A fi sau a nu fi marcă înregistrată?
24 iulie 2014 | Alexandru VLASTON
Hotia marcilor a inceput sa fie un business si la noi de ceva vreme. Am simtit nevoia sa scriu acest scurt articol dupa o intamplare reala, petrecuta in urma cu putin timp.
Mama unui prieten, o doamna la 50 de ani, patroana a doua patiserii, a creat un sandwich acum cateva luni cu o denumire originala, care a prins foarte repede la public si care a facut sa ii mearga vanzarile mai rapid.
Discutand cu amicul meu despre acest lucru, l-am intrebat daca si-a inregistrat marca, iar el mi-a spus ca nu, ca nimeni nu s-ar baga sa fure numele unui sandwich. I-am explicat cum sta treaba cu marcile, i-am spus ca sunt niste bani pe care ii face daca vinde 50 de sandwichuri, ca nu se stie niciodata unde va ajunge acest brand, dar tot a refuzat.
Fenomenul a luat amploare si multe alte patiserii au inceput sa produca acest sandwich sub aceeasi denumire, iar cand amicul meu s-a gandit ca ar fi cazul sa inregistreze acea marca la OSIM, era deja prea tarziu pentru ca o covrigarie de renume deja facuse toate demersurile necesare.
A-ti crea brand-ul si a nu merge cu marca la OSIM este ca si cum l-ai crea pentru toata lumea si oricine ar fi proprietarul lui. Ba mai mult, le-ai da sansa fiecaruia, prin legea “primul venit, primul servit” sa isi inregistreze marca ta pentru ca apoi sa iti ceara chirie, sa ti-o vanda la preturi enorme, sa iti interzica sa te mai desfasori sub acea denumire sau sa fii recunoscut astfel. Desigur ca te poti apara, poti merge in instanta si sa platesti bani frumosi avocatilor pentru a demonstra ca tu ai anterioritate, insa cu banii dati pe avocati iti faci o marca de care nu trece nimic. La noi, inca nu exista cultura vestica, cultura de protectie a proprietatii intelectuale. Romanii nostri se zgarcesc la a mai da un ban din buzunar cand vine vorba de acest aspect, vor zice ca nu are cum sa li se intample tocmai lor.
In aproape un an de experienta in domeniul marcilor inregistrate, de fiecare data cand mergeam la intalniri cu diferiti antreprenori pentru a le vorbi despre acest aspect si a-i convinge sa isi inregistreze marca colaborand cu firma pe care o reprezint, dupa ce domnii intelegeau cum sta treaba, imi cereau consultanta pentru a se transforma in pradatori de marci. Rea-credinta, bineinteles.
Nu este nimic nou, furturile sunt in mare floare, informatia este subtire, iar oamenii de rea-credinta apeleaza la profesionisti pentru a profita de lipsa de cunoastere in domeniu a celor ce prefera sa ignore.
In concluzie, daca iti place sa fii original si sa creezi, fa demersurile legale necesare pentru a-ti proteja creatia, nu lasa hotii de proprietate intelectuala sa se bucure de imaginea afacerii tale.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
