ICCJ. Eroarea, viciu de consimțământ
29 iulie 2014 | Corina CIOROABĂ
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că reprezintă o error in substantiam, faptul că, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică având ca obiect un teren, reclamanta s-a aflat în eroare cu privire la existenţa litigiului asupra terenului, pârâții vânzători asumându-și pe propria răspundere, printr-o clauză distinctă în contract, garanţia inexistenţei vreunui litigiu, aspect care a determinat-o pe reclamantă să cumpere terenul în cauză. Înalta Curte a statuat că “eroarea viciu de consimţământ în prezenta cauză a constituit-o falsa reprezentare a realităţii cu privire la calităţile substanţiale ale obiectului contractului de vânzare, respectiv ca terenul să nu fie obiect al vreunui litigiu, iar substanţa obiectului actului este constituită din calităţile în lipsa cărora cumpărătoarea n-ar fi făcut contractul dacă ar fi cunoscut această lipsă, fiindcă la încheierea convenţiei reclamanta a avut în vedere calitatea terenului de a nu fi obiect al vreunui litigiu şi a reprezentat condiţia esenţială a declaraţiei de voinţă consemnată expres în contract şi asupra căreia pârâţii au garantat”. (Decizia nr. 3092 din 8 octombrie 2013 pronunţată în recurs de Secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect anulare contract vânzare-cumpărare teren)
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
