« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Dreptul muncii
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
SAVESCU & ASOCIATII
 

Excepție de neconstituționalitate respinsă ref. salariații din sectorul public
17.07.2014 | Andreea BANU

Secţiuni: CCR, Drept constitutional, Dreptul muncii, RNSJ | Toate secţiunile
JURIDICE - In Law We Trust

În Monitorul Oficial nr. 507 din data de 8 iulie 2014 a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 260 din 6 mai 2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 74 alin. (5) din Codul muncii.

Excepția a fost ridicată de Sindicatul Finanțelor Publice SAMFISC Satu-Mare, în calitate de reprezentant al membrului de sindicat Firuța Maria Găvruș, într-un dosar aflat pe rolul Tribunalului Satu Mare – Secția I civilă.

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile art. 74 alin. (5) din Legea nr. 53/2003, respectiv: „Prevederile art. 68-73 nu se aplică salariaților din instituțiile și autoritățile publice”.

Autorul susține, în motivarea excepției de neconstituționalitate, că dispozițiile criticate sunt contrare art. 16 alin. (1) din Constituția României, întrucât disting, în acordarea beneficiilor prevăzute de art. 68-73 din Codul muncii, între cetățeni în funcție de sectorul de activitate în care sunt angajați. În plus, sunt încălcate prevederile art. 41 alin. (2) și art. 53 din Constituție, deoarece această categorie este lipsită de măsurile de protecție socială vizând atenuarea consecințelor concedierii, care constau în acordarea sprijinului pentru recalificarea sau reconversia profesională a salariaților concediați și compensațiile bănești ce se acordă acestora.

Curtea, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține, în primul rând, că a fost legal sesizată și este competentă să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate prevăd o excepție de la aplicarea dispozițiilor art. 68-73 din Codul muncii, care se referă la concedierea colectivă, informarea, consultarea salariaților și procedura concedierilor colective.

În privința pretinsei încălcări a principiului egalității în drepturi, Curtea a statuat într-o decizie anterioară că soluția legislativă criticată „creează, într-adevăr, un tratament juridic diferit pentru salariații din instituțiile publice și autoritățile publice în raport cu ceilalți salariați, în sensul în care acestora nu le sunt aplicabile dispozițiile codului referitoare la concedierea colectivă și garanțiile care însoțesc o asemenea măsură”. Totuși, Curtea a reținut că instituția concedierii colective, cu tot ceea ce aceasta presupune în înțelesul Codului muncii, nu se poate aplica la nivelul personalului din instituțiile și autoritățile publice, având în vedere situația specifică a acestuia. Astfel, într-o decizie anterioară, Curtea a justificat această poziție a sa, argumentând că raporturile de muncă din mediul bugetar presupun efectuarea unor cheltuieli din bugetul public național, iar dezechilibrarea acestuia ar putea avea consecințe în ceea ce privește diminuarea cheltuielilor din acest buget. Or, salariile și indemnizațiile reprezintă astfel de cheltuieli – mai exact, cheltuieli de personal; în schimb, în mediul privat raporturile de muncă sunt guvernate întotdeauna de contractul individual de muncă. De altfel, măsurile de concediere colectivă în privința personalului din instituțiile și autoritățile publice al cărui raport de muncă izvorăște în temeiul unui contract individual de muncă se vor putea lua doar în baza unor reglementări primare speciale, care vor cuprinde măsuri de acompaniere corespunzătoare, de natură să nu discrimineze această categorie de salariați față de salariații din mediul privat.

Referitor la critica vizând restrângerea neconstituțională a exercițiului dreptului salariaților la măsuri de protecție socială, Curtea reține că art. 41 alin. (2) din Constituție nu precizează expres situațiile specifice, stabilite prin lege, care impun dreptul salariaților la măsuri de protecție socială. În acest sens, revine competenței exclusive a legiuitorului stabilirea lor, precum și a condițiilor în care se acordă acestea, în funcție de împrejurările concrete și obiectivele vizate, putând institui tratamente juridice diferite pentru persoane aflate în situații obiectiv diferite.

Astfel, Curtea decide:
– Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 74 alin. (5) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii.

Andreea BANU

 
Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD