Studii, opinii, interviuri ⁞⁞ RNSJ ⁞⁞ ESSENTIALS
 
 
Opinii
Baroul Bucureşti - Societatea de Ştiinţe Juridice
Documentare juridică pentru avocaţi
34 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Studenții la drept nu au voie să fure. Update: 159

24 iunie 2014 | Andrei SĂVESCU

Studenții la drept nu au voie sa fure. De exemplu:
– studenții la drept nu au voie să copieze la examene;
– studenții la drept nu au voie să utilizeze cărți piratate.

Dacă doriți să semnați alături de noi, vă rog să folosiți formularul.

Campania a fost inițiată de Societatea de Științe Juridice și este susținută de Editura Universul Juridic, Universul Juridic Magazin, Editura C.H. Beck, Beckshop și Infolegal.

UPDATE 1 octombrie 2015: Editura Universul Juridic a relansat campania. Pentru detalii, click aici.

UPDATE 1 octombrie 2014: Campania este suținută, în luna octombrie 2014, și de campania Respect pentru profesorii noștri, respect pentru profesia aleasă!, lansată de editura Universul Juridic.

1. Dr. Andrei SĂVESCU, coordonator JURIDICE.ro
2. George VELCEA, Președinte Societatea Studenților Universității din București
3. Alina MATEI, Senior Editor JURIDICE.ro
4. Teodor COMĂNEANU, consultant juridic
5. Ionuț Alexandru GRAURE, student
6. Clement NICOLAESCU, Director Video JURIDICE.ro
7. Gabriela PINTEA, consilier juridic Agenția Națională pentru Protecția Mediului
8. Tiberiu PATANCIUS, avocat
9. Miruna POPESCU, student
10. Alexandru GALETSCHI, student Universitatea Nicolae Titulescu
11. Ștefan-Laurențiu LUNGU, Redactor principal JURIDICE.ro, student la Facultatea de Drept a Universității din București
12. Alin SPERIUSI-VLAD, Facultatea de Drept, Universitatea de Vest din Timișoara
13. Roxana PETRESCU, student
14. Roxana HAACK, avocat
15. Sebastian ENĂCHESCU, absolvent drept 2014
16. Ingrid-Andra BUSUIOC, student Facultatea de Drept
17. Cristi DANILEȚ, membru al Consiliului Superior al Magistraturii
18. Tania-Cătălina COADĂ, student Universitatea Titu Maiorescu
19. Irina Georgiana STROIA, student la drept
20. Teodora-Liliana CRĂCIUN, student
21. Andreea ANTONEAC, masterand Facultatea de Drept a Universității din București
22. Dumitru TAMAȘ, avocat
23. Georgiana-Camelia LUCIU, student
24. Andreea-Veronica DOBRIN, student
25. Adrian STAN, avocat
26. Daria NICULCEA, manager proiecte speciale JURIDICE.ro, student Facultatea de Drept a Universității din București
27. Daniela STOIA, avocat
28. Felicia ROȘIORU, lector univ. dr., Facultatea de Drept a Universității Babeș-Bolyai
29. Mihai ARHIP, Judecătoria Galați
30. Av. Ştefan SPIRIDON, Director Naţional la Departamentul Juridic al Uniunii Naţionale a Studenţilor din România
31. Adriana ALMĂȘAN, Facultatea de Drept, Universitatea din București
32. Diana STOICA, masterand drept international public; Online Communication & Fundraising la Asociația OvidiuRo; coordonator secțiune Internațional JURIDICE.ro
33. Andreea LUP, studentă
34. Dan VARTIC, absolvent Drept 2013
35. Ana IUNKER, studentă la drept
36. Alin-Samir ORGOAN, student
37. Alex HÂRJANU, student la drept
38. Daniela GEANĂ, student la drept
39. Cristina NICORICI, student
40. Constantin ANECHITOAE, prof. univ. dr. la Facultatea de Drept a Universității „Ovidius” din Constanţa
41. Constantin POPA, avocat
42. Irina-Maria MIHAACHI, responsabil managementul calitatii
43. Ionuț MILITARU, Tribunalul București
44. Ionuț Florin STÎRCU, avocat
45. Radu DIMITRIU, Director General Editura C.H.Beck
46. Valentin BULIGA, jurist
47. Alexandru-Gabriel BOCANCEA, consilier juridic
48. Alina Mihaela ZAH, avocat
49. Cătălin TIMIȘ, student Facutatea de Drept a Universității Babeș-Bolyai
50. Alexandra TUDOSE, studentă
51. Norbert GAL, student
52. Elena TOMACINSCHI, studenta la drept
53. David-Domițian BOLDUȚ, notar stagiar CNP Cluj
54. Alexandra GRIGORIȚĂ, student Universitatea Creștină Dimitrie Cantemir
55. Ciprian GRUMAZ, student
56. Lucian MANOLOIU, judecător Judecătoria Slatina
57. Mihaela MIHĂLCESCU, Economist Banca Comercială Română
58. Adelina Georgiana TOMA, jurist
59. Loredana ARNĂUTU, student Facultatea de Drept a Universității George Barițiu
60. Eugen HURUBĂ, conf. univ. dr. Universitatea „Petru Maior” din Tîrgu Mureș
61. Radu GRUIA, inspector ABAAV
62. Cosmin Flavius COSTAȘ, Costas, Negru & Asociatii SCA
63. Izabela MORARU, studenta la drept
64. Cristian Adrian PASCU, consilier juridic
65. Sebastian PATATU, student
66. Daniel CAZACU-GANEA, avocat
67. Alexandru ALDEA, student
68. Alexandru Cristian ANTON, student la drept
69. Ion Sebastian BĂDIȚĂ, consilier juridic Asociatia EDU CER
70. Irina RÎMARU, student
71. Livia GHIOCA, consilier juridic
72. Dana COMĂNECI, consilier juridic
73. Petru HOBINCU, consilier juridic, Dessewffy & Hobincu și Asociații
74. Bogdan-Dumitru MOLOMAN, masterand al Facultății de Drept Cluj-Napoca din cadrul Universității Creștine „Dimitrie Cantemir” Bucuresti; inspector Autoritate Tutelară – Primaria mun. Bistrita
75. Luminița TULEAȘCĂ, avocat, lector univ. dr. Universitatea Româno-Americană
76. Laurentiu GIURGIU, student la drept
77. Mihail MIHĂLCESCU, liber profesionist
78. Mihail ZANFIR, jurist General Concept SRL
79. Sergiu ŞERBAN, student la drept
80. Diana TOMA, avocat
81. Cătălin MORARU, procuror stagiar
82. Cătălin CIOCAN, masterand Cariera Judiciară, Facultatea de Drept a Universității Nicolae Titulescu
83. Amina ADAM, student Facultatea de Drept și Științe Administrative a Universității de Vest din TImisoara
84. Alin-Gabriel OPREA, student
85. Silviu-Dorin ȘCHIOPU, Universitatea Transilvania
86. Corneliu MIRĂUȚI, student medicină
87. Ciprian PURCARU, specialist marketing
88. Cristian CLIPA, conferențiar universitar Facultatea de Drept a Universității de Vest din Timișoara
89. Alexandra Ioana ZAMFIR, judecator stagiar
90. Anca NOROCEL, consilier juridic
91. Ana-Maria MALUS, avocat stagiar
92. Andreea CABUZ, Expert achizitii publice, RA-APPS – SRP Neptun
93. Elena VASILE, consilier juridic, mediator
94. Lavinia HOHAN, student
95. Octavian BEREHOI, Coordonator Distributie la Editura UNIVERSUL JURIDIC
96. Ciprian GEORGE, juristpedia.ro
97. Laura SARCA, avocat
98. Oana Raluca TÎRNOVAN, avocat
99. Samir MURAT, avocat, Baroul Constanța
100. Isabela BURDUȘEL, avocat, TEODORU & ASOCIAȚII SPRL
101. Sevim GLIGA-BAUBEC, avocat
102. Victor Sebastian DUMA, absolvent Drept 2013, Universitatea din Oradea
103. Cezar DIAC, avocat
104. Dan ȚINTEȘAN, masterand
105. Alina Andreea CIUBOTARU, consilier juridic
106. Andrada LUPU, ANDRADA LUPU CI
107. Bogdan-Radu URSU, avocat
108. Doru COSTEA, avocat
109. Radu Călin BUDA, avocat
110. Lucian PANTEA, avocat, Partner HERCHI & ASOCIAȚII
111. Alexandru MOLDOVAN, consilier juridic
112. Gabriella GAVAY-GALL, consilier juridic
113. Marina ORBAN, jurist
114. Marina ORBAN, jurist
115. Mihai IONESCU, jurist
116. Raisa COPCEA, șomer
117. Victor STOIAN, student, Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti
118. Domniţa PLĂMĂDEALĂ, avocat, Baroul Iaşi
119. Mirela Dojana, avocat
120. Valentin IONESCU, student, anul II, Drept
121. Gabriel MARIN, consilier juridic
121. Sergiu VARGA, student
122. Petrică MILOȘ, student
123. Dr. Raul Felix HODOȘ, avocat, HODOȘ MIHEȚ & ASOCIAȚII
124. Cristian TARAS, consilier juridic
125. Mirela CORLĂȚAN, doctorand, Facultatea de Drept, Universitatea din București
126. Dan Nicolae DRĂGAN, avocat stagiar
127. Anamaria BODOGAN, jurist
128. Simina SAS, student, Universitatea Creștină Dimitrie Cantemir
129. Alexandra ALEXANDRU, student, Universitatea Creștină Dimitrie Cantemir
130. Ștefana ROMAN, masteranda, Universitatea Nicolae Titulescu
131. George VASILOIU, student, Facultatea de Drept, Universitatea Creștină Dimitrie Cantemir
132. Carmen CONSTANTIN, student, Universitatea Creștină Dimitrie Cantemir
133. Nicoleta OPRIȚA, consilier juridic
134. Mihăiţă ORZA, avocat
135. Camelia Claudia LUNGOCI, avocat
136. Adina Liana MOLDOVAN, student
137. Costel Marius CIUHAN TEODORU, avocat
138. Laurentiu SONERIU, asist. univ. drd. Facultatea de Drept Universitatea Lucian Blaga din Sibiu
139. Liana TUDORACHE, consilier juridic
140. Ștefania AVRAM, studentă
141. Carmen PETRESCU, avocat, Baroul București
142. Mihai COSTEA, avocat
143. Carmen PEPTRESCU, avocat, Baroul București
144. Mihai COSTEA, avocat
145. Ion Adrian VLAD, notar public
146. Eliodor ISAR, politist, Politia Rosiorii de Vede
147. Lucian UNGUREANU, student
148. Amalia PETRE, student, Facultatea de Drept a Universității Nicolae Titulescu
149. Mihai-Cosmin ȘOVAR, avocat
150. Marian-Victor STOIAN, avocat
151. Petru PANTAZ, student
152. Gabriel Liviu ISPAS, decan, Facultatea de Drept, Universitatea Titu Maiorescu
153. Oana-Maria CHIRIȚĂ, Project Manager CLUB JURIDICE, student la Facultatea de Drept a Universității Româno-Americană
154. Alexandru BĂLU, student, Facultatea de Drept a Universităţii Lucian Blaga din Sibiu
155. Marian NEDELCIU, student
156. Hermina BBATARAGA, fost consilier juridic
157. Sanda ȘERBAN, consilier Juridic
158. Nicușor Daniel BOENGIU, asolvent drept UTM 2012
159. Marina MOGOȘ, stutent


Aflaţi mai mult despre , ,

Au fost scrise până acum 34 de comentarii cu privire la articolul “Studenții la drept nu au voie să fure. Update: 159

  1. Ilie PĂTRAȘCU spune:

    Nu ii este rusine domnului SPIRIDON sa semneze aceasta scrisoare, considerand ca a fost urecheat public de domnul Padurariu pentru distribuirea unor carti piratate pe grupuri de Facebook? Sau, din moment ce nu mai este student, poate fura nestingherit? Asa oameni au ajuns sa fie „asistenti” la Facultatea de Drept?

  2. ANONIM spune:

    Poate ca cei care semneaza scrisoarea scot lejer 500-600 lei ca sa cumpere codul de procedura adnotat.

    Sa va vad cum ii explicati celui in anul 1 sau anul 2 la drept ca nu are voie sa invete pentru ca e prea sarac sa cumpere carti si nici nu poate xeroxa cartile.

    Va erijati in aparatori ai dreptului in conditiile in care cel putin 20% din studentii la drept NU ISI PERMIT sa cumpere toate cartile… dar totusi insista sa invete.

    • ANONIM spune:

      Te-ai gandit ca poate ca printre cei care au semnat se afla si persoane care nu si-au permis sa isi cumpere mai mult de 2 carti/an, insa au insistat sa se pregateasca temeinic utilizand cartile bibliotecii, rugand personalul de acolo sa le prelungeasca de mai multe ori termenul de restituire sau invatand 8 ore pe zi la sala de lectura timp de 4-5 ani?!
      Si poate ca au reusit sa ajunga acolo unde si-au dorit, fara sa FURE si fara sa gaseasca scuze…

  3. Oana DIMITRIU spune:

    Stimabile Domn Anonim,

    Explicatia ca orice initiativa are la baza o recompensa materiala vine din incapacitatea dvoastra de a accepta ca lucrurile in tara asta TREBUIE sa se schimbe incepand de „jos”, nu de „sus” pentru a avea un trai normal asa cum ni-l dorim cu totii si asa cum tanjim uitandu-ne pe fereastra spre „occident”. Concluzia pe care ati expus-o n-are nicio legatura cu un minim de silogism sau rationament deductiv.

    Nu ar trebui sa va faceti griji pentru copiii saraci de la Facultatile de Drept din mai multe considerente:
    1. Exista burse sociale sau burse de studiu oferite de Universitati pentru sustinerea studentilor fara posibilitati financiare, dar meritorii.
    2. Exista Sala de lectura in Biblioteca Facultatii unde studentii pot invata si pe care multi dintre ei nici nu stiu sa o localizeze.
    3. Exista centru de imprumut pus la dispozitie de Universitati.
    4. Exista platforme electronice puse la dispozitie gratuit de Universitati in Biblioteca Facultatilor.
    5. Exista platforme electronice cu preturi preferentiale pentru studenti unde pot accesa multe dintre cursurile profesorilor lor.
    6. Exista multe alte „prioritati” care iau fata insusi materialului didactic care ii ajuta pe acesti studenti sa ajunga ceva in viata: tigarile, iesitul in oras, alcoolul si multe altele.
    Sa nu uitam totusi parcul auto din parcarea fiecarei Universitati – ceea ce nu este condamnabil, insa exclude premisa de „copii saraci”.

    Multi studenti romani sau absolventi isi doresc si aplica pentru studiu in strainatate. Pentru ca pleci „afara” incepi sa iti faci calculul pentru costuri. Veti fi surprinsi (poate) ca aceste costuri includ aproape intotdeauna suma pentru materialul didactic, adica in mod obligatoriu trebuie sa cumperi acele lucrari pentru a putea promova examanele. In acest moment, pentru ca este vorba de strainatate, devine normal.

    In fine, personal consider ca furtul unei carti prin fotocopiere, scanare etc. este condamnabil pentru ca este FURT, insa mult mai condamnabil este ca atat de multe persoane considera acest lucru NORMAL.

    Imi doresc atat de mult ca aceasta natie sa se faca bine. As vrea sa pot fi multumita si fericita nu de tara in care traiesc, ci de oamenii langa care traiesc!

    • Mihaela MAZILU-BABEL spune:

      Stimată doamnă Dimitriu,

      Niciodată o schimbare nu va porni de jos. Ci de sus. Cât despre condițiile din afară oferite studenților, vă spun că nu am dat niciun ban pe nicio carte cât timp am studiat doi ani în străinătate și că, atunci când aveam nevoie de o carte și nu o găseam la biblioteca facultății, o solicitam în scris și era ori imediat cumpărată, ori împrumutată internațional.

      De asemenea, dispuneam de o imprimantă la care puteam scoate, oricând, câte pagini aveam nevoie (în România, de exemplu, INM trebuie să ceară acceptul CSM-ului cu privire la limita de pagini maxime ce pot fi scoase la imprimantă de către auditorii de justiție – deci despre ce vorbim?).

      În fine, programul bibliotecilor era de așa fel încât erau deschise în week-end (adică fix în timpul acela în care nu trebuie să fii prezent la cursuri). Câte biblioteci cunoașteți deschise duminica în România? Sau sâmbăta care să aibă un program normal? Sau care în sesiune să fie deschise până la ora 24:00, cum se întâmpla la biblioteca unde am făcut eu masterul (în străinătate)?

      Cu stimă,

  4. Adrian Mircea BURU spune:

    Cati dintre dumneavoastra pot sa probeze spre exemplu faptul ca au programul software-ul Office (word, excel… etc.) cu licenta?
    In Romania rata pirateriei software este de 70-80% din licentele de pe piata!!
    Tot furt se numeste stimati colegi!!
    Nu de alta dar se cam arunca cu pietre…!!!
    Sa nu mai intreb de programe legislative imprumutate cu user si parola de la unii la altii…!
    Din pacate nivelul de trai creste greu si odata cu el greu creste si corectitudinea!!

  5. Iulian PLUS spune:

    Consider ca este corect acest demers insa pentru a combate cu o eficienta sporita fenomenul cartilor piratate (in general de catre studentii de drept) eu propun ca autorii cartilor sa isi dea mana in primul rand intre ei apoi cu editurile in vederea scaderii preturilor cartilor originale.
    In alta ordine de idei, acest fenomen al cartilor piratate poate fi diminuat mult mai eficient daca:
    1. Autorii impreuna cu editurile reduc preturile cartilor originale in asa fel incat un student sa isi permita sa cumpere nu doar una doua carti.
    2. Editurile pot oferi promotii destinate in mod special studentilor.

    • Roxana STANCIU spune:

      Stimate domn,
      Editurile ofera carti gratuit bibliotecilor universitare. La conferintele la care nu vin niciodata studenti sunt standuri de carte universitara si juridica cu reduceri de pret care ajung la 50%. Hamangiu are biblioteca online la un abonament suficient de accesibil. Cat sa faca editurile, care la randul lor platesc angajati, materiale, sedii, impozite si care trebuie sa aiba si un profit?

      • Iulian Plus spune:

        Stimate domana,
        Daca interpretati corect mesajul meu o sa vedeti ca eu nu m-am referit la conferinte nici la mediul online si nici la bibliotecile universitare.
        Eu am vorbit strict de o reducere a preturilor la cartile originale si cred cu tarie ca atat editurile dar mai ales autorii au un profit semnificativ din care(daca vor) au de unde sa taie.

        • Roxana STANCIU spune:

          Stimate domn,
          Daca interpretati corect raspunsul meu o sa vedeti ca se refera la alternativele pe care editurile le ofera si care sunt de bun simt, dupa parerea mea. Preturile sunt realizate pentru a acoperi (de multe ori fara succes) costurile emiterii tirajului. Daca avem pretentia ca editurile sa publice la pret de nimic, atunci de ce sa nu ne intoarcem la edituri de stat cu subventii de la buget care sa publice numai ce vor ele?
          Viziunea dvs. ar putea fi corecta, nu pot nega, dar cred ca ne putem exprima numai dupa ce am sti cum se face calculul pretului si cu cati bani ramane editura dupa vanzarea tirajului (DACA se vinde tot).
          Si daca tot am parlamentat atat, totusi de ce ar fi o problema cu aceasta campanie?!

  6. Florin-Iulian HRIB spune:

    Mai tineti minte campania JURIDICE.ro referitoare la necesitatea accesului gratuit la Monitorul Oficial? Atunci s-au strins muuuuuuuult mai multe semnaturi decit pentru chestia asta cu respectarea drepturilor de autor – v. link: http://www.moficial.ro/
    Rezultatul: ZERO.

    Vasazica, la gratuitate se inghesuie lumea…, insa la plati exagerate, nu prea! Apropo: vedeti ca la pozitiile 90-93 se repeta doua sustinatoare, Anca NOROCEL si Ana-Maria MALUS; probabil au votat ca unii parlamentari romani, recte cu doua miini…

    Cind autoritatile acestui stat asa-zis de drept si democratic – in special cele 3 mari puteri: legislativa, executiva si judecatoreasca – vor respecta cu adevarat legile (v. art. 1 alin. 5 raportat la art. 16 alin. 2 din Constitutie), abia atunci, poate, o vor face si cetatenii simpli. Pestele de la cap se impute, totusi…

    • JURIDICE.ro spune:

      http://www.moficial.ro a avut un rezultat: Wolters Kluwer a creat special pentru JURIDICE.ro sectiunea https://www.juridice.ro/monitorul-oficial, unde legile pot fi accesate gratuit integral (nu si versiunile consolidate)…

      • Florin-Iulian HRIB spune:

        Stiti bine la ce m-am referit. Versiunea oficiala a M. Oficial (sic!) nu e totuna cu o versiune alternativa, neoficiala, uneori incompleta, alteori eronata sau neactualizata. Plus ca era vorba despre o chestiune de principiu: daca tu, legiuitor, ai pretentia sa cunosc si sa respect legile, atunci ofera-mi macar un acces facil, gratuit si permanent la M.O.!

        Asa cum au remarcat/sugerat si alti comentatori, problema nu consta neaparat in faptul (mai mult decit evident!) ca studentii la drept sau alti cetateni nu au voie sa fure, ci in faptul ca unii fosti studenti la drept (actualmente profesori, patroni de edituri, administratori de site-uri internet, judecatori, procurori, avocati, consilieri, membri CSM, formatori INM etc.), uitind cu totii de unde au plecat, se lacomesc la niste preturi exorbitante pe niste carti/cursuri/culegeri de grile care devin inutile de la an la an ori chiar de la luna la luna…

        Eu, de pilda, mi-am permis sa imi cumpar in timpul facultatii o singura carte, de TGD, cea mai mica si cea mai ieftina, dar probabil cea mai importanta (de altfel, din materia respectiva mi-am sustinut si licenta). Celelalte „caramizi” erau pur si simplu prohibitive pt. sarantocul de mine, asa incit ma multumeam doar cu niste cursuri, conspectate de mine pe caiete sau xeroxate de la colegele mai tocilare; uneori, daca aceste cursuri nu erau suficiente sa iau examenele, imprumutam manuale de la altii mai instariti, care trecusera de examene in prima sesiune.

        Imprumutul de la biblioteca Facultatii de Drept din Bucuresti sau de la BCU ori de la Biblioteca Nationala era de multe ori imposibil, tinind cont de viteza schimbarilor legislative sau de „abonarea” unora mai smecheri la putinele exemplare existente in depozite.

        Cit despre bunavointa si respectul pe care un profesor ar trebui sa le arate studentilor, inainte sa pretinda respectul acestora la adresa lui, sa fim seriosi! Multi dintre „greii” Facultatii de Drept din Bucuresti nici macar nu se deranjau sa ne onoreze cu prezenta, iar altii aveau pretentia sa le cumparam „caramizile” sau chiar sa le oferim „cadouri” (a se citi „spaga” ori „mita”), daca voiam sa promovam examenele… 🙁

  7. Roxana STANCIU spune:

    Schimbare de sus, schimbare de jos… tot despre oameni vorbim, totusi! Rezistenta la nou e fireasca, dar nu si cand e vorba despre fapte interzise de lege.
    Nu inteleg de ce ar trebui sa avem biblioteci deschise non-stop, daca la momentul actual studentii nu le folosesc. Sa verificam ipoteza inversa, adica sa vada directorii bibliotecilor studenti care vor sa stea noptile sa studieze, sau in weekend si apoi sa discutam daca si atunci nu vor sa modifice programul.
    In facultate, in sesiuni am invatat majoritatea timpului la sala de lectura, care se inchidea la 7, ce-i drept, dar imi gestionam timpul de asa natura incat sa imi ajunga. Plus imprumuturi. Bibliotecile sunt falimentare si inchise pentru ca nu sunt frecventate, pentru ca studentii traverseaza strada la xerox si isi iau ce au nevoie de acolo ori de pe internet.
    Deci si de sus, si de jos trebuie sa se schimbe. Parerea mea! Dar sa se schimbe odata ceva!

  8. Victor CALIANU spune:

    Pentru antevorbitorii carora le place sa asimileze xeroxarea cartilor cu furtul, ii indrum catre doua simple articole de lege:

    Cod Penal – Art. 228: Furtul: „(1)Luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fără consimţământul acestuia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă”

    Legea privind dreptul de autor 8/1996 – art. 34: „(1) Nu constituie o încălcare a dreptului de autor, în sensul prezentei legi, reproducerea unei opere fără consimţământul autorului, pentru uz personal sau pentru cercul normal al unei familii, cu condiţia ca opera să fi fost adusă anterior la cunoştinţa publică, iar reproducerea să nu contravină utilizării normale a operei şi să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularul drepturilor de utilizare.”

    • Iulian PLUS spune:

      „Cu conditia sa nu il prejudicieze pe autor sau pe titularul drepturilor de utilizare”- chiar nu e destul de clar???

      • Roxana STANCIU spune:

        Pai da, fix acolo e problema! Conditii cumulative, n’est-ce pas? Chiar e clar!

        • Victor CALIANU spune:

          Folosirea pentru uz personal nu il prejudiciaza cu nimic. Daca mergem pe interpretarea dvs., putem inventa un prejudiciu pentru orice actiune, inclusiv aceea de a-i citi cartea la biblioteca, nu-i asa? Articolele de lege se interpreteaza in sensul sa se aplice, or in acceptiunea dvs. asupra a ceea ce inseamna prejudiciu, articolul nu s-ar mai aplica niciodata.

          Veti intreba acum „Cum adica nu exista un prejudiciu?” – raspunsul il aveti in art. 34 alin (2) si art. 107 din legea 8/1996. Pe scurt, titulari drepturilor de autor primesc o remuneratie compensatorie calculata procentual din valoarea (de circulatie interna sau de vama) a oricarui aparat xerox, platita de fabricantii sau importatorii acestor aparate.

          • Roxana STANCIU spune:

            Wow, multumesc pentru informatie! Am mai primit si eu drepturi de autor, dar componenta la care faceti dvs. referire nu se regasea. Bine, probabil lucrarile mele nu au fost suficient de interesante incat sa fie xerocopiate. Investighez, oricum!

    • Roxana STANCIU spune:

      Din cate stiu, discutia se refera la multiplicarea si distribuirea cartilor, respectiv la scanarea lor si postarea pe grupuri si comunitati pe net. Despicam firul in 14, ca sa nu vedem realitatea.

  9. Cecilia JABRE spune:

    Raspunsul domnului Calianu este perfect. E deplorabila tendinta de a amesteca legile citite in proportii variabile pe articol, cu morala personala ridicata la rang de morala generala, si cu elemnte de deontologie- termen prin care fiecare intelege ce isi doreste fara restrictii si in functie de imprejurari.
    Demersul prin urmare imprumuta aceleasi caractere, pe langa ca nu se vede absolut nicio legatura intre copiatul la examene si cartile xeroxate, fie si prin raportare la simbolism si chiar daca am considera initiatorii drept niste poeti ai rondelurilor.
    Cartile juridice sunt extrem de scumpe, fata de toate criteriile. Pentru foarte multi studenti sunt de nepermis. Mi se pare rusinos, dupa ce ai scris o carte de specialitate si i-ai pus un asemenea pret, ca autor sau editura sa mai si protestezi ca se xerocopiaza. In acest sens, a se observa ultima teza a actului normativ incident mai sus citat: „sa nu il prejudicieze pe autor sau pe titularul drepturilor de utilizare”. Si cum arata acest prejudiciu? Unul moral, cum s-ar putea crede vazand pompoasele titluri cu respect profesorilor etc? Nici vorba, un profesor adevarat este onorat ca i se citesc cartile si sunt obiect de studiu. Le-ar xeroxa el singur si le-ar imparti.
    Este vorba numai si numai de bani. Conferinte pe bani, seminarii pe bani, transmisiuni pe bani. Pe bani plus TVA. Ce sa mai ceri, ca student? Reducerile nu au facut vreodata casa buna cu invatamantul. Nu il vad pe Spiru Haret patronand vreun stand de reduceri, dupa cum nici statul in biblioteca pana la inchidere nu a fost vreodata canonisit drept indiciul irefutabil al unui student talentat sau macar constiincios.

  10. Cecilia JABRE spune:

    Macar daca studentii ar alege manualul dupa care sa studieze la o anumita disciplina.
    Dar cand vine profesorul si spune: din cartea asta (a lui/ a sotiei/ a asociatului/ a editurii unde colaboreaza) va dau examen, despre ce respect mai vorbim?
    Macar daca s-ar analiza cum trebuie conditia „sa nu prejudicieze”. Nu cred ca textul are in vedere prejudiciul nevanzarii unei carti sau al unui numar de carti. Pentru ca un astfel de prejudiciu este inerent, inclusiv in varianta in care faci o copie pentru familie, ipoteza prevazuta expres de text. Evident textul nu isi doreste sa creeze discriminari intre sora pentru care fac o copie si colega de grupa pentru care nu mai fac, nu acesta este obiectul de reglementare. Se refera la altfel de prejudicii aduse autorului, cum ar, de ex.reproducerea defectuoasa sau trunchiata.
    Asadar, e clar, dar nicidecum in sensul aratat de antevorbitorii plini de avant, care, pentru buna rigoare de care am vorbit si ieri degeaba, ar fi frumos sa precizeze si ce conexiuni au si pe la ce edituri.

  11. Mihaela MAZILU-BABEL spune:

    Ma intreb daca in comentariile de mai sus s-a avut in vedere si faptul ca pentru orice aparat de xeroxat /imprimanta, se plateste un anumit procent din pretul de achizitie al aparatului profesional de xeroxat *acolo unde se xeroxeaza cartile autorilor prejudiciati – procent care se intoarce in buzunarul autorilor – autori ce fac parte din societati nationale ale autorilor si editorilor etc. etc. Sau faptul ca acel procent este recuperat din pretul pe care fiecare student il plateste pentru a xeroxa o carte.

  12. Marius GAVRILĂ spune:

    Toata discutia asta cu drepturile de autor incearca sa ascunda adevarata problema: comertul infloritor de odinioara cu CURSURI DIDACTICE a inceput sa sufere.
    S-a ajuns aici din doua motive. In primul rand a scazut nr. de studenti si, pe cale de consecinta, nr. de carti vandute. In al doilea rand, s-au schimbat codurile, nu s-au mai reeditat vechile carti (unele ajunse la a X-a editie) si s-au scris alte carti. Autorii au trebuit sa-si adapteze CURSURILE la noile texte de lege, sa adauge, sa modifice, sa elimine, sa munceasca. Editurile, deasemenea au muncit suplimentar, fiind vorba despre o alta tehnoredactare. Fiecare a vrut bani mai multi sau poate aceeasi suma, fara sa tina cont ca vanzarile au scazut. Asa s-a ajuns la preturi uriase pe exemplar.
    Acum ne jucam de-a hotii si vardistii, iar vinovatul de serviciu este studentul care nu mai cumpara carti si s-a invatat sa fure cu metoda „xeroxului” ( devenita peste noapte varianta intelectuala a metodei „accidentul” 🙂 ). Bineinteles ca studentul se raporteaza la banii putini pe care ii are.
    Din ecuatie lipseste contractul (sinalagmatic, cu titlu oneros) dintre institutia de invatamant si student. Daca el ar fi respectat, studentul nu ar mai trebiu sa „fure” CURSUL domnului profesor prin tragere la xerox, ci facultatea in indeplinirea propriei obligatii contractuale i l-ar pune la dispozitie inca de la inceputul anului universitar (cont/name/password). Povestea asta (a se citi santajarea studentului) dureaza de atat de mult timp, incat a devenit de neacceptat ca studentul sa beneficieze de suportul de curs integral si ab initio.
    Cam la asta se reduce campania cu drepturi de autor: CURSURI si carti cu grile (opere perfecte, neviciate de incertitudinile din practica). Lucrarile cu adevarat valoroase si revistele de drept tot timpul au fost in suferinta, adica mai putin bagate in seama de autori si edituri.

  13. Constantin STANCU spune:

    Intrebare de baraj: profesorii care au lucrat la noile coduri de procedura vor restitui banii incasati de la Ministerul Justitiei pentru ca aceasta procedura civila se modifica substantial chiar in aceste zile? Daca un angajat greseste, i se imputa prejudiciul, de ce dansii au alte drepturi? Adevarul este ca domnii profesori nu se pot adapta la economia de piata, vanzarile au scazut, ca atare au mai putin bani. Oare ne indreptam spre o elita in domeniu, nu se va indeparta justitia de oameni, magistratul va trai intr-un turn de fildes… Consider ca 0,1% din salariile magistratilor sa mearga intr-un cont al asociatiei profesorilor pentru dreptul de autor si de acolo se vor descura ei, daca se inteleg. Doar magistratii dau decizii, deci ei sunt responsabili in fata cetatenilor, ca atare pot contribui la sistemul de recompensare a profesorilor… Ca la Tv sau radio, e simplu…

  14. Valentin IONESCU spune:

    In primult rand, buna ziua!
    As dori sa-mi exprim opinia sincera de student in anul II la Facultatea de Drept, din cadrul Universitatii Bucuresti in ceea ce priveste cursurile si cartile de drept pe care noi suntem, practic, obligati sa le cumparam.
    1. Imi exprim intentia de a semna contra furtului intelectual si imi voi motiva acest act in felul urmator: Pentru toate aceste lucrari de natura juridica exista niste oameni care muncesc din greu, consulta diferite carti, M.Of. s.a.m.d. nu cred ca e nevoie sa enumar ce anume trebuie sa faci pentru a scrie o carte de o asemenea anvergura. Lasand la o parte munca depusa trebuie sa ne gandim si la faptul reprezinta o sursa de venit, chiar daca nu este neaparat relevanta pentru autori, este cu adevarat relevanta pentru studenti si voi explica asta in cele ce urmeaza.
    2. Atata timp cat se vand sa zicem, intr-un mod ipotetic, 100 de exemplare originale si din acestea inca 200 copiate, editura va pune un pret destul de mare pe acea carte pentru a compensa volumul de carti care nu se vand din aceasta cauza, pornind o intreaga reactie in care studentul nu mai cumpara pentru ca sunt prea scumpe iar vanzatorul nu mai vinde pentru ca nu mai are cui. Iar daca ne referim acum la lucrarile care sunt adresate celor care lucreaza in domeniu, voi lua ca exemplu Codul Civil comentat, se prezinta in 3 volume, care costa undeva la 400 lei. Nu doar ca este inaccesibil pentru marea majoritate a romanilor, ganditi-va, vorbim totusi de aproximativ 50% din salariul minim pe economie cuantificat in 3 carti.
    3. Sunt student, venitul meu/ saptamana este undeva la 100-150 lei si cand ma uit pe rafturile care au cartile de care am nevoie si vad ca preturile incep de la 50 lei, nu ma simt deloc confortabil, insa voi face un efort pentru a achizitiona variantele originale. Critic destul de aspru societatea xeroxurilor pentru ca din cauza lor au ajuns cartile sa coste de 2 ori mai mult decat valoreaza defapt si totodata critic editurile pentru ca daca ar scadea pretul, poate ca ar fi mult mai multi care ar cumpara!
    Profit se poate face oricum, avand in vedere ca legislatia se schimba de la an la an, cartile apar in editii noi in fiecare an, prin urmare trebuie sa fie reinnoite. Cu cat se vinde un volum mai mare de carti, in mod normal, cu atat profitul ar fi mai mare, insa daca pretul este inaccesibil si pentru studentul mediu al unei facultati… cu siguranta vor sta mult si bine pe rafturile magazinelor.

    Va urez o zi buna!

    • Victor CALIANU spune:

      Buna ziua,

      Teoria economica elementara dicteaza ca un operator economic, pentru a-si creste vanzarile, are doar optiunea sa isi reduca pretul. Dumneavoastra prezentati o decizie ipotetica ilogica din partea editurii: vazand ca nu se mai vand carti datorita pretului mai mic al xeroxarii, acestea iau decizia sa mareasca pretul, adica sa indeparteze si mai mult potentialii cumparatori. Decizia corecta economic este reducerea pretului, astfel incat cumparatorii sa nu mai fie inclinati sa xeroxeze. Scaderea marjei profitului per unitate se va compensa cu cresterea profitului prin vanzarea mai multor unitati.

      Numai bine.

  15. Cecilia JABRE spune:

    Ziua buna si dumneavoastra, domnul student.
    E bine ca s-a descoperit adevaratul motiv pentru care cartile sunt atat de scumpe,dupa cum e foarte bine si ca, desi nu aveti bani pentru a le cumpara, totusi aveti.
    Daca imi permiteti, ar fi cateva precizari: M.Of. e presupus a fi citit de orisicine, iar „consultarea diferitelor carti” ar trebui sa fie o placere pentru orice profesor, placere fara de care acestia nu ar avea de ce, in opinia mea, macar sa scoata capul in lume si sa spuna „Buna ziua”. Putin bun simt nu a omorat pe nimeni.
    Ca o paranteza: nu e nevoie sa va anuntati intentiile, puteti semna pur si simplu, fara formalitati prealabile.

  16. ANONIM spune:

    Sunt curioasa daca toti care au semnat petitia sau au scris un comentariu in favoarea ei, au fost mereu corecti si in timp ce colegii lor isi xeroxau cartile, ei le cumparau din librarie.
    Spunea cineva mai sus ca are 100-150 de lei de cheltuiala pe saptamana si ca nu e mult. Sper ca iti dai seama ca unii nu au nici atat. Unii se abia platesc caminul,dupa caz chiria si mananca pachetelul trimis de mama in fiecare weekend,iar rareori isi mai cumpara o gustarica sau cate un bilet RATP.Si DA,e posibil fara sucuri, tigari,iesiri la terasa sau in cluburi (pt ca practic pe asta se duc de multe ori banii).
    Pe de o parte sunt de acord cu protejarea drepturilor de autor.Facultatea e facultativa,dupa ce ca e gratis,pt ca majoritatea o fac la stat(ei lasa,macar atata cheltuiala sa aiba si statul) ar trebui ca macar carti sa ne cumparam. INSA! Ce te faci daca la o materie profesorul nu iti recomanda nicio carte pentru ca „acolo unde sunt 2 juristi exista 3 pareri” si incurajeaza studentii sa citeasca vreo 3 autori diferiti sa-si faca o parere. Fiecare carte e in jur de 70-90 de lei. Si vorbesc din experienta personala. La civil si la penal ne-au spus sa invatam macar de pe 2 carti. Cel mai ieftin ajugi la 280 de lei. Pe langa astea mai raman 2 obiecte obligatorii si unul optional. Si aici se presupune sa cumparam carti pt ca asa e corect. Ajungi usor la 500 de lei si asta numai pt un semestru. Zic bun. Am cumparat anul asta, imi pastrez civil,penal si procedura,dar pe celelate le vand! Hopaa! Cine ma poate impiedica? Poate doar constiinta. Deci tot nu rezolvi nimic. Daca cumperi de la altcineva o carte originala si,ipotetic vorbind, te verifica cineva, credeti ca-si va da seama daca e din librarie sau de la un posesor anterior?
    Eu chair mi-am xeroxat pentru penal 2 carti. De una sunt destul de multumit,dar de a doua nu,pentru simplul fapt ca mai bine de jumatate din acea carte reprezinta pasaje imense copiate din alte carti,dintre care multe din prima carte de care va ziceam.(cu referintele de rigoare,bineinteles)Asa ajung sa citesc aceeasi opinie de 2 ori.
    Asadar,eu nu sustin aceasta initiativa! A sustine-o daca cineva mi-ar garanta ca voi avea loc de munca dupa ce termin.(„Dar stai Idealistule!Cateva randuri mai sus sustineai ca facultatea e facultativa! Dar stai! Si a te chinui sa scrii o carte pe care apoi studentii o vor xeroxa in loc sa o cumpere e tot o decizie facultativa!”) As spune,da domne’,merita! Dar nu. Facultatile de drept scot someri pe banda rulanta, judecatorii si avocatii care scriu cartile mai sunt si profesori universitari pe deasupra.(vine venitul din 3 parti) Intradevar muncesc sa scrie o carte(unii),dar daca nu-si pot asuma riscul mai bine nu s-ar mai chinui.(pentru ca e o decizie facultativa)
    Nu faptul ca studentii xeroxeaza carti falimenteaza tara asta,dar asa e romanul. Mai bine ne concentram pe o problema minora, hai sa-i punem la colt pe „micii infractori xerocopiatori de carti” si sa inchidem ochii in fata adevaratelor mizerii ce au loc in tara asta.

  17. Petru HOBINCU spune:

    Eu cred ca diferenta dintre principiu si regula, poate fi privita si din perspectiva urmatoare: principiul nu suporta exceptie dar regula suporta exceptie. In rest de fiecare dintre noi depinde, de caracterul fiecaruia. Daca „a fura” este o regula pentru o persoana, atunci a nu fura este exceptia. Daca a nu fura este o regula, atunci a fura este exceptia.

    Cu principiile e mai greu pentru ca ele nu sunt solutii pragmatice pentru o problema sau alta (se schimba problema, schimbi solutia), sunt valori care iti compun crezul tau interior asa ca, daca incluzi constiintei tale principii te autoangajezi in a le respecta, pentru ca pe aceste valori iti construiesti propriul sine, demnitatea, cariera, viata.

    Am fost student intr-o perioada in care nu erau asa multe carti pe piata ca acum, erau copiatoare si atunci dar nu mi-a trecut prin cap macar o data sa ma duc sa copiez vreo lucrare: pentru ca nu cred ca asta e calea corecta, pentru ca imi doream o biblioteca a mea in care sa pun carti si nu vrafuri de dosare, pentru ca vroiam sa am cartea asa cum o gandise autorul, pentru ca imi plac cartile.

    Asadar, nu am facut asta pentru ca nu fur (aici Bucovina e de vina, in cazul meu) dar si din vanitate, recunosc.

    Ca orice student, am strans bani, am strans punga si cureaua, am facut joburi temporare, am avut bursa, am facut tot ceea ce imi permitea sistemul de atunci (nu cine stie ce sistem in anii nouazeci) ca sa am, bani si cu banii sa imi iau si carti, si nu erau ieftine nici atunci iar editiile erau mai proaste. Dar cu siguranta erau mai pline de continut; si mai aveau si o valoare in plus, le luasem prin efort propriu, erau si sunt ale mele.

    Ce nu puteam cumpara, studiam in biblioteca, am si acum doua caiete pline cu cote de carti si am pastrat cele peste zece permise de biblioteca pe care le-am utilizat. Am avut numai de castigat din asta.

    Autorii de continut juridic isi rup din timpul lor profesional si personal ca sa isi exprime opiniile din respect pentru profesie, din curiozitatea de a afla daca si altii le impartasesc opiniile, pentru a lansa o opinie, cateodata pentru a sanctiona o interpretare sau alta, din vanitatea de a scrie etc.

    In opinia mea locul unui student la drept in afara de cursuri, seminarii si instanta este in biblioteca iar, daca poate sa isi ia un job temporar, foarte bine, va avea cu ce sa isi cumpere cartile care ii trebuie.

    Nu se poate justifica copierea gratuita a unei lucrari in care un altul a investit timp si eforturi, cu saracia, conditiile sociale precare, nesansa, ignoranta si inertia din conducerea unor facultati etc…, acestea nu sunt argumente si este sub demnitatea umana sa incerci sa justifici incalcarea unui drept. E o alegere care merge dincolo de copiatul de carti pentru ca obisnuinta este, nu-i asa, a doua natura.

    Copiatul de carti nu falimenteaza tara decat un pic si nu in zona financiara, ci in zona morala si, pana la urma, nu tara o pune in pericol imediat ci „doar” caracterul copiatorului, care la randul lui, „doar” va forma si initia pe altii in aceasta nedorita exceptie de la principiu.

    Si aceasta incalcare se face in numele unei valori universitare si a unui drept netagaduit „instruirea”. Totul e permis pentru a deveni un jurist onest, performant, moral, practic, profesionist, nu-i asa?

    Corneliu Coposu spunea ca in politica orice compromis este posibil daca nu „pertracteaza principiul”. In viata e la fel, asa ca Anonimus si oricine in situatia ta, daca conceptul de principiu iti spune ceva, nu pot decat sa te rog sa il pastrezi intact.

  18. ANONIM spune:

    Si faptul ca o mare parte din autori se citeaza reciproc la notele de subsol sau si mai urat e ca preturile la carti sunt lipsite de orice bun simt… Nu ma intelegi gresit eu inteleg foarte bine ca munciti la ele si vreti sa fiti recunoscuti, dar si mai mult vreti sa fiti remunerati, dar de ce nu vreti in acelasi timp sa oferiti noii generatii de juristi si magistrati un acces mai lejer la informatii. Am impresia ca am ajuns in timpurile Romei antice cand in profesie erau initiati doar cei alesi, adica cei cu radacini sanatoase, cum s-ar zice si cu buzunarile pline. Mai lasati fratilor ipocrizia spunand ca o faceti pentru binele noilor generatii de juristi o faceti pentru venit si o corporatie mai elitista decat cea a scriitorilor de carti juridice am impresia ca nu exista niciunde in alta tara, desi as putea sa ma insel.

  19. ANONIM spune:

    Asa ca noi cei care nu avem de unde sa aruncam bani in vant ne informam de unde putem si oricum, daca sunt pe internet informatiile inseamna ca sunt publice si chiar ii multumesc celui care le pune ca asa ajungem si noi cei „prosti”, dupa parerea voatra, sa ne informam, pentru ca necunoasterea legilor nu ne scapa de raspundere, dar accesul la o interpretare normala a lor este limitat.

Lasă un răspuns

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.