România la CEDO: cauza pendinte Kempf. Taxa de poluare contrară dreptului UE și dreptul de proprietate
1 iulie 2014 | Mihaela MAZILU-BABEL
SECȚIUNEA A TREIA
Cererea nr. 661/12
Francisc Kempf împotriva României
și alte două cereri (a se vedea lista anexată)
A. Circumstanțele cauzei
Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de către reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează:
Reclamanții, dorind să-și înmatriculeze autoturismele cumpărate în străinătate, din state membre ale Uniunii Europene, au fost nevoiți să plătească o taxă de poluare, în cuantumul expus în anexă, și în virtutea OUG nr. 50/2008.
Din dorința de a-și vedea autoturismele înmatriculate cât mai repede, reclamanții au achitat taxa, dar ulterior au solicitat în instanța restituirea ei, considerând-o contrară dreptului UE aplicabil și cu efect direct în România.
La data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a declarat, în hotărârea Tatu (cauza C-402/09), după cum urmează:
„Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
După hotărârea Tatu, cererile reclamanților au fost respinse de Curtea de Apel din Timișoara (decizia din 16 și 28 iunie 2011, pentru primii doi reclamanți) și de către Curtea de Apel din București (printr-o hotărâre din 10 septembrie 2012 și comunicată pe 4 octombrie 2012). Instanțele au refuzat să ia în considerare temeinicia reclamațiilor pe motiv că procedura administrativă prealabilă nu a fost urmată.
Într-un recurs în interesul legii, în data de 14 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis totuși că procedura prealabilă constituie o povară procedurală disproporționată, și prin urmare nu trebuie realizată având în vedere că, în urma deciziei Tatu, era clar că taxa de poluare era ilegală.
B. CAPĂT DE CERERE
Bazându-se pe articolul 1 din Protocolul 1 la Convenție, precum și pe articolele 13 și 14 din Convenție, reclamanții se plâng de faptul că taxa de poluare pe care au trebuit să o plătească a fost – potrivit hotărârii Curții Europene de Justiție din 7 aprilie 2011, în Tatu – incompatibilă cu legislația UE, în special discriminatorie, pentru că a fost percepută pentru vehicule uzate importate în România dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, înregistrate pentru prima dată în România, în timp ce pentru vehiculele similare deja înmatriculate în România această taxă nu a fost percepută la revânzare.
C. ÎNTREBĂRI PENTRU PĂRȚI
1. Reclamanții au epuizat căile de atac interne, în conformitate cu articolul 35 § 1 al Convenției?
În plus, având în vedere decizia pronunțată în recursul în interesul legii, era procedura administrativă prealabilă, un remediu eficient pentru a epuiza căile de atac cu privire la obiecțiile ridicate de către reclamanți în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție?
2. A existat o încălcare a dreptului reclamanților la respectarea proprietății lor, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1, ca urmare a impunerii unei taxe de poluare menținută de către instanțele naționale, inclusiv după hotărârile Tatu și Nisipeanu (a se vedea hotărârea SA Dangeville c. Franței, nr 36677/97, § § 49-62, CEDO 2002-III)?
3. Solicitanții au avut la dispoziția lor, în conformitate cu articolul 13 din Convenție, un recurs intern efectiv, prin care aceștia și-ar fi putut exprima nemulțumirile lor cu privire la încălcarea articolului 1 din Protocolul 1 la Convenție?
ANEXA
1. Cererea nr. 661/12, Francisc Kempf împotriva României (introdusă la data de 22 decembrie 2011):
– Reclamantul s-a născut 9 noiembrie 1981 și locuiește în Arad;
– Decizia finală este hotărârea Curții de Apel Timișoara la 28 iunie 2011, confirmând sentința din 14 septembrie 2010 a Tribunalului Arad;
– Taxa de poluare plătită în 2008 a fost în valoare de 8.251 RON.
2. Cererea nr. 1551-1512, Constantin-DIACONU ȘTEFEA împotriva României (introdusă la data de 3 octombrie 2011):
– Reclamantul s-a născut 11 iulie 1975 și locuiește în Hălmăgel (Arad);
– Decizia finală este hotărârea Curții de Apel Timișoara din 16 iunie 2011, confirmând sentința din 10 ianuarie 2011 a Tribunalului Arad;
– Taxa de poluare plătită în 2008 a fost în valoare de 13.171 RON.
3. Cererea nr 23891/13, Dumitru HARIP împotriva României (introdusă la 1 aprilie 2013):
– Reclamantul s-a născut la 21 martie 1952 și locuiește în București;
– Decizia finală este hotărârea Curții de Apel din București 10 septembrie 2012 comunicată la 4 octombrie 2012, revocând decizia din 8 decembrie 2011 a Tribunalului București;
– Taxa plătită în 2010 a fost în valoare de 9.827 RON.
Mihaela MAZILU-BABEL
Doctorand, Facultatea de Drept și Ştiințe Sociale, Universitatea din Craiova
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
