« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
 

Introducerea forțată în cauză, din oficiu, a altor persoane
30.07.2014 | Tiberiu PATANCIUS

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice

Institutia procesuala a introducerii fortate in cauza, din oficiu, a altor persoane a fost consacrata in oranduirea NCPC si deroga de la principiul disponibilitatii partilor in procesul civil, gasindu-si aplicare numai in ipotezele limitativ prevazute de lege[1].

Scopul pentru care a fost reglementat dreptul judecatorului de a dispune introducerea in cauza a unor terte persoane a fost unul de preventie, in sensul evitarii aparitiei de procese ulterioare, in contradictoriu cu aceia ce ar fi trebuit sa participe la judecata si care puteau sa invoce inopozabilitatea hotararilor fata de acestia[2].

Notiunea de terti ori de „alte persoane” desemneaza, in cazul de fata, persoanele introduse intr-un proces pendinte, acestea dobandind calitatea de parti si fiind denumite in continuare terti, terti intervenienti ori intervenienti, spre a se distinge intre acestea si partile initiale in proces.

Avand in vedere ca hotararile civile, cu unele exceptii, au efect relativ (fiind opozabile numai partilor), apare ca evident interesul pentru care se urmareste inscrierea in sfera procesului civil a tertilor legati prin respectivul raport juridic ori interesati in rezolvarea acestuia, in caz contrar aducandu-se incalcare principiilor contradictorialitatii si al dreptului la aparare[3]. Aceasta largire a sferei procesuale se realizeaza fie pe calea interventiei voluntare, fie prin formele celei fortate.

Institutia tratata aici nu reprezinta o inovatie in dreptul procesual european, fiind retinute dispozitii similare ale Codului de procedura italian sau ale Noului Cod de procedura francez[4].

S-a aratat ca oranduirea procesuala anterioara (art. 129 alin. 4 C. proc. civ. 1865) deschidea pentru judecator posibilitatea de a pune in discutia partilor inclusiv posibilitatea introducerii altor persoane in proces („sa puna in dezbaterea lor orice imprejurari de fapt sau de drept”), ca expresie a exercitarii rolului sau activ[5]. Cu toate acestea, rolul magistratului era marginit (la nivel consultativ), acesta neputand impune largirea cadrului procesual.

Ca o evolutie fireasca, institutia introducerii fortate in cauza, din oficiu, „s-a impus din necesitati practice”[6].

Potrivit alin. (1) si (2) ale art. 78 NCPC sunt identificate trei ipoteze in care judecatorul, in virtutea rolului activ, fie dispune, fie doar pune in discutia partilor necesitatea introducerii in cauza a altor persoane:
1. In cazurile expres prevazute de lege (cand poate sa dispuna masura din oficiu);
2. In cadrul procedurii gratioase (instanta avand aceeasi posibilitate) si
3. In materie contencioasa, cand magistratul apreciaza ca particularitatea obiectului judecatii o impune (in aceasta situatie, pune in discutia partilor necesitatea introducerii unor terti in proces).

Doctrina a identificat situatiile expres prevazute de lege, la care face referire art. 78 alin. (1) NCPC, respectiv:
a) Art. 33 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor;
b) Art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ;
c) Art. 54 alin. (1) din Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile[7];
d) Potrivit art. 436 NCC, atunci cand parintii si copilul sunt citati in toate cauzele privitoare la filiatie, chiar si atunci cand nu au calitatea de reclamant sau de parat;
e) Potrivit art. 439 NCC, in situatia in care actiunea referitoare la filiatie este formulata in caz de mostenire vacanta, citarea in proces a renuntatorilor, daca exista, este obligatorie;
f) Potrivit art. 155 alin. (2) NCC, pentru solutionarea plangerii privind actele sau faptele tutorelui, pagubitoare pentru minor, instanta de tutela citeaza partile si membrii consiliului de familie[8].

In materie contencioasa, in celelalte cazuri in afara celor expres prevazute de lege, partile au dreptul de a decide daca sunt sau nu de acord sa se judece in contradictoriu si cu persoana indicata de instanta. Cu toate acestea, factorul coercitiv al reglementarii este incontestabil (chiar daca intr-o mai mica masura decat in situatiile expuse la alin. (1) intrucat, in imprejurarea in care niciuna dintre parti nu solicita introducerea tertului in proces, iar judecatorul apreciaza ca, prin aceasta, nu poate solutiona pricina, va respinge cererea fara a se pronunta pe fond. Actiunea va fi respinsa ca inadmisibila, raportat la necesitatea ca aceasta trebuie sa fie solutionata intr-un cadru procesual anume definit (cu participarea anumitor persoane).

Textul art. 78 alin. (2) NCPC a fost interpretat in sensul ca este suficient acordul uneia dintre parti (indiferent de calitatea sa procesuala) in privinta introducerii tertului in cauza, neimpunandu-se un acord de vointa a tuturor partilor initiale[9].

S-a argumentat ca dispozitia judecatorului in sensul largirii cadrului procesual (inclusiv in contextul in care partile se impotrivesc) nu reprezinta un demers discretionar, intrucat aceasta intervine numai in conditiile in care legea prevede expres respectiva masura ori in care litisconsortiul este necesar bunei solutionari a procesului.

Prin introducerea tertilor in proces, cadrul procesual este largit numai cu privire la parti, judecatorul fiind tinut sa pastreze limitele obiectului dedus judecatii (sa se pronunte omnia petita, in sensul de a nu face cereri noi), cu respectarea dispozitiilor art. 22 alin. (6) NCPC[10].

Art. 78 alin. (3) NCPC instituie un termen limita pentru introducerea altor persoane in cauza, respectiv pana la terminarea cercetarii procesului inaintea primei instante.

Introducerea tertilor in proces trebuie dispusa numai inaintea instantei de fond, altminteri fiind nesocotite prevederile art. 478 alin. (1) NCPC si ale art. 494 NCPC si, implicit, si regula neincalcarii gradelor de jurisdictie prevazute de lege[11].

Daca necesitatea introducerii tertilor in cauza se constata dupa ramanerea in pronuntare, cu ocazia deliberarii, instanta repune cauza pe rol si dispune citarea partilor (art. 78 alin. 4 NCPC).

Hotararea prin care cererea a fost respinsa, in conditiile alin. (2) al art. 78 este supusa numai apelului.

Omisiunea judecatorului, de a dispune din oficiu introducerea in cauza a altor persoane, in conditiile art. 78 alin. (1), poate fi invocata atat de parti, in motivarea cailor de atac, cat si de catre instanta de control judiciar. Per a contrario, in situatia oranduita de art. 78 alin. (2), primeaza principiul disponibilitatii, in scopul asigurarii solutionarii procesului intr-un termen optim si previzibil, astfel incat nici partile si nici instanta de judecata nu se pot prevala de neintroducerea tertului in cauza[13].

Art. 79 NCPC reglementeaza procedura de judecata, ulterior introducerii tertului in proces.

Astfel, partea introdusa in proces este citata, comunicandu-i-se odata cu citatia:
a) incheierea prin care a fost dispusa introducerea sa in cauza,
b) cererea de chemare in judecata, intampinarea, precum si inscrisurile atasate la acestea.

Citatia va cuprinde precizari referitoare la termenul pana la care pot invoca exceptiile, dovezile si celelalte mijloace de aparare de care intelege sa se foloseasca. Termenul mentionat nu poate depasi termenul de judecata acordat in cauza.

Cel introdus in proces (tertul intervenient) ia procedura in starea in care se afla in momentul incuviintarii largirii cadrului procesual. In aceasta privinta, doctrina a exprimat temerea ca pot fi afectate drepturile tertului, dat fiind ca ii sunt opozabile actele procedurale indeplinite anterior introducerii in cauza, cu toate ca nu au fost indeplinite in contradictoriu cu acesta[13].

Sunt lasate la aprecierea instantei de judecata incuviintarea administrarii de noi probe ori readministrarea acestora, la solicitarea partii respective.

Din momentul dobandirii calitatii procesuale, tertul intervenient beneficiaza de libertate procesuala, putand indeplini acte procesuale recunoscute partilor, cum ar fi: dreptul de a fi citat, de a solicita un termen in vederea pregatirii apararii, dreptul de a invoca exceptii procesuale, de a solicita recuzarea, stramutarea, suspendarea judecarii cauzei, etc.

Pe de alta parte, tertul intervenient fortat nu poate:
a) sa formuleze cerere reconventionala – motivat prin aceea ca scopul introducerii sale in litigiu il constituie opozabilitatea hotararii judecatoresti ce va fi pronuntata in cauza;
Daca insa are pretentii proprii impotriva partilor initiale, tertul poate inregistra o cerere de interventie principala, in contradictoriu cu acestea.
b) nici sa formuleze cerere de chemare in garantie, dat fiind ca nu exista plauzibilitatea respingerii vreunei pretentii (deoarece nu a formulat nicio cerere) si nici nu poate fi obligat la plata de despagubiri (intrucat a fost introdus in cauza exclusiv pentru a suporta efectele hotararii pronuntate).

S-a apreciat ca tertul intervenient poate fi supus interogatoriului din momentul dobandirii calitatii de parte in proces. Pe de alta parte, incepand cu acelasi moment procesual, acesta nu mai poate fi audiat ca martor[14].


[1] Coord. Gabriel Boroi, Delia Narcisa Teohari si altii, Noul cod de procedura civila, comentariu pe articole, edit. Hamangiu, 2013, Vol. I, pag. 228;
[2] Mihaela Tabarca, Drept Procesual Civil, Vol. I – Teoria Generala, edit. Universul Juridic, 2013, pp. 401-402;
[3] Ilie Stoenescu, Savelly Zilberstein, Drept procesual civil, teoria generala, edit. Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1977, pag. 300;
[4] Mihaela Tabarca, op. cit., idem;
[5] Prof. univ. dr. Ion Deleanu, Tratat de procedura civila, edit. Servo-Sat, 2000, vol. II, pag. 147;
[6] Viorel Mihai Ciobanu, Traian Cornel Briciu, Claudiu Constantin Dinu, Drept procesual civil, Drept executional civil, Arbitraj, Drept notarial, ed. National, 2013, pag. 163;
[7] Viorel Mihai Ciobanu, Traian Cornel Briciu, Claudiu Constantin Dinu, op. cit., idem;
[8] Mihaela Tabarca, op. cit., pp. 403-404;
[9] Gabriel Boroi – coord., Delia Narcisa Teohari si altii, op. cit., pag. 229;
[10] Mihaela Tabarca, op. cit., pag. 402;
[11] Gabriel Boroi – coord., Delia Narcisa Teohari si altii, op. cit., pag. 230;
[12] Mihaela Tabarca, op. cit., pag. 408-409;
[13] Viorel Mihai Ciobanu, Gabriel Boroi, Traian Cornel Briciu, Drept procesual civil (curs selectiv), ed. C.H.Beck, 2011, pag. 60;
[14] Gabriel Boroi – coord., Gabriela Narcisa Teohari, op. cit., pag. 232.


Tiberiu PATANCIUS
Avocat, Baroul București

 
Secţiuni: Drept civil, Procedură civilă, RNSJ | Toate secţiunile
Cuvinte cheie: , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD