Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
AUDI Q3
AUDI Q3
AUDI Q8
AUDI Q3
AUDI Q3
AUDI Q3 SUV
AUDI Q3
AUDI Q3
AUDI Q3
Citeşte mai mult în legătură cu Drept penal, RNSJ, Studii

Sancțiunile administrative. Situații tranzitorii

16 iulie 2014 | Alexandra ȘINC

Codul penal din 1968 (art. 181) permitea ca, în situaţia în care fapta prevăzută de legea penală, prin atingerea minimă adusă uneia dintre valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezenta gradul de pericol social al unei infracţiuni, procurorul să poată aplica una dintre sancţiunile cu caracter administrativ prevăzute de art. 91 (mustrarea, mustrarea cu avertisment sau amenda).

Noile reglementări în materie penală nu mai prevăd această instituţie şi, implicit, nici mecanismele procesuale pentru aplicarea unei sancţiuni administrative de către procuror.

Legea de punere în aplicare a Codului de procedură penală (Legea nr. 255/2013) a prevăzut, pentru reglementarea situaţiilor tranzitorii că, atunci când, în cursul procesului, se constată că în privinţa unei fapte comise anterior intrării în vigoare a Codului penal sunt aplicabile dispoziţiile art. 181 din Codul penal din 1968, ca lege penală mai favorabilă, procurorul dispune clasarea, iar instanţa dispune achitarea, în condiţiile Codului de procedură penală (art. 19).

Referitor la astfel de situaţii, în practică s-a pus problema dacă, dispunând clasarea şi respectiv achitarea în temeiul art. 19 din Legea nr. 255/2013, organul judiciar va mai proceda la aplicarea unei sancţiuni administrative.

Soluţiile oferite au fost contradictorii.

Astfel, într-o opinie, s-a apreciat că, având în vedere că art. 19 din Legea nr. 255/2013 face trimitere la dispoziţiile art. 181 din Codul penal din 1968, iar acesta, la rândul său, face referire la aplicarea unei sancţiuni administrative prevăzute de art. 91 Cod penal, soluţia este aceea de clasare/achitare şi aplicarea unei sancţiuni administrative.

S-a avut în vedere, în acest sens, şi interpretarea dată în alte situaţii tranzitorii (aplicarea art. 3201 din Codul de procedură penală în cauzele aflate pe rol la intrarea în vigoare a Legii micii reforme), în sensul că, în cazul unor instituţii cu natură mixtă – de drept penal şi procesual penal – aplicarea normelor substanţiale ca lege penală mai favorabilă atrage după sine şi aplicarea normelor de procedură asociate acestora, prin derogare de la principiul activităţii legii.

Arbitraj comercial

JURIDICE by Night

Evenimente juridice

Servicii JURIDICE.ro

Ca urmare, au reţinut adepţii acestei interpretări, aplicarea dispoziţiilor art. 181 din Codul penal din 1968 ca lege penală mai favorabilă atrage după sine şi aplicarea uneia dintre sancţiunile administrative prevăzute de art. 91 din Codul penal din 1968, chiar dacă Noul Cod de procedură penală nu mai prevede mecanisme procesuale în acest sens.

Într-o altă opinie, s-a reţinut că prevederile art. 19 din Legea nr. 255/2013, reglementează, cu caracter tranzitoriu, un mecanism derogatoriu atât de la prevederile legii vechi cât şi de la cele ale legii noi, în sensul că se va face o apreciere în concret a gradului de pericol social al faptei, potrivit art. 181 din Codul penal din 1968, dându-se astfel efect principiului aplicării legii penale mai favorabile, dar se va adopta una dintre soluţiile prevăzute de noul Cod de procedură penală – clasarea sau achitarea – (chiar dacă lipsa pericolului social concret nu se regăseşte între temeiurile ce pot fundamenta o astfel de soluţie potrivit legii noi), fără a se mai aplica o sancţiune administrativă.

Rezolvarea răspunde principiului potrivit căruia normele de procedură sunt de imediată aplicare şi nu contravine dispoziţiilor art. 181 din Codul penal din 1968, date fiind prevederile alin. (3) al acestuia, potrivit căruia „procurorul poate aplica una dintre sancţiunile cu caracter administrativ prevăzute la art. 91”.

În sensul acestei ultime opinii, se poate invoca, dincolo de consideraţiile generale de mai sus, şi un argument de text: potrivit art. 19 teza finală din Legea nr. 255/2013, clasarea, respectiv achitarea, se dispun în condiţiile Codului de procedură penală actual, care nu prevede aplicarea vreunei sancţiuni administrative.

Potrivit art. 10 alin. 1, teza finală din Legea nr. 241/2005, în redactarea anterioară datei de 1 februarie 2014, în cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, iar acesta este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică o sancţiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.

În prezent, potrivit art. 10 din Legea nr. 241/2005, în cazul unei infracţiuni de evaziune fiscală, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, inculpatul achită integral pretenţiile părţii civile, limitele prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate.

Din cele arătate mai sus rezultă, fără îndoială, caracterul mai favorabil al dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005 în forma anterioară datei de 1 februarie 2014.

Or, în condiţiile în care Legea nr. 241/2005 nu face referire la dispoziţiile art. 181 Cod penal, ci prevede aplicarea unei sancţiuni administrative independent de vreo analiză a gradului de pericol social concret realizată de magistrat, nu se poate aprecia că devine aplicabilă norma tranzitorie din cuprinsul art. 19 din Legea nr. 255/2013.

Ca urmare, în acest caz se va face direct aplicarea dispoziţiilor art. 10 alin. 1 teza finală din Legea nr. 241/2005 privind aplicarea unei sancţiuni administrative, ca lege penală mai favorabilă.

Vechiul cod de procedură penală prevedea expres norme privind punerea în executare a sancţiunilor administrativ (art. 440-441 Cod de procedură penală).

În mod firesc, reglementarea nu se mai regăseşte în noua legislaţie, astfel încât se pune întrebarea cum se vor executa amenzile administrative aplicate în temeiul art. 10 alin. 1 din Legea nr. 241/2005 şi, respectiv, din teza art. 19 din Legea nr. 255/2013, în măsura în care admitem ca aplicabilă amenda în acest ultim caz.

În această situaţie (ca şi în cazul punerii în executare a amenzilor şi cheltuielilor judiciare aplicate de procuror, unde reglementarea din noul Cod de procedură penală este neclară) sunt aplicabile, în opinia mea, dispoziţiile de drept comun în materia executării creanţelor fiscale – art. 110 din Codul de procedură fiscală. În acest sens pledează dispoziţiile alin. (3) lit. f ale acestui articol, potrivit căruia ordonanţele procurorului pot fi titluri de creanţă în temeiul căruia se face colectarea creanţelor fiscale.

Aplicarea subsidiară a prevederilor Codului de procedură fiscală faţă de normele procesual penale rezultă din chiar dispoziţiile art. 1 alin. 2 ale acestui act normativ, potrivit cărora acesta se aplică şi pentru administrarea creanţelor provenind din contribuţii, amenzi, alte sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat, în măsura în care prin lege nu se prevede altfel.

Procuror Alexandra ȘINC
Consilier al Procurorului general PICCJ

Citeşte mai mult despre , , , , ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill şi My Justice.

Login | Pentru a putea posta comentarii trebuie să fiţi abonat. Dacă încă nu sunteţi, click aici pentru a afla despre avantaje!

Lasă un răspuns

Arii de practică
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Business
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul sportului
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Litigation
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protective
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi

Parteneri arii de practică  Specialişti


JURIDICE.ro
Main page
Cariere
Evenimente ⁞ 
Dezbateri
Profesionişti
Lawyers Week
WinLaw.ro
VIDEO
Servicii
Flux noutăţi
Selected ⁞ 
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi / JURIDICE NEXT
RSS  Publicare comunicate profesionale
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note, studii şi opinii juridice
ISSN 2066-0944
       Studii şi note de studiu
Revista revistelor
Autori  Condiţii de publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
       Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
       Dezlegarea unor chestiuni de drept
       Recurs în interesul legii
Curţi de apel ⁞ 
Tribunale ⁞ 
Judecătorii

Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

Proiecte speciale
Cărţi
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Mesaje de condoleanţe
Povestim cărţi
Războiul din Ucraina
Wisdom stories