Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilCyberlaw
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Dreptul Uniunii Europene
DezbateriCărţiProfesionişti
 
Print Friendly, PDF & Email

Cunoașterea limbii germane pentru obținerea vizei, în vederea reîntregirii familiei, condiție contrară dreptului UE
11.07.2014 | JURIDICE.ro


Curtea de Justiție a Uniunii Europene a dat publicității joi, 10 iulie 2014, hotărârea pronunțată în cauza C-138/13.

Cerința privind cunoștințele elementare de germană pe care Germania o impune pentru eliberarea unei vize în vederea reîntregirii familiei în privința soților resortisanților turci având reședința legală pe teritoriul său este contrară dreptului Uniunii. Această cerință introdusă în anul 2007 nu este compatibilă cu clauza de standstill din Acordul de asociere cu Turcia.

În cadrul reîntregirii familiei în ceea ce privește soții resortisanți ai unor țări terțe, Germania condiționează, în principiu, din anul 2007, eliberarea vizei de capacitatea soțului, care intenționează să se alăture susținătorului reîntregirii, de a se exprima în limba germană cel puțin la un nivel elementar. Această nouă condiție urmărește să prevină căsătoriile forțate și să promoveze integrarea.
Doamna Dogan, resortisant turc cu reședința în Turcia, intenționează să se alăture soțului său în Germania. Acesta, de asemenea de cetățenie turcă, trăiește din anul 1998 în Germania, fiind directorul unei societăți cu răspundere limitată și acționarul majoritar al acesteia și deținând un permis de ședere pe durată nedeterminată. În luna ianuarie 2012, Ambasada Germaniei la Ankara a refuzat din nou să îi elibereze doamnei Dogan o viză pentru reîntregirea familiei, pentru motivul că nu dispune de cunoștințele lingvistice necesare.

În aceste condiții, doamna Dogan a introdus o acțiune la Verwaltungsgericht Berlin (Tribunalul Administrativ din Berlin, Germania). Această instanță solicită Curții de Justiție să stabilească dacă cerința lingvistică impusă de Germania începând din anul 2007 este comptabilă cu dreptul Uniunii și, în special, cu clauza de standstill convenită la începutul anilor 1970 în cadrul Acordului de asociere cu Turcia[1]. Această clauză interzice introducerea de noi restricții privind libertatea de stabilire[2].

Prin hotărârea pronunțată astăzi, Curtea răspunde că clauza de standstill se opune unei măsuri naționale, introdusă după intrarea în vigoare a clauzei menționate în statul membru în cauză, prin care se impune soților resortisanților turci cu reședința în acest stat să dovedească în prealabil că au dobândit cunoștințe lingvistice elementare în limba oficială a statului în discuție pentru a intra pe teritoriul acestuia în vederea reîntregirii familiei[3].

Astfel, o asemenea cerință lingvistică face mai dificilă reîntregirea familiei, prin faptul că înăsprește condițiile privind prima admitere pe teritoriul statului membru în cauză a soților resortisanților turci în raport cu cele aplicabile la intrarea în vigoare a clauzei de standstill. O astfel de reglementare constituie o nouă restricție, în sensul clauzei amintite, privind exercitarea libertății de stabilire de către resortisanții turci.

Curtea amintește că reîntregirea familiei constituie un mijloc indispensabil pentru a permite viața în familie a lucrătorilor turci încadrați pe piața muncii din statele membre și contribuie atât la îmbunătățirea calității șederii lor, cât și la integrarea lor în aceste state.

Astfel, decizia unui resortisant turc, precum domnul Dogan, de a se stabili într-un stat membru pentru a exercita o activitate economică în mod stabil poate fi influențată negativ în cazul în care legislația acestui stat face dificilă sau imposibilă reîntregirea familiei, astfel încât resortisantul în discuție poate, după caz, să se vadă obligat să aleagă între activitatea sa în statul în cauză și viața sa de familie în Turcia.

În sfârșit, deși o nouă restricție poate fi admisă în măsura în care este justificată de un motiv imperativ de interes general, este de natură să garanteze realizarea obiectivului legitim urmărit și nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului respectiv, Curtea consideră că astfel de condiții nu sunt îndeplinite în speță.

În această privință, Curtea arată că, chiar dacă s-ar presupune că motivele invocate de guvernul german (și anume prevenirea căsătoriilor forțate și promovarea integrării) pot constitui motive imperative de interes general, nu este mai puțin adevărat că o dispoziție națională, precum cerința lingvistică în cauză depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului urmărit, în măsura în care lipsa dovezii privind dobândirea unor cunoștințe lingvistice suficiente atrage automat respingerea cererii de reîntregire a familiei, fără a se ține seama de circumstanțele speciale ale fiecărui caz. 


[1] Această clauză figurează în Protocolul adițional semnat la 23 noiembrie 1970 la Bruxelles și încheiat, aprobat și confirmat în numele Comunității Economice Europene prin Regulamentul (CEE) nr. 2760/72 al Consiliului din 19 decembrie 1972 de încheiere a protocolului adițional, precum și a protocolului financiar, semnate la 23 noiembrie 1970, anexate la Acordul de asociere dintre Comunitatea Economică Europeană și Turcia și referitor la măsurile care urmează să fie adoptate pentru intrarea în vigoare a acestora (JO L 293, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 1, p. 37).
[2] Această interdicție se apreciază în raport cu interdicțiile care existau la momentul intrării în vigoare a clauzei în privința statului membru vizat (1 ianuarie 1973 în cazul Germaniei).
[3] Având în vedere acest răspuns, Curtea consideră că nu mai este necesar să examineze cea de a doua întrebare adresată de Verwaltungsgericht, și anume aceea dacă Directiva 2003/86/CE a Consiliului din 22 septembrie 2003 privind dreptul la reîntregirea familiei (JO L 251, p. 12, Ediție specială, 19/vol. 6, p. 164) se opune și cerinței lingvistice în cauză.


Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate