal anterior, Ed. Hamangiu, București, 2014, p. 75.
[6] B.N. Bulai, în G. Antoniu (coordonator), Al. Boroi, B.N. Bulai, C. Bulai, Șt. Daneș,  C. Duvac,  M. Ketty Guiu,  C-tin Mitrache,  C. Mitrache, I. Molnar, I. Ristea,  C. Sima,  V. Teodorescu,  I. Vasiu,  A. Vlăsceanu, op.cit., p. 36.
[7] M. Udroiu, V. Constantinescu, op.cit., p. 75.
[8] G. Antoniu (coordonator), E. Dobrescu, T. Dianu, Gh. Stroe, T. Avrigeanu, Reforma legislației penale, Ed. Academiei Române, București, 2003, p. 181.
[9] M. Udroiu, V. Constantinescu, op.cit., p. 75.
[10] C. Voicu, A.S. Uzlău, R. Moroșanu, C. Ghigheci, op. cit., p. 102.
[11] Art. 2 Legalitatea sancţiunilor de drept penal:
”(…) (3) Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită şi aplicată în afara limitelor generale ale acesteia”. A se vedea M. Udroiu, V. Constantinescu, op.cit., p. 75.
[12] M. Udroiu, V. Constantinescu, op.cit., p. 76.
[13] C. Voicu, A.S. Uzlău, R. Moroșanu, C. Ghigheci, op. cit., p. 103.
[14] Judecătoria Tecuci, s. pen. nr. 149/08.05.2014, http://portal.just.ro
[15] Judecătoria Tecuci, s. pen. nr. 121/10.04.2014, http://portal.just.ro
[16] Judecătoria Câmpina, s. pen. nr. 105/23.04.2014, http://portal.just.ro
[17] Judecătoria Câmpina, s. pen. nr. 113/24.04.2014, http://portal.just.ro
[18] Judecătoria Tecuci, s. pen. nr. 122/10.04.2014, http://portal.just.ro
[19] Curtea de Apel Bucureşti, d. pen. nr. 270/10.03.2014, http://portal.just.ro
[20] Judecătoria Buftea, s. pen. nr. 190/28.04.2014, http://portal.just.ro
[21] Curtea de Apel Bucureşti, d. pen. nr. 442/04.04.2014, http://portal.just.ro
[22] Art. 62 NCP Amenda care însoţeşte pedeapsa închisorii:
”(1) Dacă prin infracţiunea săvârşită s-a urmărit obţinerea unui folos patrimonial, pe lângă pedeapsa închisorii, se poate aplica şi pedeapsa amenzii.
(2) Limitele speciale ale zilelor-amendă prevăzute în art. 61 alin. (4) lit. b) şi lit. c) se determină în raport de durata pedepsei închisorii stabilite de instanţă şi nu pot fi reduse sau majorate ca efect al cauzelor de atenuare ori agravare a pedepsei.
(3) La stabilirea cuantumului sumei corespunzătoare unei zile-amendă se va ţine seama de valoarea folosului patrimonial obţinut sau urmărit”.
[23] B. N. Bulai, în G. Antoniu (coordonator), Al. Boroi, B. N. Bulai, C. Bulai, Șt. Daneș,  C. Duvac,  M. Ketty Guiu,  C-tin Mitrache,  C. Mitrache, I. Molnar, I. Ristea,  C. Sima,  V. Teodorescu,  I. Vasiu,  A. Vlăsceanu, op.cit., p. 38.
[24] B. N. Bulai, apud C. Voicu, A.S. Uzlău, R. Moroșanu, C. Ghigheci, op. cit., p. 104.
[25] M. Udroiu, Fișe de drept penal. Partea generală, Ed. Universul Juridic, București, 2014, p. 129.
[26] I. Pascu, A.S. Uzlău, Drept penal. Partea generală, Ediția a 3-a, Ed. Hamangiu, București, 2013, p. 352.
[27] M. Udroiu, V. Constantinescu, op. cit., p. 78.

Av. lect. univ. dr. Angelica Daniela CHIRILĂ

Aveţi cont profesional JURIDICE.ro?