ICCJ. Acţiune în constatare vs. acţiune în realizare
11 iulie 2014 | Corina CIOROABĂ
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că, în conformitate cu prevederile art. 111 C. proc. civ., partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau neexistenţei unui drept, cererea neputând fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului. În acest sens, constatarea învestirii cu o acţiune în constatare în temeiul art. 111 C. proc. civ. atrage pentru instanţă obligaţia verificării dacă cererea poate fi primită sau dacă ea nu poate fi primită, caz în care sancţiunea impusă de norma legală este inadmisibilitatea. În speţă, Înalta Curte a reţinut că, în mod nelegal instanţele au procedat la respingerea pe fond, ca neîntemeiată, a unei cereri în constatare întemeiată pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ. în raport de analiza prevederilor art. 1020-1021 C. civ. (art. 1549–1550 NCC) – cu privire la dreptul de a solicita rezoluţiunea contractului pentru neexecutare sau executare necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale – care caracterizează o acţiune în realizare. Prin urmare, Înalta Curte a admis recursul declarat, a modificat decizia atacată în sensul că a admis apelul declarat împotriva sentinţei pe care a schimbat-o în sensul că a respins acţiunea ca inadmisibilă, cu această motivare. (Decizia nr. 1058 din 18 martie 2014 pronunţată în recurs de Secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect acţiune în constatare)
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
