Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti

Excepţie de neconstituţionalitate respinsă ref. stabilirea vinovăţiei sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de viol, tentativă la viol şi vătămare corporală
11.08.2014 | Lorina PÎRVAN

Secţiuni: CCR, Drept constitutional, Drept penal, RNSJ
JURIDICE - In Law We Trust

În Monitorul Oficial al României nr. 365 din data de 19 mai 2014 a fost publicată Decizia Curţii Constituţionale nr. 165 din 20 martie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4145 alin. 4 din Codul de procedură penală din 1968.

Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-un dosar aflat pe rolul Tribunalului Vâlcea – Secţia penală, într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăţiei inculpatului sub aspectul săvârşirii a trei infracţiuni de viol, a nouăsprezece tentative la infracţiunea de viol şi a unei infracţiuni de vătămare corporală.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4145 alin. 4 din Codul de procedură penală din 1968, care au următorul cuprins: „Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I”.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul a susţinut că textul criticat, prin raportare la Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. III din 23 mai 2005 de admitere a recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în aplicarea dispoziţiilor art. 197 alin. (1), cu referire la art. 198 şi art. 201 din Codul penal din 1969, încalcă prevederile constituţionale, întrucât dau posibilitatea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să modifice conţinutul constitutiv al infracţiunii de viol, subrogându-se în acest fel în dreptul de legiferare, ce aparţine în exclusivitate puterii legislative, fapt care încalcă principiul echilibrului puterilor în stat, reglementat la art. 1 alin. (4) din Constituţie, principiul legalităţii şi principiul previzibilităţii legii penale impus prin art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Totodată, autorul a aratat că acest exces de putere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie contravine dispoziţiilor constituţionale referitoare la rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a ţării, prevăzut la art. 61 alin. (1), dispoziţiilor art. 73 alin. (3) lit. h), conform cărora infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora sunt reglementate de către Parlament, prin lege organică, precum şi normei constituţionale de la art. 126 alin. (3), potrivit căreia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către instanţele judecătoreşti, conform competenţei sale.

În urma analizei excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea a constatat că instituţia recursului în interesul legii are rolul asigurării unei practici unitare la nivelul tuturor instanţelor naţionale, oferind chestiunilor de drept care au fost soluţionate diferit de către instanţele de recurs o interpretare şi o aplicare uniformă, fără însă a modifica conţinutul constitutiv al infracţiunilor, în cazul în care sunt supuse analizei instanţei supreme normele penale de incriminare.
Prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. III din 23 mai 2005, instanţa supremă a stabilit că prin act sexual de orice natură, susceptibil a fi încadrat în infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 din Codul penal din 1969, se înţelege orice modalitate de obţinere a unei satisfacţii sexuale prin folosirea sexului sau acţionând asupra sexului, între persoane de sex diferit sau de acelaşi sex, prin constrângere sau profitând de imposibilitatea persoanei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa; iar, prin acte de perversiune sexuală, în accepţiunea prevederilor art. 201 din Codul penal din 1969, se înţelege orice alte modalităţi de obţinere a unei satisfacţii sexuale decât cele anterior arătate.
Aceste dispoziţii au devenit obligatorii pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, potrivit art. 4145 alin. 4 din Codul de procedură penală din 1968, determinând o uniformitate în interpretarea şi aplicarea acestora.
De asemenea, Curtea a precizat ca spre deosebire de instituţia recursului în interesul legii, modificarea şi completarea legii sunt evenimente legislative ce reprezintă atribuţia exclusivă a legiuitorului, potrivit prevederilor art. 61 alin. (1) şi se realizează prin legi organice, conform dispoziţiilor art. 73 alin. (3) lit. h).

Astfel, Curtea decide:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate şi constată că dispoziţiile art. 4145 alin. 4 din Codul de procedură penală din 1968 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Lorina PÎRVAN

Cuvinte cheie: , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti