Secţiuni » Arii de practică » Protective » Drept civil
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
Banner BA-01
Banner BA-02
Drept civil Revista revistelor juridice

Dreptul nr. 5/2014: Considerații ref. răspunderea delictuală a persoanei lipsite de discernământ reglementată prin art. 1368 din actualul Cod civil | Lacrima Rodica Boilă

7 iulie 2014 | Andreea BANU

Lector univ. dr. Lacrima Rodica Boilă, Facultatea de Științe Economice, Juridice și Administrative, Universitatea Petru Maior din Târgu-Mureș, a publicat, în Revista Dreptul nr. 5/2014, articolul intitulat „Considerații referitoare la răspunderea delictuală a persoanei lipsite de discernământ reglementată prin art. 1368 din actualul Cod civil”.

Codul civil reglementează expres, pentru prima oară în legislația română, obligația subsidiară de indemnizare a victimei, în sensul că “lipsa de discernământ nu îl scutește pe autorul prejudiciului de plata unei indemnizații către victimă ori de câte ori nu poate fi angajată răspunderea persoanei care avea, potrivit legii, îndatorirea de a-l supraveghea”.

Astfel, în articolul prezent, sunt analizate succesiv: aspecte de drept comparat în această chestiune, poziția doctrinei și a jurisprudenței române cu privire la această nouă ipoteză de răspundere civilă, calitatea de persoană responsabilă în lumina art. 1368 C. civ., răspunderea delictuală a persoanei lipsite de discernământ, fundamentul juridic al răspunderii delictuale a persoanei lipsite de discerământ.

În scopul învederării importanței în practică a textului de lege amintit, urmează să se prezinte schematic numai ultimele trei elemente care fac obiectul analizei prezentului studiu.

1. Cu privire la calitatea de persoană responsabilă, art. 1368 din Codul civil stabilește că răspunderea delictuală subsidiară revine exclusiv în sarcina autorului faptei ilicite care, definitiv sau doar temporar, este lipsit de discernământul faptelor sale, deci nu are capacitatea de a conștientiza consecințele socialmente periculoase. Identificarea acestei categorii de persoane responsabile fără capacitate delictuală se face în lumina prevederilor art. 1366 și art. 1367 din Codul civil. Astfel, este analizată răspunderea civilă delictuală a minorilor și a persoanelor puse sub interdicție.

Ca regulă generală, persoanele care au împlinit vârsta de 14 ani au capacitate delictuală, deci răspund pentru prejudiciile cauzate altor persoane. În această situație, operează prezumția legală relativă privitoare la existența capacității delictuale, care poate fi răsturnată prin dovedirea contrariului, adică lipsa discernământului la momentul săvârșirii faptei prejudiciabile. Deși textul legal face referire doar la minori, autoarea precizează că acesta poate fi aplicabil tuturor persoanelor, inclusiv celor adulte, care au posibilitatea de a demonstra faptul că, vremelnic sau definitiv, au fost lipsite de discernământul faptelor lor. Aceasta ar fi situația bolnavilor psihic ce, deși nu au fost puși sub interdicție, nu au putut conștientiza pericolul faptelor lor prejudiciabile. Autoarea consideră că, din perspectiva acestei reglementări, „ne situăm pe aceleași coordonate ale culpei morale, pentru care este esențială conștientizarea urmărilor propriilor fapte, fără a se avea în vedere faptul că, în materia răspunderii civile delictuale, aspectul esențial îl constituie existența prejudiciului, pentru a cărui reparare trebuie antrenată răspunderea”.

Interpretând dispozițiile art. 1366 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 1367 din Codul civil, autoarea apreciază că, dacă o persoană prezumată ca având capacitate delictuală, atât din punctul de vedere al vârstei, cât și al stării sale de sănătate mintală, își pierde discernământul vremelnic sau definitiv, intempestiv, ca urmare a unui șoc psiho-traumatic, a unei boli, dacă a cauzat un prejudiciu altei persoane în această stare, nu va putea fi trasă la răspundere. Rezultă, astfel, că lipsa discernământului în aceste situații înlătură total vinovăția făptuitorului. Totuși, potrivit art. 1367 alin. (2) C. civ., dacă pierderea discernământului se datorează propriului său comportament concretizat prin consum de băuturi alcoolice, stupefiante sau alte substanțe interzise, acesta va răspunde pentru consecințele produse. Se va aprecia în sensul că în mod voit a procedat astfel, cunoscând efectele nocive ale beției voluntare sau ale consumului de asemenea substanțe.

2. În ceea ce privește răspunderea civilă delictuală a persoanei lipsite de discernământ, autoarea face o analiză complexă, divizând-o în trei subcategorii, prima referitoare la aspecte terminologice ale reglementării vizate, următoarele două privind natura juridică a raportului obligațional reglementat prin art. 1368 C. civ. și, respectiv, condițiile speciale pentru antrenarea răspunderii civile delictuale subsidiare. Sintetizând, autoarea consideră că textul de lege privitor la răspunderea celui lipsit de discernământ prezintă o exprimare lacunară și incompletă și propune o reformulare a acestuia în sensul următor: „Săvârșirea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii de către o persoană lipsită de discernământ nu o scutește pe aceasta de la plata despăgubirilor, dar numai atunci când nimeni nu avea obligația de a o supraveghea ori despăgubirea nu a putut fi obținută de la cel obligat prin lege, contract sau hotărâre judecătorească să o supravegheze”. De asemenea, prin eliminarea alin. (2) al art. 1368 C. civ., s-ar renunța la invocarea stării patrimoniale a părților ca posibil reper în procesul cuantificării despăgubirilor, de natură să conducă la respingerea sau diminuarea acestora. În acest sens, apreciază că protecția juridică eficientă a persoanelor lipsite de discernământ nu constă în stabilirea unui regim favorizator în raport cu toți ceilalți debitori, ci în perfecționarea cadrului legal aplicabil acestei categorii de făptuitori prin extinderea sferei persoanelor responsabile și a instituțiilor de ocrotire obligate să le supravegheze, preluând astfel și sarcina juridică a despăgubirii păgubiților, din propriul lor patrimoniu. În acest mod, prin consolidarea instituției răspunderii pentru fapta altei persoane, persoanele prejudiciate vor putea să obțină reparația direct de la aceștia, prin antrenarea răspunderii lor delictuale.

3. Referitor la ultimul element al analizei, respectiv fundamentul juridic al răspunderii subsidiare a persoanei lipsite de discernământ, autoarea apreciază că ipoteza răspunderii civile delictuale nu este altceva decât o excepția de la regula generală instituită prin art. 1357 din Codul civil, privind răspunderea delictuală esențialmente subiectivă, având la bază imputabilitatea morală a conduitei delictuale. În acest mod, este posibilă și necesară transferarea dezbaterii juridice, etice și morale din plan subiectiv în plan obiectiv, respectiv cu privire la faptul cauzator de prejudiciu, ca element definitoriu al răspunderii delictuale; aceasta ar putea crea o nouă perspectivă pentru protejarea reală și efectivă a intereselor victimei. În acest sens, ea precizează că ideea etico-morală a echității este mult prea generală, astfel că nu poate argumenta din punct de vedere juridic angajarea răspunderii delictuale potrivit teoriei dreptului civil. Pentru acest motiv, este important să fie stabilit raționamentul logico-juridic ce justifică angajarea răspunderii într-o anumită situație. Dreptul, în esența sa, afirmă idealul de justiție, de echitate care trebuie să motiveze fiecare hotărâre judecătorească, acesta nefiind propriu-zis un fundament al răspunderii delictuale.

Andreea BANU

Citeşte mai mult despre , , , ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

 
Homepage J JURIDICE   Cariere   Evenimente   Dezbateri   Profesionişti   Lawyers Week   Video
 
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Sustenabilitate
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi
Drept maritim
Parteneri ⁞ 
Specialişti
Arii de practică
Business ⁞ 
Litigation ⁞ 
Protective
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul sportului
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note şi studii juridice ISSN
Note de studiu ⁞ 
Studii
Revista revistelor
Autori ⁞ 
Publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională a României
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Dezlegarea unor chestiuni de drept
Recurs în interesul legii
Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
Curţi de apel
Tribunale
Judecătorii
Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Flux noutăţi
Selected
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi
RSS ⁞ 
Publicare comunicate
Proiecte speciale
Cărţi
Condoleanţe
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Povestim cărţi
Poveşti juridice
Războiul din Ucraina
Wisdom stories
Women in Law

Servicii J JURIDICE   Membership   Catalog   Recrutare   Talent Search   Comunicare   Documentare   Evenimente   Website   Logo   Foto   Video   Partnership