Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că asociatul administrator al unei societăţi, nici din perspectiva calităţii de asociat, nici din aceea a calităţii de administrator şi nici măcar din aceea de terţ, nu are vocaţie să atace hotărârile A.G.A., întrucât nu întruneşte cerinţele de procedibilitate prevăzute de art. 132 alin. (2), (4), ori (3), după caz, din Legea nr. 31/1990. În acest sens, Înalta Curte a arătat că, de vreme ce în conformitate cu dispoziţiile art. 132 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, administratorul asociat nu are dreptul de a vota în cadrul adunărilor generale în care administraţia sa este pusă in discuţie, el nu are dreptul să conteste nici revocarea sa din funcţie şi numirea noilor administratori sau a directorului general, numirea noilor persoane fiind rezultatul firesc al măsurii revocării. În caz contrar, dacă s-ar admite dreptul asociatului administrator de a contesta numirea administratorului care l-a succedat, s-ar ajunge la situaţia de a fi lipsită de efecte chiar revocarea din funcţie. (Decizia nr. 3915 din 13 noiembrie 2013 pronunţată în recurs de Secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect anulare hotărâre AGA)
* a se vedea, în sens contrar, Nulitatea absolută a unei hotărâri AGA poate fi invocată de orice persoană interesată, inclusiv de asociații care s-au abținut sau care au votat pentru adoptarea hotărârii | Petre Piperea
Aflaţi mai mult despre administrator, asociat, Corina CIOROABĂ, revocare din functieJURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.
Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!
În calitate de avocat, am avut ghinionul de a participa la această parodiere a actului de justiție și pot afirma că decizia 3915/2013 este pur și simplu aberantă.
Din păcate, aceasta nu a fost prima dată când, în litigiile dintre aceleași părți, ÎCCJ-Secția a II-a Civilă a zdruncinat fundamentele dreptului și a validat o teorie hazardată care avea singurul merit de a fi propusă de un renumit avocat:
• Prin decizia nr. 753/17.02.2011, ÎCCJ – Secția Comercială (decizie redactată de dl. Marian Budă) a reținut că dispozițiile unei convenții, în baza art. 969 din Codul civil, constituie legea părților și că interpretarea greșită a clauzelor convenției respective constituie interpretarea greșită a legii.
• Prin decizia nr. 3915/13.11.2013, ÎCCJ – Secția a II-a Civilă (decizie redactată de dna Nela Petrișor), analizând prezumtive condiții de procedibilitate (cuvânt inventat, așa cum au fost și argumentele utilizate de instanță), a reținut că nulitatea absolută nu poate fi cerută de orice persoană interesată, constatare care a avut drept consecință acoperirea nulității absolute.
Voi reveni în zilele următoare cu o notă critică detaliată.
Ultima parte a motivării nu are continuitate logică. Doar pentru că se admite posibilitatea e a contesta, nu înseamnă că
1. contestarea va avea succes sau că
2. dacă va avea succes, nu se poate numi un administrator-provizoriu sau un alt administrator-nou, altul decât cel revocat.