Abaterile disciplinare ale magistraților (III). Atitudinile nedemne în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu faţă de colegi, celălalt personal al instanţei sau al parchetului în care funcţionează, inspectori judiciari, avocaţi, experţi, martori, justiţiabili ori reprezentanţii altor instituţii

Abaterea disciplinară constând în „atitudinile nedemne în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu faţă de colegi, celălalt personal al instanţei sau al parchetului în care funcţionează, inspectori judiciari, avocaţi, experţi, martori, justiţiabili ori reprezentanţii altor instituţii” reglementată de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, nu este nouă, întrucât ea a existat și înainte de modificările aduse prin Legea nr. 24/2012, inclusiv în Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, chiar dacă nu avea o denumire atât de cuprinzătoare, şi are în vedere toate atitudinile nedemne săvârșite de un judecător sau de un procuror în anumite condiții speciale.

Această abatere disciplinară este strâns legată de o altă abatere disciplinară, și anume de cea prevăzută de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, astfel că, pentru a face o încadrare juridică corectă, trebuie să avem în vedere deosebirile care există între cele două abateri, respectiv: abaterea disciplinară reglementată la lit. a) se referă la toate manifestările care aduc atingere onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei, având un caracter general, în timp ce abaterea disciplinară reglementată la lit. c) se raportează doar la atitudinile nedemne săvârşite de magistrat, astfel că aceasta are un caracter special, referindu-se doar la o chestiune strict determinată şi nu la toate atitudinile care ar putea fi catalogate ca abateri disciplinare; manifestările care aduc atingere onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei pot fi săvârşite în exercitarea sau în afara exercitării atribuţiilor de serviciu, în timp ce atitudinile nedemne pot fi comise numai în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu; manifestările care aduc atingere onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei trebuie să fi avut loc în public sau să fi ajuns la cunoştinţa publicului, în timp ce în cazul atitudinilor nedemne comise de un magistrat nu este necesară îndeplinirea unei asemenea cerinţe; subiectul pasiv în cazul abaterii disciplinare privind manifestările care aduc atingere onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei este statul, în calitate de reprezentant general al societăţii şi care este interesat în cea mai mare măsură de păstrarea nealterată a obligaţiilor de serviciu sau a normelor de conduită aşa cum sunt ele stabilite prin legi şi regulamente, însă, în cazul abaterii disciplinare privind atitudinile nedemne în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, subiecţi pasivi sunt colegii magistratului, celălalt personal al instanţei sau al parchetului în care acesta funcţionează, inspectori judiciari, avocaţi, experţi, martori, justiţiabili ori reprezentanţii altor instituţii.

Pentru existenţa acestei abaterii disciplinare, sub aspectul elementului material, trebuie îndeplinite în mod cumulativ următoarele două condiţii: atitudinea nedemnă a magistratului trebuie realizată printr-o acțiune sau inacțiune față de unul dintre subiecții pasivi principali indicați în mod expres de textul de lege, iar acestea trebuie să aibă loc în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu.

1. Consideraţii generale

Abaterea disciplinară privind „atitudinile nedemne în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu faţă de colegi, celălalt personal al instanţei sau al parchetului în care funcţionează, inspectori judiciari, avocaţi, experţi, martori, justiţiabili ori reprezentanţii altor instituţii” este reglementată de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Chiar dacă prin Legea nr. 24/2012 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii[1] s-au adus modificări importante în privința răspunderii disciplinare a magistraților, această abatere disciplinară nu este nouă, întrucât ea a existat și înainte de aceste modificări legislative, inițial fiind prevăzută de art. 97 lit. m) din Legea nr. 303/2004, cu denumirea ”atitudinile ireverenţioase în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu faţă de colegi, avocaţi, experţi, martori sau justiţiabili”, iar prin republicarea legii din 14 noiembrie 2005 textul a devenit art. 99 lit. k).

De asemenea, această abatere disciplinară exista și sub imperiul Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, fiind reglementată în decursul timpului în diferite texte de lege. Astfel, la data intrării în vigoare a legii, această abatere disciplinară denumită ”atitudinile ireverenţioase în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu”, a fost reglementată în art. 94 lit. d). După republicarea legii în 30 septembrie 1997, acest text de lege a devenit art. 122 lit. d) care a fost păstrat până la abrogarea acestui act normativ.

În doctrină, s-a precizat că răspunderea disciplinară, în general, este compusă dintr-un sistem de norme juridice ce au drept scop sancţionarea acelor fapte, comise cu vinovăţie, prin care sunt nerespectate una sau mai multe obligaţii de serviciu, stabilite în sarcina unei persoane, indiferent de modalitatea de încadrare a acesteia. Antrenarea răspunderii disciplinare presupune îndeplinirea următoarelor condiţii:
– existenţa unei valori sociale lezate, constând în obligaţiile de serviciu şi normele de conduită stabilite prin legi şi regulamente;
– existenţa unui subiect al abaterii disciplinare, respectiv o persoană care desfăşoară o activitate, indiferent de modalitatea de încadrare a acesteia;
– existenţa unei fapte prin care sunt nerespectate una sau mai multe obligaţii de serviciu;
– existenţa unei legături de cauzalitate dintre fapta comisă şi rezultatul produs;
– vinovăţia persoanei care comite abaterea disciplinară, manifestată atât sub forma intenţiei, cât şi sub forma culpei. Pentru a interveni răspunderea disciplinară nu este necesară producerea unui prejudiciu material, ca rezultat direct sau indirect al abaterii disciplinare comise de acea persoană, fiind suficient ca abaterea să se fi produs ca faptă concretă ce a avut drept consecinţă încălcarea cu vinovăţie a obligaţiilor de serviciu sau a normelor de conduită. De asemenea, răspunderea disciplinară este independentă de celelalte forme de răspundere şi are un caracter personal, astfel că nu poate fi angajată acest tip de răspundere pentru fapta altei persoane[2].

În cazul magistraților, toate aceste considerente sunt pe deplin valabile, întrucât legile justiției[3] nu definesc abaterea disciplinară, ci doar arată faptele care constituie abateri disciplinare precum și procedura de cercetare și soluționare a acțiunii disciplinare.

Este foarte important de precizat faptul că această abatere disciplinară este strâns legată de o altă abatere disciplinară, și anume de cea prevăzută de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, astfel că, pentru a face o încadrare juridică corectă, trebuie să avem în vedere deosebirile care există între abaterea disciplinară privind „manifestările care aduc atingere onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei, săvârşite în exercitarea sau în afara exercitării atribuţiilor de serviciu” şi abaterea disciplinară privind „atitudinile nedemne în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu faţă de colegi, celălalt personal al instanţei sau al parchetului în care funcţionează, inspectori judiciari, avocaţi, experţi, martori, justiţiabili ori reprezentanţii altor instituţii”. Astfel:
– în timp ce abaterea disciplinară reglementată la lit. a) se referă la toate manifestările care aduc atingere onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei, având un caracter general, abaterea disciplinară reglementată la lit. c) se referă doar la atitudinile nedemne săvârşite de magistrat, astfel că aceasta are un caracter special, referindu-se doar la o chestiune strict determinată şi nu la toate atitudinile care ar putea fi catalogate ca abateri disciplinare;
– manifestările care aduc atingere onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei pot fi săvârşite în exercitarea sau în afara exercitării atribuţiilor de serviciu, în timp ce atitudinile nedemne faţă de colegi, celălalt personal al instanţei sau al parchetului în care funcţionează, inspectori judiciari, avocaţi, experţi, martori, justiţiabili ori reprezentanţii altor instituţii, pot fi comise numai în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu;
– manifestările care aduc atingere onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei trebuie să fi avut loc în public sau să fi ajuns la cunoştinţa publicului, în timp ce în cazul atitudinilor nedemne comise de un magistrat nu este necesară îndeplinirea unei asemenea cerinţe;
– subiectul pasiv în cazul abaterii disciplinare privind manifestările care aduc atingere onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei este statul, în calitate de reprezentant general al societăţii şi care este interesat în cea mai mare măsură de păstrarea nealterată a obligaţiilor de serviciu sau a normelor de conduită aşa cum sunt ele stabilite prin legi şi regulamente, însă, în cazul abaterii disciplinare privind atitudinile nedemne în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, subiecţii pasivi sunt colegii magistratului, celălalt personal al instanţei sau al parchetului în care acesta funcţionează, inspectori judiciari, avocaţi, experţi, martori, justiţiabili ori reprezentanţii altor instituţii.

2. Elementele constitutive ale abaterii disciplinare

Pentru ca o faptă să poată fi calificată ca abatere disciplinară, în doctrină, s-a apreciat că trebuie să întrunească anumite elemente constitutive, asemănătoare ca structură cu cele ale infracțiunii, și anume: obiectul, latura obiectivă, subiectul și latura subiectivă[4].

Așa cum am arătat și cu un alt prilej[5], pentru a fi antrenată răspunderea disciplinară a unui magistrat este necesar ca acesta să încalce obligaţiile de serviciu sau normele de conduită stabilite prin legi şi regulamente, să existe o legătură de cauzalitate între fapta comisă şi valoarea socială lezată, iar această faptă să fie comisă cu vinovăție, fie sub forma intenţiei, fie sub forma culpei.

2.1. Obiectul abaterii disciplinare

2.1.1. Obiectul juridic

În general, obiect al abaterii disciplinare îl constituie obligaţiile de serviciu sau normele de conduită stabilite prin legi şi regulamente, pe care toți judecătorii și procurorii trebuie să le respecte și care sunt vătămate prin fapta ilicită.

Astfel, potrivit art. 98 alin. 1 din Legea nr. 303/2004, judecătorii şi procurorii răspund disciplinar pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu, precum şi pentru faptele care afectează prestigiul justiţiei.

În cazul abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004, obiectul juridic al acesteia îl constituie relațiile sociale protejate prin normele legale sau regulamentare referitoare la standardele de conduită stabilite în sarcina magistraților.

Înainte de a analiza care sunt aceste prevederi legale, trebuie să definim noțiunea de „atitudini nedemne”.

În opinia noastră, prin atitudini nedemne, în sens larg, se întelege orice manifestare a unui judecător sau procuror contrară standardelor de conduită impuse de legile şi regulamentele care reglementează activitatea magistraţilor.

În sens restrâns, atitudinile nedemne ale unui magistrat constau în acele gesturi, cuvinte, atitudini, expresii etc., care se situează în afara unui comportament civilizat și decent, și care trebuie să guverneze relațiile sociale dintre oameni.

Atunci când analizăm această abatere disciplinară, apreciem că trebuie avute în vedere următoarele dispoziții legale sau regulamentare:
– art. 4 alin. 1 din Legea nr. 303/2004, conform căruia judecătorii şi procurorii sunt obligaţi ca, prin întreaga lor activitate, să asigure supremaţia legii, să respecte drepturile şi libertăţile persoanelor, precum şi egalitatea lor în faţa legii şi să asigure un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participanţilor la procedurile judiciare, indiferent de calitatea acestora, să respecte Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor şi să participe la formarea profesională continuă;
– art. 90 din Legea nr. 303/2004, potrivit căruia judecătorii şi procurorii sunt datori să se abţină de la orice acte sau fapte de natură să compromită demnitatea lor în profesie şi în societate. Relaţiile judecătorilor şi procurorilor la locul de muncă şi în societate se bazează pe respect şi bună-credinţă.
– art. 92 din Legea nr. 303/2004, care prevede că judecătorii şi procurorii sunt obligaţi să aibă, în timpul şedinţelor de judecată, ţinuta vestimentară corespunzătoare instanţei la care funcţionează. Ţinuta vestimentară se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, şi se asigură în mod gratuit;
– art. 14 din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor, conform căruia judecătorii şi procurorii trebuie să impună ordine şi solemnitate în timpul soluţionării cauzelor şi să adopte o atitudine demnă şi civilizată faţă de părţi, avocaţi, martori, experţi, interpreţi ori alte persoane şi să le solicite acestora un comportament adecvat;
– art. 17 din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor, potrivit căruia judecătorii şi procurorii sunt datori să se abţină de la orice acte sau fapte de natură să compromită demnitatea lor în funcţie şi în societate.
– art. 18 din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor, conform căruia relaţiile judecătorilor şi procurorilor în cadrul colectivelor din care fac parte trebuie să fie bazate pe respect şi bună-credinţă, indiferent de vechimea în profesie şi de funcţia acestora. Judecătorii şi procurorii nu îşi pot exprima părerea cu privire la probitatea profesională şi morală a colegilor lor.
– art. 5 lit. b) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, care prevede că judecătorii trebuie să respecte normele codului deontologic, prevederile legale, cele ce rezultă din regulamente, din hotărârile adunărilor generale şi ale colegiilor de conducere;
– art. 5 lit. d) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, conform căruia judecătorii trebuie să aibă un comportament decent şi civilizat în relaţiile de serviciu;
– art. 5 lit. e) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, care statuează că judecătorii trebuie să dea dovadă de competenţă profesională şi să manifeste calm, răbdare, politeţe şi imparţialitate faţă de justiţiabili, martori, avocaţi şi alte persoane cu care intră în contact în calitate oficială.

În acest context, trebuie avute în vedere mai multe dispoziții dintr-o serie de documente internaționale, după cum urmează:
– norma nr. 4.1. din Principiile de la Bangalore privind conduita judiciară[6], conform căreia, în tot ceea ce face, judecătorul va evita orice atitudine necorespunzătoare sau impresia unei atitudini necorespunzătoare.
– pct. 23 şi 24 din Avizul nr. 3 (2003) al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni (C.C.J.E.) în atenţia Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei asupra principiilor şi regulilor privind imperativele profesionale aplicabile judecătorilor şi în mod deosebit a deontologiei, comportamentelor incompatibile şi imparţialităţii[7], potrivit căruia judecătorii, atâta timp cât se ocupă de un caz sau li se poate cere acest lucru, nu trebuie să facă în mod conştient nicio observaţie care ar putea sugera în mod rezonabil vreun grad de hotărâre prealabilă în rezolvarea disputei sau care ar putea influenţa corectitudinea lucrărilor. Trebuie să dea dovadă de respectul datorat tuturor persoanelor (părţi, martori, avocaţi, de exemplu) fără a face distincţii bazate pe motive ilegale sau incompatibile cu îndeplinirea corectă a funcţiilor lor. Judecătorii trebuie de asemenea să îşi îndeplinească funcţiile cu respectul cuvenit principiului tratamentului egal al părţilor, evitând ideile preconcepute sau discriminările, păstrând echilibrul între părţi şi asigurându-se că fiecare este audiată în mod corect.

Menționăm faptul că obiectul juridic este un factor preexistent oricărei abateri disciplinare, astfel inexistența acestuia conduce la inexistența abaterii disciplinare.

2.1.2. Obiectul material

În general, abaterile săvârșite de către judecători sau procurori nu au obiect material, asemănător celui din dreptul penal, întrucât fapta ilicită a magistratului lezează relațiile sociale reglementate prin textele anume prevăzute de lege, nefiind îndreptată împotriva unui lucru sau a unei persoane.

În cazul abaterii disciplinare reglementate de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004, observăm că fapta ilicită este îndreptată împotriva colegilor magistratului, celălalt personal al instanţei sau al parchetului în care funcţionează, inspectori judiciari, avocaţi, experţi, martori, justiţiabili ori reprezentanţii altor instituţii, astfel că obiectul material se identifică cu subiectul pasiv al acestei abateri disciplinare.

Trebuie precizat faptul că obiectul material este un factor preexistent al abaterii disciplinare, care reprezintă o condiție esențială pentru existența abaterii disciplinare, astfel inexistența acestuia conduce la inexistența abaterii disciplinare.

2.2. Subiectul abaterii disciplinare

2.2.1. Subiectul activ

În general, prin subiect al abaterii disciplinare se înțelege persoana fizică implicată în raporturi de muncă sau de serviciu care comite o faptă ilicită, calificată de lege ca fiind abatere disciplinară.

Prin urmare, din definiția prezentată rezultă că existența abaterii disciplinare este condiționată de calitatea specială a subiectului activ, respectiv: angajat la o societate comercială, funcționar, polițist, cadru militar etc.

În cazul abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004, pot avea calitatea de subiect activ următorii: judecătorii; procurorii; magistrații-asistenți ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie[8]; inspectorii judiciari[9]; membrii Consiliului Superior al Magistraturii[10] și asistenții judiciari[11].

Așa cum am arătat și cu un alt prilej[12], în cazul judecătorilor, procurorilor, magistraților-asistenți ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, inspectorilor judiciari și membrilor Consiliului Superior al Magistraturii cercetarea disciplinară se efectuează de către Inspecția Judiciară, iar sancțiunea se aplică de secțiile Consiliului Superior al Magistraturii în funcție de calitatea persoanei (judecător sau procuror), însă, în cazul asistenților judiciari, sancţiunile disciplinare se aplică de către ministrul justiţiei, chiar dacă acestora le sunt aplicabile dispozițiile legale prevăzute pentru judecători şi procurori. Totodată, învederăm faptul că auditorilor de justiție nu li se aplică dispozițiile legale privind judecătorii şi procurorii, răspunderea disciplinară a acestora fiind reglementată în mod distinct, în art. 18 din Legea nr. 303/2004[13].

Din economia dispozițiilor art. 14, art. 33 alin. 1, art. 66 alin. 3 din Legea nr. 303/2004 și art. 110 din Legea nr. 304/2004 pot fi desprinse condițiile generale ce trebuie îndeplinite de magistrați pentru a fi subiect activ, respectiv capacitatea de exercițiu, responsabilitatea și libertatea de voință și de acțiune. Întrucât aceste condiții au fost analizate cu un alt prilej[14], nu se impune să revenim asupra lor, deoarece nu prezintă elemente distinctive în cadrul abaterii disciplinare analizate.

De asemenea, am susținut că, așa cum este reglementată în prezent răspunderea disciplinară a magistraților prin Legea nr. 303/2004, persoanele juridice nu pot răspunde disciplinar, chiar în ipoteza în care acestea nu și-au respectat obligațiile prevăzute în legi sau regulamente, întrucât răspunderea disciplinară este o răspundere strict personală, aplicabilă în cazul încălcării unor norme de conduită, fiind greu de presupus ca o persoană juridică să poată încălca astfel de norme[15].

2.2.2. Subiectul pasiv

În cadrul acestei abateri disciplinare, comparativ cu primele două abateri analizate anterior, se poate vorbi atât un subiect pasiv principal, cât și un subiect pasiv secundar.

Subiectul pasiv principal al acestei abateri disciplinare este reprezentat de colegii magistratului, celălalt personal al instanţei sau al parchetului în care acesta funcţionează, inspectori judiciari, avocaţi, experţi, martori, justiţiabili ori reprezentanţii altor instituţii, întrucât atitudinile nedemne sunt îndreptate împotriva lor, ca titulari ai valorilor sociale protejate de lege.

Subiectul pasiv secundar este statul, în calitate de reprezentant general al societății și care este interesat în cea mai mare măsură de păstrarea nealterată a standardelor de conduită stabilite în sarcina magistraților prin legi sau regulamente.

2.3. Latura obiectivă a abaterii disciplinare

2.3.1. Elementul material

Pentru existenţa abaterii disciplinare, sub aspectul elementului material, trebuie îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiţii:

a) atitudinea nedemnă a magistratului trebuie realizată printr-o acțiune sau inacțiune față de unul dintre subiecții pasivi principali indicați în mod expres de textul de lege.

Așadar, elementul material al laturii obiective al abaterii disciplinare reglementate de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004 se realizează printr-o acțiune sau inacțiune, ce constă într-o atitudine nedemnă a magistratului față de unul dintre subiecții pasivi indicați în mod expres de textul de lege.

Pot fi considerate atitudini nedemne faţă de colegi, celălalt personal al instanţei sau al parchetului în care funcţionează, inspectori judiciari, avocaţi, experţi, martori, justiţiabili ori reprezentanţii altor instituţii următoarele: apostrofarea judecătorilor din complet cu privire la anumite atitudini ale acestora; proferarea unor acuzații nefondate cu conotații sexuale la adresa colegilor; interzicerea grefierului de a manipula dosarele din ședința de judecată; exprimarea unor păreri ofensatoare cu privire la pregătirea profesională a unor colegi magistrați; adresarea unor blesteme colegilor; folosirea unui ton ridicat și autoritar față de colegi; folosirea unui ton ostil la adresa unor judecători; refuzul nejustificat de a preda dosarele la studiu unui alt judecător; afirmațiile judecătorului în cadrul colegiului de conducere ”sunteți o gașcă de hoți”, ”asta nu-i instanța lui mă-ta” etc.; formularea de cereri cu caracter șicanator la adresa colegiului de conducere al instanței; smulgerea dosarului din mâinile președintelui de complet; afirmațiile făcute în sala de judecată că președintele de complet nu este în stare să conducă ședința de judecată; adresarea de întrebări direct părților, fără a-l consulta pe președintele de complet; adresarea unor cuvinte precum ”nenorocit, falsificator, escroc”, ”ești un infractor”; amenințarea că ”îl va aranja” pentru că este un mafiot etc.;

Prin urmare, comportamentul unui judecător față de alți colegi judecători și față de conducerea tribunalului, concretizat prin afirmații, expresii persiflante și neprincipiale, folosirea unui ton neadecvat, iritant și nervos, poate fi apreciat ca incompatibil cu onoarea și demnitatea profesiei de magistrat, fiind depășite limitele unui comportament admis în interiorul unei instanțe, astfel că sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004[16].

Fapta procurorului de a se prezenta la serviciu sub influența băuturilor alcoolice, împiedicând și celelalte persoane din unitate să-și desfășoare activitatea, constituie o atitudine nedemnă a unui magistrat[17].

Atitudinea unui judecător concretizată în folosirea de expresii jignitoare față de colegii judecători și față de personalul auxiliar al instanței, formularea unor petiții în scop șicanator, practicarea unor ritualuri oculte la sediul instanței, constituie atitudini nedemne, incompatibile cu ținuta de care trebuie să dea dovadă un judecător[18].

Fapta judecătorului de a săvârși o agresiune asupra unui coleg, chiar ca și ripostă la o atitudine ce a exprimat un exces de autoritate, întrunește elementele de fapt și de drept care conturează abaterea disciplinară constând în atitudinea nedemnă față de colegi[19].

Fapta procurorului de a folosi la adresa unui avocat expresiile ”luate-ar dracu, doamnă avocat” și ”mai bine ai dormi decât să vorbești”, reprezintă expresia unei atitudini nedemne exercitate față de un avocat, în exercitarea atribuțiilor de serviciu[20].

Fapta judecătorului care într-o discuție telefonică cu președintele instanței, generată de refuzul judecătorului de a înregistra un dosar având ca obiect o propunere de arestare preventivă, adresându-i președintelui expresii injurioase de genul ”cap de muscă”, ”proastă și urâtă”, ”nu ești pregătită și mai bine ai vinde castraveți în piață”, constituie atitudini nedemne față de colegi, contrare dispozițiilor legale în materie[21].

Comportamentul manifestat în mod repetat față de colegii judecători și față de personalul auxiliar al instanței, caracterizat în afirmații/reproșuri adresate colegilor, ce au depășit limitele rezonabile ale unor critici, susțineri verbale, deliberări, îndrumări sau atenționări, acceptabil a fi exprimate cu referire la modul de organizare a activității secției, ori cu privire la activitatea profesională a grefierilor, la pregătirea profesională a judecătorilor, constituie o atitudine ce poate fi caracterizată ca incompatibilă cu onoarea și demnitatea profesiei de magistrat, fiind depășite limitele unui comportatment admis în interiorul unei instanțe[22].

Totodată, s-a apreciat că fapta procurorului care i-a reproșat martorului că, în calitate de organ de cercetare penală, nu a respectat dispozițiile procedurale referitoare la citarea învinuitului, precum și afirmația că martorul poate fi cercetat pentru favorizarea infractorului, nu pot fi caracterizate ca având natura unei atitudini nedemne față de martor, întrucât aceste afirmații au avut ca obiect prezentarea de către procuror a unor dispoziții legale[23].

b) atitudinea nedemnă a magistratului trebuie realizată în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu

Art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004 prevede în mod expres că numai atitudinile nedemne săvârșite de magistrat în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu constituie abaterea disciplinară analizată.

Fapta judecătorului care în timpul desfășurării unei ședințe de recurs a contestat cu voce tare anumite măsuri dispuse de către președintele de complet, iar, în unele cazuri s-a adresat în mod direct, fără încuviințarea președintelui, părților din proces, grefierului de ședință și avocaților, adresându-le reproșuri și observații nejustificate, a făcut observații în legătură cu pregătirea profesională a președintelui de complet, a părăsit, în timpul derulării ședinței de judecată, nejustificat sala, atitudini ce au provocat reacții de dezaprobare și zâmbete disprețuitoare din partea publicului și avocaților prezenți în sală constituie atitudini neconforme cu calitatea de magistrat[24].

Încercarea de a lovi un coleg, insultarea mai multor judecători, precum și lovirea medicului instanței, în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, constituie o atitudine nedemnă față de colegi[25].

Faptele procurorului de a consuma băuturi alcoolice în timpul serviciului și la sediul unității de parchet, precum și de a manifersta o conduită irascibilă față de un grefier dactilograf, concretizată în folosirea unui ton ridicat față de aceasta, reprezintă expresia unei atitudini nedemne exercitate față de colegii de serviciu[26].

Dacă din probele administrate rezultă că atitudinea și limbajul judecătorului la adresa președintelui instanței, în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, nu se circumscriu unui comportament nedemn, nu sunt întrunite cerințele prevăzute de lege pentru existența abaterii disciplinare analizate, astfel că acțiunea urmează a fi respinsă ca nefondată[27].

Fapta a doi judecători, care pe fondul existenței unei stări conflictuale mai vechi, s-au agresat reciproc fizic și verbal, în incinta sediului instanței, într-un loc accesibil publicului, fiind necesară intervenția jandarmului, a altor doi colegi judecători și a conducerii instanței, constituie un comportament nedemn și incompatibil cu funcția de judecător, de natură să afecteze imaginea justiției[28].

Fapta procurorului care prin intermediul unui comunicat de presă a furnizat informații care au permis reprezentanților mass-media să le folosească într-un context care a afectat probitatea profesională și morală a unui judecător delegat la penitenciar, al cărui mandat s-a încheiat prin împlinirea unui termen de șase luni, împrejurare ca a fost interpretată de presă ca fiind o înlăturare a judecătorului din comisia de liberări condiționate, urmare acestei anchete penale, constituie o atitudine nedemnă față de colegi[29].

Faptele judecătorului care în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu a adoptat un comportament necorespunzător față de mai multe grefiere ale instanței, pe care fie le-a prins de mână, fie le-a atins în mod necuviincios sunt incompatibile cu onoarea și demnitatea profesiei de magistrat[30].

În opinia noastră, prin expresia ”în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu” se întelege nu numai timpul în care magistratul efectează programul normal de lucru la sediul instanței sau parchetului, ci toate activitățile și sarcinile pe care acesta le desfășoară în afara acestui program, dar în baza unor dispoziții expres pervăzute de lege sau de regulamente. De exemplu, poate fi apreciat ca fiind ”în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu” efectuarea unei cercetări la fața locului, a unei percheziții, a susținerii unor examene în interesul profesiei, a participării la seminariile organizate de instituțiile din cadrul justiției sau din afara acestora și la care participă magistrați etc.

În jurisprudență, s-a apreciat că fapta procurorului care se afla în fața sediului Insitiutului Național al Magistraturii unde susținea un examen pentru numirea în funcții de conducere și care s-a adresat unui alt procuror spunându-i ”de când infractorii și interlopii participă la examen”, constituie o faptă comisă tot în exercitarea unor atribuții de serviciu, având în vedere natura și finalitatea acestui examen[31].

Trebuie să precizăm faptul că, dacă comportamentul neadecvat al unui magistrat față de alți colegi magistrați sau față de conducerile instanțelor sau parchetelor, agresarea unor colegi, adresarea unor expresii înjurioase la adresa unor justițiabili sau avocați etc., au loc în afara timpului exercitării atribuţiilor de serviciu, atunci nu ne aflam în prezența comiterii abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004, ci eventual în prezența unei alte abateri, respectiv cea prevăzută de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004.

2.3.2. Urmarea imediată

Urmarea imediată a acestei abateri disciplinare constă în deteriorarea încrederii şi a respectului opiniei publice faţă de funcţia de magistrat, cu consecinţa afectării imaginii justiţiei, ca sistem şi serviciu public.

2.3.3. Legătura de cauzalitate

Legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a subiectului activ și urmarea produsă în cazul acestei abateri disciplinare trebuie dovedită, atât sub aspect obiectiv (ex post) cât și sub aspect subiectiv (ex ante), întrucât ea nu rezultă din însăşi fapta comisă (ex re).

2.4. Latura subiectivă a abaterii disciplinare

Latura subiectivă ca element constitutiv al abaterii disciplinare, reprezintă atitudinea psihică a judecătorului sau procurorului care a săvârşit o faptă ilicită faţă de aceasta şi urmările acestei fapte.

Ca trăsătură a abaterii disciplinare, vinovăţia se poate prezentă sub forma intenţiei (directă sau indirectă) sau sub forma culpei (cu prevedere sau fără prevedere).

În cazul abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004, vinovăţia magistratului se raportează la afectarea relațiilor sociale referitoare la realizarea activității de justiție, care presupun înfăptuirea corectă a actului de justiție în conformitate cu obligațiile și îndatoririle judecătorului sau procurorului prevăzute în dispoziţiile legale şi regulamentare indicate mai sus.

În opinia noastră, această abatere disciplinară poate fi comisă numai cu intenție, în ambele sale modalități.

Săvârșirea acestei abateri disciplinare din culpă nu este posibilă, întrucât subiectul activ în mod voit adoptă atitudini nedemne față de colegii, celălalt personal al instanţei sau al parchetului în care funcţionează, inspectori judiciari, avocaţi, experţi, martori, justiţiabili ori reprezentanţii altor instituţii, aceste atitudini neputând fi comise din culpă.

Comiterea abaterii disciplinare cu intenţie directă are loc atunci când judecătorul sau procurorul prevede rezultatul încălcărilor sale, urmărind producerea lui prin nerespectarea prevederilor legale referitoare la standardele de conduită stabilite în sarcina magistraților.

S-a reținut că vinovăția judecătorului rezultă din atitudinea pe care acesta a înțeles să o adopte în relațiile cu grefierii și cu participanții la ședințele de judecată, prin manifestarea unui limbaj incompatibil cu funcția de judecător, asumându-și în mod voit consecințele acesteia[32].

În situaţia în care judecătorul sau procurorul prevede rezultatul încălcărilor sale şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea încălcării prevederilor legale referitoare la standardele de conduită stabilite în sarcina magistraților, ne aflăm în prezența comiterii abaterii disciplinare cu intenţie indirectă.

De asemenea, trebuie să precizăm faptul că mobilul care a determinat acţiunea judecătorului sau procurorului, precum şi scopul urmărit de aceştia nu condiţionează existenţa laturii subiective a abaterii disciplinare analizate, însă ele pot fi avute în vedere la individualizarea sancţiuni aplicate.

3. Forme. Modalităţi. Regim sancţionator

3.1. Forme

Abaterea disciplinară reglementată de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004 poate fi săvârşită printr-o acţiune sau printr-o inacțiune, prin care se încalcă prevederile legale referitoare la standardele de conduită stabilite de lege în sarcina magistraților.

În opinia noastră, această abatere disciplinară poate fi comisă și printr-o inacţiune, deoarece atitudinile nedemne față de colegii, celălalt personal al instanţei sau al parchetului în care funcţionează, inspectori judiciari, avocaţi, experţi, martori, justiţiabili ori reprezentanţii altor instituţii pot fi săvârșite și prin omisiune. De exemplu, judecătorul în cadrul unei ședințe de judecată sau procurorul în cadrul unei anchete penale, nu iau măsurile necesare prevăzute de lege atunci când o persoană comite anumite fapte ce pot fi caracterizate ca infracțiuni sau contravenții, omițând sesizarea organelor competente (nu anunță organele de poliție în cazul în care o persoană este lovită în sala de judecată, nu anunță salvarea dacă unei persoane cercetate i se face rău etc.).

Abaterea disciplinară se consumă în momentul realizării acţiunii prevăzute de norma legală şi a producerii rezultatului, prin care se afectează relațiile sociale referitoare la standardele de conduită stabilite în sarcina judecătorilor sau procurorilor.

3.2. Modalităţi

Abaterea disciplinară constând în atitudinile nedemne față de colegii, celălalt personal al instanţei sau al parchetului în care funcţionează, inspectori judiciari, avocaţi, experţi, martori, justiţiabili ori reprezentanţii altor instituţii, poate fi comisă doar într-o modalitate simplă, pe care am analizat-o mai sus.

3.3. Regim sancţionator

Această abatere disciplinară poate fi sancţionată cu una din sancţiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004[33], individualizarea sancţiunii urmând a fi făcută de către secţiile Consiliului Superior al Magistraturii, după caz, în raport cu gravitatea abaterii disciplinare şi cu circumstanţele personale ale judecătorului sau procurorului.

Potrivit art. 53 din Legea nr. 317/2004, în cazul în care s-a dispus excluderea din magistratură a unui judecător sau a unui procuror, hotărârea irevocabilă[34] se transmite Preşedintelui României, în vederea emiterii decretului de eliberare din funcţie.

În toate cazurile însă, recursul suspendă executarea hotărârii Secţiei Consiliului Superior al Magistraturii de aplicare a sancţiunii disciplinare.

[1] Publicată în M. Of. Partea I, nr. 51 din 23 ianuarie 2012.
[2] A se vedea I. Gârbuleţ, Răspunderea disciplinară a executorului judecătoresc, Revista română de executare silită nr. 1/2011, p.24-25.
[3] Este vorba de Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor; Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară; Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii precum și de toate regulamentele adoptate în aplicarea acestor legi.
[4] A se vedea Al. Țiclea, Răspunderea disciplinară. Teorie și jurisprudență, Ed. Universul Juridic, București, 2014, p. 37.
[5] A se vedea I. Gârbuleț, P. A. Coțovanu, Abaterile disciplinare ale magistraţilor. (I) Manifestările care aduc atingere onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei, săvârşite în exercitarea sau în afara exercitării atribuţiilor de serviciu, pe www.juridice.ro.
[6] Proiectul de la Bangalore al Codului de conduită judiciară din anul 2001, a fost adoptat de Grupul judiciar de întărire a integrităţii magistraţilor și a fost revăzut la masa rotundă a preşedinţilor de tribunal, care a avut loc la Palatul Păcii din Haga, în data de 25 -26 noiembrie 2002.
[7] Elaborat de Consiliul Consulatativ al Judecătorilor Europeni (C.C.J.E.), Strasbourg, la 19 noiembrie 2002.
[8] Potrivit art. 66 alin. 3 și 4 din Legea nr. 303/2004, condiţiile generale de numire a magistraţilor-asistenţi sunt cele prevăzute pentru funcţia de judecător şi procuror. Dispoziţiile prezentei legi privind incompatibilităţile şi interdicţiile, formarea profesională continuă şi evaluarea periodică, drepturile şi îndatoririle, precum şi răspunderea disciplinară a judecătorilor şi procurorilor se aplică în mod corespunzător şi magistraţilor-asistenţi.
[9] În conformitate cu dispozițiile art. 71 alin. 1 și 2 din Legea nr. 317/2004, pe durata exercitării mandatului de inspector-şef, inspector-şef adjunct şi inspector judiciar, judecătorii şi procurorii sunt suspendaţi de drept din funcţiile pe care le ocupă la instanţe şi parchete. Judecătorii şi procurorii cu funcţii de conducere sunt obligaţi să opteze între funcţia de conducere şi cea de inspector judiciar, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de a ocupa în continuare funcţia de inspector judiciar. După cele 30 de zile, postul de conducere sau de inspector judiciar pentru care nu s-a făcut opţiunea devine vacant de drept. Dispoziţiile referitoare la sancţiunile şi abaterile disciplinare, precum şi procedura disciplinară se aplică în mod corespunzător inspectorilor judiciari.
[10] Conform art. 56 alin. 1 și 2 din Legea nr. 317/2004, membrii Consiliului Superior al Magistraturii care au calitatea de judecător sau procuror răspund civil, disciplinar şi penal, în condiţiile legii. Prevederile art. 45-49 se aplică în mod corespunzător.
[11] Art. 113 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, prevede că asistenților judiciari li se aplică dispoziţiile legale privind abaterile şi sancţiunile disciplinare, precum şi motivele de eliberare din funcţie prevăzute de lege pentru judecători şi procurori.
[12] A se vedea I. Gârbuleț, P. A. Coțovanu, Abaterile disciplinare ale magistraţilor. (I) Manifestările care aduc atingere onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei, săvârşite în exercitarea sau în afara exercitării atribuţiilor de serviciu, pe www.juridice.ro.
[13] Art. 18 din Legea nr. 303/2004 are următorul conținut: ”(1) Abaterile disciplinare ale auditorilor de justiţie de la îndatoririle ce le revin potrivit legii sau Regulamentului Institutului Naţional al Magistraturii se sancţionează disciplinar. (2) Constituie abateri disciplinare: a) desfăşurarea de activităţi publice cu caracter politic sau manifestarea convingerilor politice în exercitarea atribuţiilor ce le revin; b) atitudinile ireverenţioase faţă de colegi, personalul de instruire şi de conducere al Institutului Naţional al Magistraturii, precum şi faţă de persoanele cu care intră în contact în perioada efectuării stagiului; c) absenţele nemotivate de la cursuri, dacă acestea depăşesc 8 ore într-o lună. (3) Sancţiunile disciplinare aplicabile auditorilor de justiţie sunt: a) avertismentul; b) diminuarea bursei cu până la 15% pe o perioadă de la o lună la 3 luni; c) diminuarea bursei proporţional cu numărul absenţelor nemotivate, dacă acestea depăşesc 8 ore într-o lună; d) exmatricularea din Institutul Naţional al Magistraturii. (4) Avertismentul se aplică, în scris, de directorul Institutului Naţional al Magistraturii şi poate fi contestat la consiliul ştiinţific al institutului. (5) Sancţiunile prevăzute la alin. (3) lit. b), c) şi d) se aplică de Consiliul ştiinţific al Institutului Naţional al Magistraturii. (6) Hotărârile consiliului ştiinţific prevăzute la alin. (5) pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ şi fiscal competentă. (7) În cazul exmatriculării din Institutul Naţional al Magistraturii, cel sancţionat este obligat să restituie indemnizaţia şi cheltuielile de şcolarizare. (8) Procedura de constatare a abaterilor şi de aplicare a sancţiunilor disciplinare se stabileşte prin Regulamentul Institutului Naţional al Magistraturii”.
[14] A se vedea I. Gârbuleț, P. A. Coțovanu, Abaterile disciplinare ale magistraţilor. (I) Manifestările care aduc atingere onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei, săvârşite în exercitarea sau în afara exercitării atribuţiilor de serviciu, pe www.juridice.ro; I. Gârbuleț, P. A. Coțovanu, Abaterile disciplinare ale magistraţilor. (II) Încălcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilităţi şi interdicţii privind judecătorii şi procurorii, pe www.juridice.ro.
[15] Ibidem.
[16] Hotărârea nr. 1J din 22 ianuarie 2014, Secţia pentru judecători a C.S.M., pe www.csm1909.ro.
[17] Hotărârea nr. 5P din 29 noiembrie 2005, Secţia pentru procurori a C.S.M., definitiva prin nerecurare, pe www.csm1909.ro.
[18] Hotărârea nr. 5J din 27 aprilie 2006, Secţia pentru judecători a C.S.M., definitivă prin decizia nr. 2 din 19 februarie 2007 a Î.C.C.J., pe www.csm1909.ro.
[19] Hotărârea nr. 7J din 28 noiembrie 2007, Secţia pentru judecători a C.S.M., definitiva prin nerecurare, pe www.csm1909.ro.
[20] Hotărârea nr. 2P din 1 iunie 2006, Secţia pentru procurori a C.S.M., definitiva prin decizia nr. 16 din 14 decembrie 2006 a Î.C.C.J., pe www.csm1909.ro.
[21] Hotărârea nr. 4J din 23 aprilie 2008, Secţia pentru judecători a C.S.M., definitivă prin decizia nr. 1 din 26 ianuarie 2009 a Î.C.C.J., pe www.csm1909.ro.
[22] Hotărârea nr. 5J din 11 aprilie 2013, Secţia pentru judecători a C.S.M., definitivă prin decizia nr. 432 din 4 noiembrie 2013 a Î.C.C.J., pe www.csm1909.ro.
[23] Hotărârea nr. 9P din 16 noiembrie 2011, Secţia pentru procurori a C.S.M., definitiva prin nerecurare, pe www.csm1909.ro.
[24] Hotărârea nr. 5J din 23 aprilie 2008, Secţia pentru judecători a C.S.M., definitivă prin decizia nr. 8 din 17 noiembrie 2008 a Î.C.C.J., pe www.csm1909.ro.
[25] Hotărârea nr. 7J din 23 aprilie 2008, Secţia pentru judecători a C.S.M., definitivă prin decizia nr. 7 din 28 septembrie 2008 a Î.C.C.J., pe www.csm1909.ro.
[26] Hotărârea nr. 1P din 1 iunie 2006, Secţia pentru procurori a C.S.M., definitiva prin decizia nr. 3 din 19 februarie 2007 a Î.C.C.J., pe www.csm1909.ro.
[27] Hotărârea nr. 14J din 11 decembrie 2008, Secţia pentru judecători a C.S.M., definitivă prin nerecurare, pe www.csm1909.ro.
[28] Hotărârea nr. 15J din 18 decembrie 2008, Secţia pentru judecători a C.S.M., definitivă prin decizia nr. 2 din 30 aprilie 2012 a Î.C.C.J., pe www.csm1909.ro.
[29] Hotărârea nr. 6P din 1 iunie 2006, Secţia pentru procurori a C.S.M., definitiva prin decizia nr. 19 din 24 noiembrie 2009 a Î.C.C.J., pe www.csm1909.ro.
[30] Hotărârea nr. 1J din 9 martie 2011, Secţia pentru judecători a C.S.M., definitivă prin decizia nr. 137 din 15 mai 2011 a Î.C.C.J., pe www.csm1909.ro.
[31] Hotărârea nr. 7P din 22 iunie 2010, Secţia pentru procurori a C.S.M., definitiva prin decizia nr. 1 din 4 martie 2013 a Î.C.C.J., pe www.csm1909.ro.
[32] Hotărârea nr. 3J din 5 martie 2014, Secţia pentru judecători a C.S.M., pe www.csm1909.ro.
[33] Art. 100 din Legea nr. 303/2004 are următorul conținut: ”Sancţiunile disciplinare care se pot aplica judecătorilor şi procurorilor, proporţional cu gravitatea abaterilor, sunt:
a) avertismentul;
b) diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu până la 20% pe o perioadă de până la 6 luni;
c) mutarea disciplinară pentru o perioadă de până la un an la o altă instanţă sau la un alt parchet, situate în circumscripţia altei curţi de apel ori în circumscripţia altui parchet de pe lângă o curte de apel;
d) suspendarea din funcţie pe o perioadă de până la 6 luni;
e) excluderea din magistratură”.
[34] Potrivit art. 8 din Legea nr. 76/2012, de la data intrării în vigoare a Codului de procedura civilă, referirile din cuprinsul actelor normative la hotărârea judecătorească „definitivă și irevocabilă” sau, după caz, „irevocabilă” se vor înțelege ca fiind făcute la hotărârea judecătorească „definitivă”.

Judecător dr. Ioan GÂRBULEȚ
Inspector judiciar
Judecător Paula-Andrada COȚOVANU
Inspector judiciar

* Articolul, într-o formă mai elaborată, urmează a fi publicat în Revista română de jurisprudență

Aveţi cont profesional JURIDICE.ro?