Secţiuni » Arii de practică » Business » Insolvenţă
Insolvenţă
DezbateriCărţiProfesionişti
 

Un participant la procedura insolvenței – administratorul special
26.06.2014 | Marcela COMȘA

Secţiuni: Insolvență, RNSJ, Studii
JURIDICE - In Law We Trust

În data de 15 aprilie 2014, Parlamentul României[1] a adoptat Legea privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență. După respingerea de către Curtea Constituțională a excepției de neconstituționalitate[3], Președintele României a semnat decretul de promulgare a legii. Aceasta va intra în vigoare la trei zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, urmând a se aplica cererilor introduse ulterior acestei date.

Legea este gândită sub semnul echilibrului și al eficienței, îmbunătățește cadru normativ existent în domeniu și urmează principiile general valabile în legislațiile europene în materia insolvenței, dar și recentele abordări ale Comisiei Europene.[4]

Pentru a veni în sprijinul celor interesați de noua reglementare voi încerca să prezint câteva din problemele pentru care s-a încercat o rezolvare adecvată.

O noutate adusă de Legea nr. 85/2006[5] în procedura insolvenţei a fost reprezentantarea acţionarilor/asociaţilor debitorului în procedură de către o persoană desemnată de aceştia numită „administrator special”. Din momentul deschiderii procedurii de insolvenţă debitorul pierde conducerea activităţii sale, aceasta fiind preluată de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, după caz. Dacă debitorul şi-a exprimat intenţia de reorganizare, administrarea averii sale poate fi încredinţată administratorului special care îi va înlocui pe administratorii statutari ai debitorului.

Administratorul special este, potrivit art. 3 pct. 26 din Legea nr. 85/2006 „reprezentantul desemnat de adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor debitorului, persoană juridică, împuternicit să efectueze în numele şi pe contul acestuia actele de administrare necesare în perioadele de procedură când debitorului i se permite să îşi administreze activitatea şi să le reprezinte interesele în procedură pe perioada în care debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare”.

Adunarea generală a acţionarilor, asociaţilor sau membrilor persoanei juridice este convocată, de lege lata, de administratorul judiciar ori de lichidator pentru desemnarea administratorului special, în termen de maximum 10 zile de la deschiderea procedurii sau, după caz, de la ridicarea dreptului debitorului de a-şi administra averea, iar această adunare generală este prezidată de administratorul judiciar sau de lichidator, după caz.

Legea prevede că în situaţia în care adunarea asociaţilor/acţionarilor convocată corespunzător nu desemnează un administrator special, debitorului i se va ridica dreptul de administrare, dacă acesta nu a fost ridicat, iar debitorul, respectiv asociaţii/acţionarii sunt decăzuţi din drepturile recunoscute de procedură şi care sunt exercitate prin administrator special. Dacă un administrator special nu a fost desemnat, pentru soluţionarea acţiunilor prevăzute la art. 46 şi a celor reglementate de art. 79 şi 80, debitorul va fi reprezentat de un curator special desemnat dintre organele de conducere statutare aflate în exerciţiul funcţiunii la data deschiderii procedurii. Desemnarea curatorului se face de către judecătorul-sindic. În cazul în care ulterior adunarea asociaţilor/acţionarilor alege un administrator special, acesta va prelua procedura în stadiul în care se găseşte la data desemnării.

Se reţine că administratorul special nu este reprezentantul debitorului în insolvenţă ci este reprezentantul asociaţilor/acţionarilor debitorului. Se recunosc trei tipuri de atribuţii conferite de Legea nr. 85/2006 acestuia[6]: cea de reprezentant legal al debitorului când acesta îşi păstrează dreptul de administrare a averii; reprezintă în procedură interesele asociaţilor sau acţionarilor debitorului şi respectiv, exercită anumite drepturi ale debitorului – formulează contestaţii, participă la judecarea acţiunilor în anularea actelor frauduloase, primeşte pentru debitor acte din procedură – raportul final, bilanţul, notificarea de închidere a procedurii.

Legea privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvența a menținut administratorul special ca și participant în procedura insolvenței și a încercat să îmbunătățească dispozițiile ce au legătură cu acesta.

Conform art. 5 pct. 4. “este persoana fizică sau juridică desemnată de adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor/membrilor debitorului, împuternicită să le reprezinte interesele în procedură şi, atunci când debitorului i se permite să își administreze activitatea, să efectueze, în numele şi pe contul acestuia, actele de administrare necesare.”

Definițía actuală este mai clară. Se precizează că administrator special poate fi atât o persoană fizică cât și o persoană juridică. Aceasta este desemnată de adunarea generală  a acţionarilor/asociaţilor/membrilor debitorului. Se acoperă în acest mod toate tipurile de societăți. Se delimitează atribuțiile acestei persoane în funcție de ridicarea sau nu a dreptului de administrare.

Art. 56 stabilește atribuțiile administratorului special în cadrul procedurii insolvenței:
„a) participă, în calitate de reprezentant al debitorului, la judecarea acţiunilor prevăzute la art. 84 şi la art. 117 – 122 ( acțiunile în anularea actelor frauduloase);
b) formulează contestaţii în cadrul procedurii reglementate de prezenta lege;
c) propune un plan de reorganizare;
d) administrează activitatea debitorului, sub supravegherea administratorului judiciar, după confirmarea planului, doar în situaţia în care nu s-a ridicat debitorului dreptul de administrare;
e) după intrarea în faliment, participă la inventar, semnând actul, primeşte raportul final şi situaţia financiară de închidere şi participă la şedinţa convocată pentru soluţionarea obiecţiunilor şi aprobarea raportului;
f) primeşte notificarea închiderii procedurii.
(2) După ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, care îi conduce şi activitatea de afaceri, iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele acţionarilor/asociaţilor.”

Problema plății administratorului special a suscitat dezbateri în practica judiciară și în comisia de specialitate. S-a susținut fie că este o cheltuială a procedurii și deci administratorul special trebuie plătit din averea debitorului, fie că este o sumă ce trebuie suportată de acționari/asociați deoarece acestora le profită activitatea administratorului special. Prin legea nouă s-a lămurit acest aspect. Art. 52 dispune că după deschiderea procedurii, adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor debitorului va desemna administratorul special pe cheltuiala acestora.

Art. 53 nu aduce elemente de noutate în reglementarea convocării adunării generale și a sancțiunii nedesemnării unui administrator special. Astfel: “(1) Adunarea generală a acţionarilor, asociaţilor sau membrilor persoanei juridice va fi convocată de administratorul judiciar ori de lichidatorul judiciar pentru desemnarea administratorului special, în termen de maximum 10 zile de la notificarea deschiderii procedurii de către administratorul judiciar/lichidatorul provizoriu.
(2) Adunarea generală va fi prezidată de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar, după caz. Dacă adunarea asociaţilor/acţionarilor, convocată potrivit alin. (1), nu desemnează un administrator special, debitorului i se va ridica dreptul de administrare, dacă acesta nu a fost deja ridicat, iar debitorul, respectiv asociaţii/acţionarii sunt decăzuţi din drepturile recunoscute de procedură şi care sunt exercitate prin administrator special.
(3) Dacă un administrator special nu a fost desemnat, pentru soluţionarea acţiunilor prevăzute la art. 84 şi la art. 117 – 122 debitorul va fi reprezentat de un curator special desemnat dintre organele de conducere statutare aflate în exerciţiul funcţiunii la data deschiderii procedurii. Desemnarea se va face de către judecătorul-sindic în camera de consiliu şi fără citarea părţilor. În cazul în care ulterior adunarea generală a asociaţilor/acţionarilor alege un administrator special, acesta va prelua procedura în stadiul în care se găseşte la data desemnării.”

Potrivit dispozițiilor art. 54 „Mandatul administratorilor statutari încetează de la data ridicării dreptului de administrare sau de la data desemnării administratorului special. Încetarea mandatului impune obligaţia predării gestiunii.”

O perioadă importantă din punct de vedere a posibilității redresării activității debitorului și întocmirii unui plan de reorganizare, dar și pentru conservarea averii debitorului în situația în care acesta va intra în faliment este perioada de observație. Art. 87 reglementează modul de exercitare a activității în această perioadă pe care legea nouă o limitează la 1 an. „(1) În perioada de observaţie, debitorul va putea să continue desfăşurarea activităţilor curente şi poate efectua plăţi către creditorii cunoscuţi, care se încadrează în condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii curente, după cum urmează:
a) sub supravegherea administratorului judiciar, dacă debitorul a făcut o cerere de reorganizare, în sensul art. 67, alin. (1) lit. g), şi nu i-a fost ridicat dreptul de administrare;
b) sub conducerea administratorului judiciar, dacă debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare.
(2) Actele, operaţiunile şi plăţile care depăşesc condiţiile prevăzute la alin. (1) vor putea fi autorizate în exercitarea atribuţiilor de supraveghere de administratorul judiciar; acesta va convoca o şedinţă a comitetului creditorilor în vederea supunerii spre aprobare a cererii administratorului special, în termen de maximum 5 zile de la data primirii acesteia. În cazul în care o anumită operaţiune care excede activitatea curentă este recomandată de către administratorul judiciar, iar propunerea este aprobată de către comitetul creditorilor, aceasta va fi îndeplinită obligatoriu de administratorul special. În cazul în care activitatea este condusă de către administratorul judiciar, operaţiunea va fi efectuată de către acesta cu aprobarea comitetului creditorilor, fără a fi necesară cererea administratorului special.”

Legea instituie o formă de răspundere a administratorului special pentru încălcarea acestor prevederi. Este o dispoziție rezultată din dificultatea responsabilizării acestuia în procedură.

Astfel, art. 84 prevede: “(1) În afară de cazurile prevăzute la art. 87, de cele autorizate de judecătorul-sindic sau avizate de către administratorul judiciar, toate actele, operaţiunile şi plăţile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule de drept.
(2) Administratorul special desemnat într-o procedură de insolvenţă răspunde pentru încălcarea dispoziţiilor art. 87, judecătorul- sindic, la cererea administratorului judiciar, a adunării creditorilor, formulată de președintele comitetului creditorilor sau de un alt creditor desemnat de aceasta, sau la cererea creditorului ce deține 50% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală, putând dispune ca o parte din pasivul astfel produs să fie suportat de către administratorul special, fără să depăşească prejudiciul aflat în legătură de cauzalitate cu actele sau operaţiunile astfel desfăşurate.
(3) Debitorul şi/sau, după caz, administratorul judiciar sunt/este obligaţi/obligat să întocmească şi să păstreze o listă cuprinzând toate încasările, plăţile şi compensările efectuate după deschiderea procedurii, cu precizarea naturii şi valorii acestora, precum şi a datelor de identificare a cocontractanţilor.”

Deci pe lângă sancțiunea nulității actelor, operațiunilor, plăților efectuate fără respectarea cerințelor legii, care se regăsește și în actuala reglementare s-a introdus și o formă de răspundere patrimonială personală pentru administratorul special. Acesta poate fi obligat să suporte prejudiciul produs prin încălcarea limitărilor prevăzute de actul normativ.

În cazul administratorului special se poate pune problema și a rezolvării unor aspecte de drept internaţional privat atunci când asociaţi/acţionari ai debitoarei sunt cetăţeni sau persoane juridice străine. Aceștia vor avea aceleași drepturi și obligații ca și persoanele de cetățenie/naționalitate română în procedura insolvenței deschisă în România.


[1] Votul s-a dat în Camera Deputaților ca și cameră decizională
[2] Legea privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă
[3] Decizia nr. 283 din 21 mai 2014 a Curții Constituționale
[4] Recomandarea Comisiei din 12.03.2014 privind o nouă abordare a eșecului în afaceri și a insolvenței –
[5] Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 359 din 21 aprilie 2006
[6] Gh. Piperea – „Instituţia administratorului special în procedurile de insolvenţă” în Revista Phoenix nr. 25, iulie-septembrie 2008, pag. 5-9.


Dr. Marcela COMȘA
Judecător detașat Ministerul Justiției

Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti