« Flux noutăţi
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateCyberlawDrept comercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiMalpraxis medicalProtecţia animalelorProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Health & Pharma
CărţiProfesionişti
 
 1 comentariu

Judecătoria Reşiţa. Spitalul are obligaţia să restituie cheltuielile efectuate de pacient. Notă la sentinţa nr. 179/03.02.2014
11.08.2014 | Andrei PAP

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA REŞIŢA

JUDEŢUL CARAŞ-SEVERIN

DOSAR 4256/290/2013

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 179

Şedinţa publică din data de 3 februarie 2014

Instanţa compusă din:

PREŞEDINTE: […], judecător

GREFIER: […]

 

Pe rol fiind soluţionarea cauzei civile de faţă privind pe reclamanta […], în contradictoriu cu pârâţii STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE – Bucureşti, Casa de Asigurări de Sănătate Caraş-Severin şi Spitalul Judeţean de Urgenţă Reşiţa, având ca obiect, pretenţii.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

La apelul nominal, făcut în şedinţă publică se prezintă pentru pârâta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Caraş-Severin reprezentatul acesteia, consilier juridic A. A., lipsă fiind reclamanta şi pârâţii STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE – Bucureşti, Casa de Asigurări de Sănătate Caraş-Severin şi Spitalul Judeţean de Urgenţă Reşiţa.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care reprezentantul pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate Caraş-Severin, consilier juridic A. A., învederează instanţei faptul că nu mai are cereri de formulat, excepţii de invocat sau probe de administrat.

Nemaifiind alte probe de administrat, excepţii de invocat sau alte cereri de formulat, instanţa, în baza art. 394 Cod. proc. civ., constată cercetarea judecătorească încheiată şi acordă cuvântul pe fond.

Consilier juridic A. A., pentru pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Caraş-Severin, arată că Spitalul Judeţean de Urgenţă Reşiţa a decontat toate cheltuielile de spitalizare efectuate de către reclamantă pe toată durata spitalizării acesteia. Totodată, arată că, potrivit disp. art. 218 alin. 2 lit. d 1 din Legea nr. 95/2006 cu modificările şi completările ulterioare, asiguraţii au dreptul să beneficieze de rambursarea tuturor cheltuielilor efectuate pe perioada spitalizării cu medicamentele, materialele sanitare şi investigaţiile paraclinice la care ar fi fost îndreptăţiţi fără o contribuţie personală, în condiţiile impuse de contractul-cadru. În aceste condiţii, se regăsesc în dispoziţiile imperative ale ar. 73 alin. 1 şi alin. 2 din Anexa la HG nr. 1389/2010 cu modificările şi completările ulterioare.

Pe baza acestor considerente solicită instanţei să respingă acţiunea reclamantei formulată în contradictoriu cu această pârâtă, apreciind că nu se face vinovată de nerambursarea tuturor cheltuielilor efectuate pe perioada spitalizării de către reclamantă atât cu proteza de şold, cât şi cu medicamentele necesare, fără cheltuieli de judecată.

INSTANŢA

Deliberând asupra cererii, instanţa constată că:

Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr. 4526/290/2013 la data de 14 august 2013 reclamanta R. C., a chemat în judecată pârâţii STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE – Bucureşti, Casa de Asigurări de Sănătate Caraş-Severin şi Spitalul Judeţean de Urgenţă Reşiţa solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâţilor la plata în solidar a sumei de 3.939,08 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor cu serviciile medicale pe care le-a efectuat pe perioada spitalizării, actualizarea acestei sume în raport de rata inflaţiei, precum şi a dobânzii legale calculate de la data de 22 octombrie 2012 şi până la data plăţii efective.

În motivare, reclamanta a arătat că la data de 18 octombrie 2012, în urma unui accident rutier soldat cu fractură de col femural stâng, a fost internată în Spitalul Judeţean de Urgenţă Reşiţa, în vederea unei intervenţii chirurgicale.

În continuare, reclamanta susţine faptul că timp de patru zile i-a fost refuzată efectuarea intervenţiei chirurgicale, cu motivarea că este necesară montarea unei proteze de şold al cărui cost trebuie suportat de către pacientă.

Totodată, reclamanta arată că, deşi a dovedit cu înscrisuri faptul că este beneficiară a Legii nr. 189/2000, potrivit căreia are dreptul la asistenţă medicală gratuită, i-a fost refuzată intervenţia chirurgicală până la data de 23 octombrie 2012, când a făcut dovada achitării protezei cu Ordinul de plată şi factura fiscală emise urmare a achiziţionării acestei proteze.

Reclamanta consideră că nu trebuia să suporte din veniturile proprii costurile protezei şi reclamă faptul că timp de patru zile a fost nevoită să suporte dureri de o intensitate ridicată, iar personalul spitalului nu a luat nicio măsură în vederea ameliorării lor. Faţă de acest aspect, reclamanta susţine că s-a adresat pârâtelor, la data de 10 iunie 2013, cu câte o cerere pentru decontarea sumei achitate de 3.939,08 lei, reprezentând contravaloarea protezei de şold stâng.

În urma acestor adrese, reclamanta a primit răspuns de la Spitalul Judeţean de Urgenţă Reşiţa, care i-a comunicat faptul că nu intră în sarcina acestei instituţii decontarea contravalorii protezei şi că suma acordată de la buget pentru anul 2012 a fost insuficientă astfel că pentru decontare trebuie să se adreseze către Casa de Asigurări de Sănătate Caraş-Severin.

În ceea ce priveşte răspunsul la adresa înaintată către Casa de Asigurări de Sănătate Caraş-Severin, reclamanta precizează că i s-a comunicat că rambursarea cheltuielilor reprezintă o obligaţie exclusivă a spitalelor.

În drept, reclamata a invocat disp. art 6 din CEDO, art. 21 din Constituţia României, art. 30 NCPC, art. 6 din Decretul-Lege nr. 118/1990 republicat, art. 41 alin. 1 NCPC şi art. 453 NCPC.

În dovedire, reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosar: copia actului de identitate al reclamantei (f. 6 dos.), copia ordinului de plată emis de BRD la data de 22 octombrie 2012 pentru suma de 3.800,00 lei (f. 7 dos.), copia facturii fiscale nr. 14060/23.10.2012 (f. 8-9 dos.), copia bonului de casă din data de 6 noiembrie 2012 în valoare de 139,08 lei (f. 10 dos.), copia biletului de ieşire din spital privind pe pacienta R. C. (f. 14 dos.), copia Hotărârii nr. 10/12.03.2003 (f. 15 dos.), copia Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a guvernului nr. 173/2000 (f. 16 dos.), cererea înaintată de reclamantă către Spitalul Judeţean de Urgenţă Reşiţa, (f. 17 dos.), copia adresei răspuns nr. 6612/08.07.2013 (f. 18 dos. ), cererea înaintată de reclamantă sub nr. 9713/10.06.2013 către Spitalul Judeţean de Urgenţă Reşiţa, (f. 19 dos.) şi copia adresei răspuns nr. 9713/18.06.2013 (f. 20 dos.).

Acţiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. 1 lit. k din OUG nr. 80/2013.

Pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Caraş-Severin, în termenul prevăzut de lege, a formulat întâmpinare (f. 33-38 dos.), prin care a solicitat respingerea acţiunii în contradictoriu cu Casa de Asigurări de Sănătate Caraş-Severin ca netemeinică şi nelegală.

În motivare, a arătat că reclamanta, în calitate de persoană asigurată în sistemul de asigurări sociale, beneficiază de toate drepturile şi obligaţiile conferite de acest statut, printre care şi acela de a-şi alege liber furnizorul de servicii medicale, potrivit disp. art. 208 alin. 3 lit. c, coroborat cu disp. art. 218 alin. 2 lit. a din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare. În continuare, arată că reclamanta R. C. a beneficiat de o intervenţie chirurgicală (artoplastie şold stâng cu proteză bipolară) pendinte Programului naţional de ortopedie – subprogramul tratamentul prin endoprotezare, într-o unitate sanitară de profil nominalizată în Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui CNAS nr. 1591/11.10.2010.

Potrivit disp. art. 218 alin. 2 lit. d 1 din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare, asiguraţii au dreptul „să beneficieze de rambursarea tuturor cheltuielilor efectuate pe perioada spitalizării cu medicamentele, materialele sanitare şi investigaţiile paraclinice la care ar fi fost îndreptăţiţi fără o contribuţie personală, în condiţiile impuse de contractul-cadru”. În aceste condiţii, se regăsesc în dispoziţiile imperative ale art. 73 alin. 1 şi alin. 2 din Anexa la HG nr. 1389/52010 cu modificările şi completările ulterioare.

În altă ordine de idei, pârâta arată că, potrivit disp. art. 73 din Anexa la HG nr. 1389/52010, spitalele sunt obligate să suporte pentru asiguraţii internaţi în regim de spitalizare continuă şi în regim de spitalizare de zi toate cheltuielile necesare pentru rezolvarea cazurilor respective, inclusiv pentru medicamente, materiale sanitare şi investigaţii paraclinice, precum şi în situaţiile prevăzute la art. 72 lit. a, b şi c.

În situaţia în care asiguraţii, pe perioada internării în spital, în baza unor documente medicale întocmite de medicul curant din secţia în care aceştia sunt internaţi, de şeful de secţie şi de managerul spitalului, suportă cheltuielile cu medicamente, materiale sanitare şi investigaţii paraclinice la care ar fi fost îndreptăţiţi fără contribuţie personală, în condiţiile prezentului contract cadru, spitalele rambursează contravaloarea acestor cheltuieli la cererea asiguraţilor.

Faţă de aceste considerente, pârâta arată că nu se află în culpă, ci aparţine pârâtului Spitalul Judeţean de Urgenţă Reşiţa, în calitate de cocontractant care nu a achiziţionat materialele specifice subprogramului decât după două luni de la finanţare, limitându-se doar la afirma că: … „i-a fost alocată pentru anul 2012 o sumă insuficientă”…. Totodată, pârâta susţine faptul că de fapt Casele de Asigurări de Sănătate efectuează decontarea serviciilor medicale, a medicamentelor, materialelor sanitare şi a dispozitivelor contractate, efectuate, raportate şi validate furnizorilor cu care au perfectat contracte şi nu asiguraţilor potrivit disp. art. 245 alin. 1, coroborat cu disp. art. 246 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 cu modificările şi completările ulterioare.

În drept, pârâta a invocat disp. art. 205 NCPC, Legea nr. 95/2006, HG nr. 1389/2010, Ordinul Ministrului Sănătăţii şi al preşedintelui CNAS nr. 1723/950/2011, HG nr. 1388/2010, Ordinul Ministrului Sănătăţii şi al preşedintelui CNAS nr. 1591/1110/2010, HG nr. 720/2008 şi art. 411 alin. 1 pct. 2 NCPC.

În dovedire, pârâta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, sens în care depus la dosar: copia Contractului pentru finanţarea programelor/subprogramelor din cadrul programului naţional cu scop curativ în anii 2011 şi 2012 nr. 5P/S/01.02.2011 cu anexe (f. 39-45 dos.), copia Actului adiţionai nr. 25/30.12.2011 (f. 46 dos.), copia Actului adiţional nr. 47/24.09.2012 (f. 47-48 dos.), copia Actului adiţional nr. 51/29.11.2012 (f. 49-50 dos.), copia facturii proforme nr. 144/28.12.2012 (f. 51 dos.), nota de contabilitate nr. 1/31.12.2012 (f. 52 dos), copia adresei nr. 11750/21.12.2013 (f. 53 dos.) şi copia facturii nr. 254/31.12.2012 (f. 54 dos.).

Pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă Reşiţa, în termenul prevăzut de lege, a formulat întâmpinare (f. 59-60 dos.), prin care a solicitat respingerea acţiunii ca fiind netemeinică şi nelegală.

În motivare, a arătat că spitalele nu au responsabilitatea tratamentului ambulatoriu (după externare), prescripţia medicală fiind eliberată conform documentelor care atestă calitatea de asigurat a pacientei în cauză (cupon de pensie), iar regimul de compensare al acestor prescripţii pentru tratamentul ambulatoriu se află în sarcina CNAS şi a farmaciilor aflate în relaţie contractuală cu aceasta.

În ceea ce priveşte proteza de şold achiziţionată de către reclamantă, pârâtul susţine faptul că aceasta face obiectul Programului naţional de Sănătate – Ortopedie, program pentru care i-a fost alocată o sumă insuficientă pentru anul 2012, care a fot epuizată la data de 24 august 2012, situaţie care a fost raportată către Casa de Asigurări de Sănătate Caraş-Severin în repetate rânduri, fără însă a primi un rezultat pozitiv pentru spital şi pacienţii acestuia. Pârâtul arată că nu au fost aprobate rectificări bugetare pentru programul naţional de sănătate, fiind în situaţia ca după data de 24 august 2012 să rezolve problemele de sănătate ale pacienţilor pe cheltuiala lor, fără a avea posibilitatea de a recupera aceste sume.

În drept, pârâta a invocat disp. art. 205 NCPC , iar în temeiul disp. art. 411 alin. 1 pct. 2 NCPC a solicitat judecata cauzei în lipsă.

În dovedire, pârâtul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, sens în care depus la dosar: copia adresei nr. 2144/22.04.2013 (f. 61 dos.), copia adresei nr. 3786/18.05.2012 (f. 62 dos.), copia adresei nr. 4158/10.06.2012 (f. 63 dos.) şi copia adresei nr. 285/27.06.2012 (f. 64 dos.).

Pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice – Bucureşti, nu a formulat întâmpinare în cauză, deşi a fost legal citat cu această menţiune.

Pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă Reşiţa a formulat răspuns la întâmpinare (f. 71-73 dos.) prin care a arătat că, în fiecare an, Casa de Asigurări de Sănătate Caraş-Severin, în calitate de unic contractant pentru servicii medicale spitaliceşti, contractează servicii medicale cu Spitalul Judeţean de Urgenţă Reşiţa, în funcţie de bugetul existent, fără a ţine cont de nevoile reale ale asiguraţilor în sistemul de asigurări sociale de sănătate şi de capacitatea spitalului.

În ceea ce o priveşte pe reclamantă, pârâtul arată că printre cei 8 pacienţi care au fost înştiinţaţi despre necesitatea implantării unei endoproteze pentru rezolvarea problemelor medicale s-a aflat şi aceasta. Pentru asistenţa medicală acordată pacientei R. C. în perioada spitalizării a fost cheltuită suma de 8.88,77 lei, iar Casa de Asigurări de Sănătate a decontat doar suma de 1657 lei, potrivit tarifului pe caz ponderat/pacient externat, indiferent de numărul de zile de spitalizare.

În final, pârâtul arată că este în imposibilitatea de a restitui vreo sumă pentru vreun pacient, gestionarul sumelor colectate în Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, fiind Casa de Asigurări de Sănătate.

În dovedire, pârâtul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, sens în care depus la dosar: copia decontului de cheltuieli privind pe pacienta R. C. (f. 74 dos.), copia actului adiţional nr. 74/24.09.2012 (f. 76-77 dos.) şi copia actului adiţional nr. 51/29.11.2012 (f. 78-79 dos.).

În faza cercetării judecătoreşti s-a administrat proba cu înscrisuri, sens în care s-au depus la dosarul cauzei următoarele: copia actului de identitate al reclamantei (f. 6 dos.), copia ordinului de plată emis de BRD la data de 22 octombrie 2012 pentru suma de 3.800,00 lei (f. 7 dos.), copia facturii fiscale nr. 14060/23.10.2012, (f. 8-9 dos.), copia bonului de casă din data de 6 noiembrie 2012 în valoare de 139,08 lei (f. 10 dos.), copia biletului de ieşire din spital privind pe pacienta R. C. (f. 14 dos.), copia Hotărârii nr. 10/12.03.2003 (f. 15 dos.), copia Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a guvernului nr. 173/2000 (f. 16 dos. ), cererea înaintată de reclamantă către Spitalul Judeţean de Urgenţă Reşiţa, ( f.17 dos. ), copia adresei răspuns nr. 6612/08.07,2013 (f.18 dos.), cererea înaintată de reclamantă sub nr. 9713/10.06.2013 către Spitalul Judeţean de Urgenţă Reşiţa (f.19 dos.), copia adresei răspuns nr. 9713/18.06.2013 (f.20 dos.), copia Contractului pentru finanţarea programelor/subprogramelor din cadrul programului naţional cu scop curativ în anii 2011 şi 2012 nr. 5P/S/01.02.2011 cu anexe (f. 39-45 dos.), copia Actului adiţional nr. 25/30.12.2011 (f. 46 dos.), copia Actului adiţional nr. 47/24.09.2012 (f. 47-48 dos.), copia Actului adiţional nr. 51/29.11.2012 (f. 49-50 dos.), copia facturii proforme nr. 144/28.12.2012 (f. 51 dos.), nota de contabilitate nr. 1/31.12.2012 (f. 52 dos.), copia adresei nr. 11750/21.12.2013 (f. 53 dos.), copia facturii nr. 254/31.12.2012 (f. 54 dos.), copia adresei nr. 4158/10.06.2012 (f. 63 dos.) şi copia adresei nr. 285/27.06.2012 (f. 64 dos.), fişa medicală de intervenţie,întocmită de Unitatea de Primiri-Urgenţe din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Reşiţa (f. 95 -98 dos.) şi fişa Clinică de intervenţie nr. 2357, întocmită de către Secţia Ortopedie, privind pe reclamanta R. C. pentru perioada: 18 octombrie 2012 – 6 noiembrie 2012, în care a fost internată în Spitalul Judeţean de Urgenţă Reşiţa, Foaia de observaţie (f. 99-120 dos.).

Pe baza probelor administrate în cauză, instanţa reţine următoarea stare de fapt:

Prin Hotărârea nr. 10/12.03.2003 emisă de către Casa Judeţeană de Pensii Caraş-Severin – Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, reclamantei i s-a stabilit calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999 pentru modificarea şi completarea Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările ulterioare.

În această calitate, reclamanta beneficiază de scutiri de la plata impozitelor şi a taxelor locale şi-i sunt recunoscute o serie de drepturi, între care şi asistenţă medicală şi medicamente, în mod gratuit şi prioritar, atât în tratament ambulatoriu, cât şi pe timpul spitalizărilor (art. 6 alin. 1 lit. a din Legea nr. 563/2001).

Ca urmare a unui accident de circulaţie produs la data de 18 octombrie 2012, soldat cu fractură de col femural stâng, reclamanta a fost internată în Spitalul Judeţean de Urgenţă Reşiţa în perioada 18 octombrie 2012 – 6 noiembrie 2012, iar în timpul spitalizării, respectiv la data de 23 octombrie 2012, i-a fost efectuată o intervenţie chirurgicală (arto-plastie şold stâng cu proteză bipolară).

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă Reşiţa a recunoscut faptul că, după data de 24 august 2012, din cauza neaprobării rectificărilor bugetare pentru programul naţional de sănătate, a pretins pacienţilor să suporte costul dispozitivelor medicale de endoprotezare. În aceeaşi situaţie s-a aflat şi reclamanta, care a achiziţionat de la furnizorul autorizat SC S. România SRL, prin factura fiscală nr. 14060/23.10.2012 şi bonul fiscal ataşat, proteză şold bipolară, cu preţul de 3.939,08 lei, făcând dovada plăţii dispozitivului cu Ordin de plată (fila 7 dos.).

Ulterior, în termenul legal de prescripţie, reclamanta a solicitat Spitalului Judeţean de Urgenţă Reşiţa (adresa nr. 5609/10.06.2013) şi Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate Caraş-Severin (adresa nr. 9713/10.06.2013) restituirea sumei de 3.939,08 lei, invocând dispoziţiile Legii nr. 189/2000, însă ambele pârâte şi-au declinat reciproc răspunderea, Spitalul invocând lipsa fondurilor bugetare, care trebuiau alocate de către Casa de Asigurări, în timp ce Casa şi-a motivat refuzul prin aceea că, potrivit dispoziţiilor HG nr. 117/2013 şi a Ordinului Comun-cadru nr. 423/2013, rambursarea cheltuielilor de acest fel reprezintă o obligaţie exclusivă a spitalelor şi se realizează din veniturile proprii ale acestora, pe baza unei metodologii proprii.

Aceeaşi poziţie a fost adoptată şi pe parcursul cercetării judecătoreşti, ambele pârâte solicitând respingerea acţiunii, fără a nega, însă, în principiu, dreptul reclamantei de a beneficia de asistenţă medicală şi proteze pe perioada spitalizării.

Instanţa reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 73 alin. 1 din HG 117/2013, „spitalele sunt obligate să suporte pentru asiguraţii internaţi în regim de spitalizare continuă şi în regim de spitalizare de zi toate cheltuielile necesare pentru rezolvarea cazurilor respective, inclusiv pentru medicamente, materiale sanitare şi investigaţii paraclinice, precum şi pentru situaţiile prevăzute la art. 72 Ut. a, b şi c, în situaţia în care asiguraţii, pe perioada internării în spital, în baza unor documente medicale întocmite de medicul curant din secţia în care aceştia sunt internaţi şi avizate de şeful de secţie şi managerul spitalului, suportă cheltuieli cu medicamente, materiale sanitare şi investigaţii paraclinice la care ar fi fost îndreptăţiţi fără contribuţie personală, în condiţiile prezentului contract-cadru, spitalele rambursează contravaloarea acestor cheltuieli la cererea asiguraţilor ( alin. 2). Rambursarea cheltuielilor prevăzute la alin. (2) reprezintă o obligaţie exclusivă a spitalelor şi se realizează numai din veniturile acestora, pe baza unei metodologii proprii aprobate prin decizie a conducătorului instituţiei (alin. 3)”.

Se observă că dreptul reclamantei de a beneficia de asistenţă medicală în mod gratuit şi prioritar are dublă consacrare legală, anume disp. art. 6 alin. 1 lit. a din Legea nr. 563/2001, care instituie o obligaţie generală şi pozitivă a furnizorilor de servicii medicale pentru prestarea acestui serviciu, cât şi de disp. art. 73 alin. 3 din HG nr. 117/2013, care reglementează situaţiile particulare în care cel îndreptăţit are dreptul la rambursare.

Prin urmare, pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă Reşiţa are obligaţia de a rambursa contravaloarea cheltuielilor suportate de către reclamantă, aceasta din urmă, având calitatea de terţă persoană în raporturile juridice statornicite între Casă şi Spital, nu poate fi prejudiciată din cauza nerespectării de către vreuna dintre acestea a obligaţiilor pe care şi le-au asumat.

Corelativ, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, care nu are instituite obligaţii în soluţionarea situaţiei concrete deduse judecăţii şi în privinţa căruia nu a fost probată răspunderea civilă delictuală, nu are calitate procesuală pasivă.

Conform art. 1530 C. civil „creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat şi care este consecinţa directă şi necesară a neexecutării fără justificare, sau, după caz, culpabile a obligaţiei”.

Pentru aceste motive de fapt şi de drept, instanţa va admite în parte cererea reclamantei, în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă Reşiţa, şi va obliga pârâtul să-i plătească suma de 3.939,08 lei cu titlul de despăgubiri, actualizată în funcţie de inflaţie, la care se adaugă dobânda legală până la data plăţii efective.

Va respinge acţiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Caraş-Severin ca neîntemeiată.

Va respinge acţiunea în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice ca fiind formulată împotriva unei persoane care nu are calitate procesuală pasivă.

În temeiul disp. art. 453 C. proc.civ., instanţa nu va acorda cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte acţiunea formulată de reclamanta R. C., identificată cu CNP […], domiciliată în mun. Reşiţa, […], jud. Caraş-Severin, în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă Reşiţa, cu sediul în Reşiţa, str. Făgăraşului, nr. 18, jud. Caraş-Severin.

Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 3.939,08 lei cu titlul de despăgubiri, actualizată în funcţie de inflaţie, la care se adaugă dobânda legală până la data plăţii efective.

Respinge acţiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Caraş-Severin ca neîntemeiată.

Respinge acţiunea în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice ca fiind formulată împotriva unei persoane care nu are calitate procesuală pasivă.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de a formula apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se depune Ia Judecătoria Reşiţa.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 3 februarie 2014.

NOTĂ:

Prezentăm o nouă hotărâre judecătorească, în opinia noastră, extrem de utilă pacienţilor care doresc să formuleze acţiuni în justiţie pentru a-şi recupera cheltuielile efectuate pe perioada internării în spitalele din sistemul public, deşi potrivit legii costurile trebuiau asigurate de la bugetul statului fie pentru că pacientul avea la data spitalizării calitatea de asigurat, fie era beneficiar al vreunei legi care-i recunoştea dreptul la asistenţă medicală şi medicamente, în mod gratuit şi prioritar, atât în tratament ambulatoriu, cât şi pe timpul spitalizărilor, asemenea reclamantei din speţa în cauză.

Poate că speţa de faţă nu prezintă mare importanţă din punctul de vedere al gradului de complexitate pe care l-ar avea, însă suscită oarece interes din perspectiva situaţiei de fapt supusă atenţiei instanţei de judecată, a susţinerilor părţilor, dar mai ales a celor reţinute de judecătorul care a soluţionat cauza pe fond şi pe care se fundamentează concluzia sa.

De asemenea, se va putea observa încă o dată că autorităţile române când sunt puse în faţa unor situaţii delicate îşi pasează responsabilitatea în cel mai pur stil autohton, de apreciat fiind faptul că există şi judecători care nu ignoră aceste derapaje şi, mai mult, nu le lasă nesancţionate, în speţa în cauză avându-se în vedere pe de-o parte faptul că statul român garantează prin Legea fundamentală dreptul la ocrotirea sănătăţii (art. 34 din Constituţia României), apoi, prin diferite legi reparatorii, acordă anumite beneficii unor categorii de persoane, cum sunt cele cu statut de foşti condamnaţi/deportaţi din motive politice, iar prin intermediul unor instituţii, ale aceluiaşi stat, aceste drepturi sunt nerecunoscute, chiar grav vătămate.

Pentru a fi mai uşor de înţeles speţa dedusă spre soluţionare Judecătoriei Reşiţa, înţelegem să rezumăm starea de fapt prezentată în cuprinsul cererii introductive, cât şi în întâmpinările/răspunsurile la întâmpinări, respectiv concluziile scrise depuse la dosarul de instanţă.

Astfel, la data de 18 octombrie 2012, în urma unui accident soldat cu o fractură de col femural stâng, reclamanta a fost internată la Spitalul Judeţean de Urgenţă din Reşiţa pentru a fi supusă unei intervenţii chirurgicale.

A arătat reclamanta că timp de patru zile de la internare i-a fost refuzată efectuarea unei asemenea intervenţii, spunându-i-se că aceasta trebuie să suporte costul unei proteze de şold, iar nu spitalul, deşi, potrivit art. 6 alin. (2) lit. a) din Decretul-lege nr. 118/ 1990 republicat, reclamanta beneficia de „asistenţă medicală şi medicamente, în mod gratuit şi prioritar, atât în tratament ambulatoriu, cât şi pe timpul spitalizărilor”.

În pofida faptului că reclamanta a dovedit că în calitate de beneficiară a Legii nr. 189/2000 are dreptul la asistenţă medicală gratuită, nu a fost efectuată intevenţia chirurgicală decât la data de 23 octombrie 2012 după ce a făcut dovada cu Ordinul de Plată şi FACTURĂ că a achiziţionat proteza de şold necesară intervenţiei chirurgicale, iar singurul motiv pentru care a înţeles să facă această achiziţie din banii proprii l-a constituit faptul că i s-a refuzat efectuarea intervenţiei chirurgicale, timp de patru zile fiind lăsată să suporte dureri de o intensitate ridicată, personalul spitalului neluând nicio măsură în vederea ameliorării lor.

Astfel, considerând că nu reclamanta trebuia să suporte costurile aferente efectuării intervenţiei chirurgicale, atât timp cât, aşa cum a arătat, potrivit legii, beneficia de asistenţă medicală şi medicamente în mod gratuit şi prioritar, la data de 10 iunie 2013 a adresat pârâtelor câte o cerere, solicitându-le să facă toate demersurile necesare în vederea restituirii sumei de 3.939,08 lei.

Prin Adresa nr. 6652/08.07.2013, pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă Reşiţa îi comunică faptul că „sumele pentru medicamentele prescrise ca tratament ambulatoriu nu intră în sarcina spitalului, iar pentru lămuriri suplimentare referitoare la acest aspect sugerează pacientei să se adreseze Casei de Asigurări de Sănătate”.

Totodată, prin aceeaşi adresă, i se mai comunică reclamantei şi faptul că, în ceea ce priveşte proteza de şold pe care a fost nevoită să o achiziţioneze din banii proprii, spitalul a rezolvat problemele de sănătate ale pacienţilor pe cheltuiala lor întrucât Spitalului Judeţean de Urgenţă Reşiţa i-a fost alocată pentru anul 2012 o sumă insuficentă, fără a exista posibilitatea de a recupera aceste sume de la Casa de Asigurări de Sănătate, de parcă acest aspect ar fi imputabil reclamantei sau altor pacienţi (SIC!).

Interesant este că prin Adresa nr. 9713/18.06.2013, pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Caraş-Severin îi comunică reclamantei faptul că potrivit legii, „în situaţia în care pacienţii, pe perioada internării în spital, suportă cheltuieli cu medicamente, materiale sanitare şi investigaţii paraclinice la care ar fi fost îndreptăţiţi fără contribuţie personală, spitalele rambursează contravaloarea acestor cheltuieli la cerere. Astfel, în opinia pârâtei CAS Caraş-Severin, rambursarea cheltuielilor reprezintă o obligaţie exclusivă a spitalelor”.

Prin urmare, cum ambele instituţii pârâte susţineau că fie una, fie cealaltă are obligaţia legală să restituie/deconteze suma solicitată de reclamantă, deşi aşa cum aceasta a arătat şi dovedit, statul român i-a recunoscut calitatea de benficiară a Legii nr. 189/2000, iar orice cheltuieli cu asistenţa medicală şi medicamente, atât în tratament ambulatoriu, cât şi pe timpul spitalizărilor, sunt suportate de către stat, drept ignorat ulterior de celelalte două instituţii pârâte, reclamanta a apreciat că se impune ca instanţa să oblige pârâtele la plata în solidar a sumei 3.939,08 lei, reprezentând cheltuielile efectuate de reclamantă cu serviciile medicale [proteză şold – 3.800 de lei şi tratamentul ambulatoriu cu medicamentul FRAXIPARINE – 139,08 lei], sesizând în acest scop Judecătoria Reşiţa cu o acţiune în pretenţii, scutită de taxa judiciară, deoarece prin aceasta se urmărea valorificarea unui drept pretins de o persoană având calitatea de fost deţinut şi persecutat pentru motive politice în perioada regimului comunist din România [art. 29 alin. (1) lit. k) OUG nr. 80/2013].

Ce este şi mai interesant, după cum a reţinut şi judecătorul fondului, instituţiile pârâte nu au negat (în mod expres) dreptul reclamantei de a beneficia de asistenţă medicală şi proteze pe perioada spitalizării, însă au solicitat constant respingerea acţiunii.

Mai mult, pe parcursul procedurii judiciare, pârâtul spital şi mai apoi şi CAS Caraş-Severin au încercat să distragă atenţia instanţei de la obiectul dedus judecăţii, depunând întreg dosarul medical al reclamantei pentru a putea susţine că intervenţia chirurgicală s-a efectuat în mod corespunzător, or, pacienta nu a reclamat un eventual caz de malpraxis medical, ci faptul că intervenţia chirurgicală a fost condiţionată de suportarea cheltuielilor medicale prin contribuţie personală, deşi, aşa cum a dovedit prin înscrisurile prezentate, reclamanta este beneficiară a Decretului-lege nr. 118/ 1990 şi a Legii 189/2000, având astfel dreptul la asistenţă medicală şi medicamente, în mod gratuit şi prioritar, atât în tratament ambulatoriu, cât şi pe timpul spitalizărilor.

În fine, din şirul de argumente contradictorii aduse în apărare de pârâte, prin intermediul unui răspuns la întâmpinarea depusă de CAS Caraş-Severin, pârâtul spital recunoaşte că-i revenea obligaţia să acopere costurile protezei, însă a rămas fără fonduri, astfel că „(…)în acest moment este în imposibilitate de a restitui vreo sumă pentru vreun pacient” şi din acest considerent solicită respingerea acţiunii reclamantei (SIC!), afirmaţii din care se desprinde concluzia că dacă pârâtul spital nu ar fi fost în imposibilitate să restituie vreo sumă vreunui pacient, ar fi făcut-o întrucât este clar că-i revenea această obligaţie, stipulată de altfel în art. 73 alin. 1 din HG nr. 117/2013 care prevede că „spitalele sunt obligate să suporte pentru asiguraţii internaţi în regim de spitalizare continuă şi în regim de spitalizare de zi toate cheltuielile necesare pentru rezolvarea cazurilor respective, inclusiv pentru medicamente, materiale sanitare şi investigaţii paraclinice, precum şi pentru situaţiile prevăzute la art. 72 lit. a), b) şi c). În situaţia în care asiguraţii, pe perioada internării în spital, în baza unor documente medicale întocmite de medicul curant din secţia în care aceştia sunt internaţi şi avizate de şeful de secţie şi managerul spitalului, suportă cheltuieli cu medicamente, materiale sanitare şi investigaţii paraclinice la care ar fi fost îndreptăţiţi fără contribuţie personală, în condiţiile prezentului contract-cadru, spitalele rambursează contravaloarea acestor cheltuieli la cererea asiguraţilor (alin. 2). Rambursarea cheltuielilor prevăzute la alin. (2) reprezintă o obligaţie exclusivă a spitalelor şi se realizează numai din veniturile acestora, pe baza unei metodologii proprii aprobate prin decizie a conducătorului instituţiei (alin. 3)”.

Pe cale de consecinţă, faţă de cele prezentate anterior, apreciem justă soluţia instanţei şi considerăm că trebuie încurajată promovarea unor astfel de acţiuni pentru valorificarea drepturilor recunoscute de lege pacienţilor, iar practica ultimilor ani relevă un număr destul de mare al unor acţiuni identice/similare, ceea ce în opinia noastră este îmbucurător, pentru că, observăm, cu o oarecare „timiditate” pacienţii îşi fac curaj şi încep să reclame în justiţie – în pofida costurilor şi timpului pe care trebuie să-l aloce unui astfel de demers – faptul că le sunt încălcate anumite drepturi de către autorităţile statului[1].


[1]A se vedea şi Andrei PAP, CAB. Obligaţia autorităţilor de a asigura gratuit medicamente contra cancerului. Notă la sentinţa nr. 1950/18.06.2014, material publicat în RNSJ la data de 14.07.2014 (www.juridice.ro).


Andrei PAP

Cuvinte cheie: , , ,
Secţiuni: Dreptul sanatatii, Jurisprudență Judecătorii, Malpraxis medical, RNSJ | Toate secţiunile
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Judecătoria Reşiţa. Spitalul are obligaţia să restituie cheltuielile efectuate de pacient. Notă la sentinţa nr. 179/03.02.2014”

  1. Vasile BLOJ spune:

    Foarte importanta si utila domnule Andrei Pap. Multumesc pentru ajutor si va doresc toate cele bune.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD