Excepție de neconstituționalitate respinsă ref. soluționarea litigiilor privind actele administrative
21 iulie 2014 | Anda-Laura TĂNASE
În Monitorul Oficial al României nr. 397 din data de 29 mai 2014 a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 169 din 20 martie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (11) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Organismul intermediar pentru Programul operaţional sectorial „Dezvoltarea Resurselor Umane” Regiunea Sud-Vest Oltenia din Craiova într-un dosar aflat pe rolul Tribunalului Dolj – Secţia contencios administrativ şi fiscal.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 alin. (11) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, având următorul conținut:
”Art. 10: Instanţa competentă
(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, de până la 5 miliarde lei, se soluţionează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde lei, se soluţionează, în fond, de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel”.
Autorul excepţiei susţine neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004 din perspectiva principiului egalităţii în drepturi, consacrat de art. 16 din Constituţie, precum și în raport cu art. 148 din Legea fundamentală.
Curtea, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, precum şi dispoziţiile legale criticate, constată următoarele: în realitate, autorul excepţiei doreşte pronunţarea unei decizii prin care Curtea Constituţională să stabilească înţelesul prevederilor art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, în sensul de a tranşa dacă actele administrative emise de organismele intermediare regionale, care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează aplicând aceeaşi regulă de competenţă materială de judecată valabilă pentru actele administrative de aceeaşi natură emise de autorităţile publice centrale, adică de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel.
Astfel, autorul excepţiei vizează, în realitate, modul în care instanţa de judecată ar putea interpreta sensul dispoziţiilor art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004 şi utilizează, ca modalitate procedurală de exercitare a dreptului la apărare, excepţia de neconstituţionalitate, cât şi excepţia lipsei competenţei materiale de judecată. Din această perspectivă, invocarea normelor de drept al Uniunii Europene nu are însă relevanţă pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, fiind incidente în contextul soluţionării excepţiei de necompetenţă materială.
În jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit în mod constant că nu are competenţa ca, în cadrul controlului de constituţionalitate, să efectueze operaţiunea de interpretare şi de aplicare concretă de către instanţele/autorităţile publice competente, aceasta fiind atribuţia exclusivă a instanţelor judecătoreşti. În cazul de faţă, instanţa de judecată urmează a stabili sensul sintagmei „autorităţi publice centrale” în contextul normei juridice criticate şi al litigiului dedus soluţionării, utilizând, pentru aceasta, legislaţia incidenţă în vigoare. Totodată, în cazul constatării unei practici neunitare a instanţelor judecătoreşti sub acest aspect, Codul de procedură civilă prevede posibilitatea promovării recursului în interesul legii prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să stabilească modalitatea obligatorie pentru instanţe de interpretare şi aplicare a respectivei norme juridice.
În plus, dispoziţiile legale criticate conţin norme de procedură, în sensul că legiuitorul organic, în acord cu art. 126 alin. (2) din Constituţie, a stabilit competenţa materială de judecată a unor acţiuni în justiţie, astfel că nu se poate constata niciunul dintre pretinsele vicii de constituţionalitate prezentate în motivarea excepţiei.
În ce priveşte prevederile art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie, Curtea constată că acestea au fost invocate prin notele suplimentare depuse ulterior sesizării sale, motiv pentru care criticile de neconstituţionalitate nu pot fi primite.
Astfel, Curtea decide:
–Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (11) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
