Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Proprietate intelectuală
DezbateriCărţiProfesionişti
 
 1 comentariu

Ce aduce nou în materia brevetelor de invenție Legea nr. 83/2014 privind invențiile de serviciu
01.07.2014 | Laura LEANCĂ

JURIDICE - In Law We Trust

Legea nr. 83/2014 privind invențiile de serviciu (”Legea nr. 83/2014”), publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 471/26 iunie 2014 aduce modificări substanțiale asupra Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenție (”Legea nr. 64/1991”). Principalele modificări vizează mecanismul de alocare al drepturilor de proprietate intelectuală asupra invențiilor de serviciu.

1. Legea nr. 83/2013 reglementează trei categorii de invenții
a) Invențiile care au rezultat din activități desfășurate în cadrul unei misiuni inventive încredințate în mod expres în contractul de muncă și în fișa postului sau alte acte obligatorii pentru inventator, care prevăd o misiune inventivă;
b) Invenții ce nu au rezultat dintr-o misiune inventivă, dar care au folosit baza materială a angajatorului, date obținute din activitatea acestuia;
c) Invenții, altele decât cele la punctele a și b.

Primele două categorii reprezintă invenții de serviciu în sensul Legii nr. 83/2014.

2. Alocarea drepturilor asupra invențiilor între salariat și angajator

În ceea ce privește prima categorie de mai sus, Legea nr. 83/2014 stabilește că dreptul asupra acestor invenții aparține angajatorului.

Dreptul asupra invențiilor din a doua categorie aparține inventatorului salariat, în măsura în care angajatorul nu revendică invenția. În caz contrar, salariatul are dreptul la o remunerație stabilită pe baza unor criterii determinate prin lege.

Drepturile asupra invențiilor create de salariați și care nu se încadrează în niciuna din categoriile de mai sus aparține inventatorului salariat, în condițiile prevăzute de Legea nr. 64/1991.

3. Lărgirea sferei de aplicare a invențiilor dezvoltate pe baza mijloacelor materiale ale angajatorului

Prin comparație cu reglementarea anterioară, Legea nr. 83/2014 include în această categorie și invențiile dezvoltate de salariați pe o perioadă de maximum doi ani de la încetarea contractului de muncă, precum și invențiile obținute ca urmare a pregătirii și formării profesionale dobândite de inventatorul salariat prin grija și pe cheltuiala angajatorului.

Cu mici modificări de limbaj, au fost păstrate celelalte situații reglementate de Legea nr. 64/1991, însă a fost eliminat cazul în care invenția este dezvoltată în domeniul activității angajatorului.

4. Clarificări privind noțiunea de ”misiune inventivă

Legea nr. 83/2014 prevede că prin misiunea inventivă, angajatorul trebuie să stabilească domeniul tehnologic în care încadrează problema sau problemele tehnice care necesită rezolvare conform atribuțiilor de serviciu.

5. Eliminarea posibilității de a deroga de la prevederile legale printr-o clauză contractuală contrară

Spre deosebire de vechea reglementare, care permitea includerea unor clauze contractuale contrare, care să deroge de la prevederile legii, actuala reglementare nu mai face trimitere la această posibilitate, cu o singură excepție. Astfel, salariatul și angajatorul pot stipula contractual ca dreptul asupra invențiilor din prima categorie să aparțină salariatului, în măsura în care sunt respectate următoarele premise: (i) angajatorul este persoană de drept public, respectiv (ii) angajatorul are în obiectul de activitate cercetarea-dezvoltarea (noțiune definită în OG nr. 57/2002 privind cercetarea științifică și dezvoltarea tehnologică).

Contrar reglementărilor anterioare, textul distinge între instituții de cercetare-dezvoltare de drept public (universități și institute de cercetare) și entități de drept privat din mediul economic. Așa cum se arată și în expunerea de motive a legii, doar în cazul acestor instituții se va acorda prioritate eventualelor prevederi contractuale dintre instituții și salariații lor (cadre didactice, cercetători, personal auxiliar etc).

Este de notat faptul că prin eliminarea ”clauzelor contractuale contrare”, legea nu mai permite posibilitatea ca părțile să prevadă contractual ca dreptul la brevet să aparțină atât salariatului cât și angajatorului (cu excepția situației de mai sus).

6.  Stimularea inovației în cadrul instituțiilor de cercetare-dezvoltare

Pentru a stimula activitatea de inovație, Legea nr. 83/2014 prevede dreptul inventatorilor salariați în instituțiile publice de cercetare-dezvoltare la o cotă procentuală din valoare venitului realizat de angajator ca urmare a aplicării invenției, cotă ce nu poate fi mai mică de 30%.

Mai mult, se prevede că, la cererea inventatorului, o instituție de învățământ superior poate acorda inventatorului, cu titlu gratuit, un drept de exploatare a invenției în domeniul său de activitate didactică și de cercetare, în baza unui contract de licență neexclusivă, chiar dacă inventatorul nu este salariat.

Aparent, intenția legiuitorului a fost de a sprijini societățile din mediul de afaceri privat (care dețin dreptul la brevet în baza legii, fără a exista posibilitatea unei clauze contractuale contrare), și de a încuraja spirtul inovator pentru inventatorii salariați din cadrul instituțiilor publice de cercetare-dezvoltare (singura situație în care se permite existența unei clauze contractuale contrare).

7.  Încadrarea invenției în categoria invențiilor de serviciu și revendicarea de către angajator

În primul rând, salariatul care creează o invenție are obligația să comunice de îndată angajatorului invenția creată, cu toate detaliile aferente.

Ulterior primirii acestei comunicări, angajatorul trebuie să decidă dacă invenția dezvoltată de salariat se încadrează sau nu în categoria invențiilor de serviciu. În absența unui termen mai lung prevăzut în regulamentul intern al angajatorului, acesta are obligația de a înștiința salariatul în termen de patru luni de la primirea comunicării cu privire la încadrarea invenției în categoria invențiilor de serviciu și dacă revendică dreptul asupra acesteia.

Reglementarea diferă față de prevederile Legii nr. 64/1991, conform cărora dreptul la brevet aparținea salariatului dacă unitatea nu depunea cererea de brevet la OSIM în termen de 60 de zile de la data când a fost informată cu privire la crearea invenției. Astfel, termenul de 4 luni oferă mai mult răgaz angajatorilor pentru a de decide dacă doresc să revendice invenția. În plus, Legea nr. 83/2014 nu mai reglementează dreptul de preferință al angajatorului cu privire la încheierea unui contract privind invenția salariatului.

Inventatorul poate contesta modul de încadrare a invenției sale de către angajator în termen de 4 luni de la primirea înștiințării referitoare la încadrare.

8. Considerații referitoare la aplicarea art. 4 cu privire la prima categorie de invenții

Din moment ce art. 4 din Legea nr. 84/2014 face trimitere la ambele categorii de invenții de serviciu, se poate trage concluzia că în ambele ipoteze angajatorul trebuie să parcurgă procedura de încadrare a invenției și de revendicare a acesteia. Cu alte cuvinte, chiar și în situația în care dreptul asupra invențiilor aparține angajatorului (în cazul primei categorii de invenții), este necesar ca angajatorul să evalueze încadrarea invenției ca invenție de serviciu  în intervalul de 4 luni de la comunicarea invenției.

Problema se pune însă cu privire la necesitatea revendicării drepturilor în ceea ce privește prima categorie de invenții – cele care rezultă ca urmare a unei misiuni inventive încredințate expres – care aparțin angajatorului în baza legii.

Cu alte cuvinte, este suficientă simpla încadrare a invenției în prima categorie pentru a atrage în mod automat drepturile angajatorului sau este necesară revendicarea în mod expres? În măsura în care revendicarea este necesară, rămâne de văzut ce se întâmplă cu invenția încadrată ca invenție de serviciu, dar nerevendicată.

În lipsa unor clarificări suplimentare, cel mai probabil acest întrebări își vor găsi răspunsul în practica instanțelor. Cert este că, în prezent, este recomandabil ca angajatorii să înștiințeze salariații atât cu privire la încadrarea invenției cât și cu privire la revendicarea drepturilor asupra acesteia în toate situațiile.

De lege ferenda, ar fi util ca regulamentul de aplicare al legii (care este în curs de modificare) să prevadă clar modalitatea în care angajatorii trebuie să revendice drepturile sau condițiile pentru ca această revendicare să fie valabilă.

9. Reglementarea unor criterii clare pentru acordarea remunerației inventatorilor

Conform Legii nr. 83/2014, criteriile de stabilire a remunerației în cazul celei de-a doua categorii de invenții care au fost revendicate de către angajator, trebuie stabilite prin regulamentul intern al angajatorului.

În lipsa unor astfel de prevederi, se aplică de la caz la caz unul sau mai multe din următoarele criterii:
– efectele economice, comerciale şi/sau sociale care decurg din exploatarea invenţiei de către angajator sau de către terţi cu acordul angajatorului;
– măsura în care angajatorul este implicat în realizarea invenţiei de serviciu, inclusiv resursele puse la dispoziţie de angajator pentru realizarea acesteia;
– aportul creativ al inventatorului salariat, când invenţia a fost creată de mai mulţi inventatori.

Actul normativ mai conține prevederi care reglementează drepturile și obligațiile părților cu privire la depunerea cererii de înregistrare a brevetului, precum și cu privire la divulgarea informațiilor referitoare la invențiile care constituie secret comercial.

Regulamentul de aplicare al Legii nr. 64/1991 urmează a fi modificat prin hotărâre de Guvern în termen de 60 de zile de la publicarea Legii nr. 84/2013.

Avocat Laura LEANCĂ
DLA PIPER

DLA  117.

Laura Leancă

Aflaţi mai mult despre , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!









JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]

JURIDICE recomandă e-Consultanta, consultantul tău personal în finanţare


Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Ce aduce nou în materia brevetelor de invenție Legea nr. 83/2014 privind invențiile de serviciu”

  1. Eduard PAVEL spune:

    Sunt de parere ca revendicarea dreptului asupra inventiei salariatului opereaza numai pentru inveNtiile din a doua categorie (fara misiune inventiva), din moment ce in lege se specifica foarte clar ca dreptul asupra inventiilor din prima categorie (cu misiune inventiva) apartine angajatorului (art. 5(1) sub exceptia prevazuta la art. 5(2)) fara nicio conditie prelabila de revendicare (simpla clasificare a inventiei in cadrul primei categorii, creaza in mod automat in patrimoniul angajatorului dreptul acestuia asupra inventiei). Pe de alta parte, legea specifica in concret in art. 5(3) faptul ca dreptul asupra inventiilor din a doua categorie apartine salariatului daca angajatorul nu revendica inventia in conditiile art. 4(3); totodata, sunt de parere ca in cazul inventiilor din prima categorie partile pot negocia transmiterea dreptului catre salariat in virtutea principiului „Pacta sunt servanda” ata timp cat nu sunt incalcate alte legi speciale care reglementeaza activitatea angajatorului. In cazul concret al inventiilor din prima categorie, Legea 83 reglementeaza doar nasterea dreptului in patrimoniul angajatorului nu si posibilitatea acestuia de a dispune ulterior de acest drept prin cesiune catre salariat.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.