Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Dreptul familiei
DezbateriCărţiProfesionişti
MOLOMAN LAZAR & ASOCIATII
 
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC





România la CEDO: Cauza Stoian. Accesul copiilor cu dizabilități la educație publică. UPDATE: hotărârea CEDO (neîncălcare)
04.11.2019 | Mihaela MAZILU-BABEL, Valeria BĂLĂNEL

Valeria Bălănel

Valeria Bălănel

Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

04 noiembrie 2019: În data de 25 iunie 2019, Curtea, în complet de comitet format din trei judecători (Faris Vehabović, Iulia Antoanella Motoc, Péter Paczolay), a constatat:

108. The Court notes that the second applicant also rendered futile other measures put in place by the authorities in school, in particular, by refusing the speech therapy (see paragraphs 46 and 47 above), the assistance by a support teacher (see paragraphs 37-39 above) and the physiotherapy and psychological counselling (see respectively paragraphs 44 and 45 above) organised in school for the first applicant, as well as the installation of a stairlift (see paragraph 33 above).

109. The Court emphasises that it is not its task to define the resources to be implemented in order to meet the educational needs of children with disabilities. The national authorities, by reason of their direct and continuous contact with the vital forces of their countries, are in principle better placed than an international court to evaluate local needs and conditions in this regard (see Çam, cited above, § 66). It is, however, important that those authorities take great care with the choices they make in this sphere, in view of the impact of those choices on persons with disabilities, whose particular vulnerability cannot be ignored. Bearing this in mind, the Court notes that, in the present case, the authorities did not turn a blind eye to the first applicant’s needs, but allocated resources to the schools attended by him in order to help accommodate his special requirements. It notes, for instance, that various adaptations were made to render his physical environment more accessible (see paragraphs 16, 25-26 and 30-33 above) and that support teachers and various therapists were assigned to him (see, for instance, paragraphs 37-39, 42, 45 and 46 above).

110. Therefore, in the light of all the material before it, the Court is satisfied that the domestic authorities complied with their obligation to provide reasonable accommodation “not imposing a disproportionate or undue burden” and, within their margin of appreciation, to allocate resources in order to meet the educational needs of children with disabilities.

:: hotărârea CEDO

***

21 august 2017: Secția a patra, CEDO a mai completat întrebările adresate în data de 11 iulie 2014 cu o serie de întrebări adresate în data de 14 iunie 2017:

1. Au epuizat reclamanții căile de atac interne efective privind presupusa lipsă de acces, de asistență și de sprijin pentru Ștefan-Moshe Stoian în școala pe care o frecventează în prezent?
2. În ceea ce privește școala frecventată în prezent, a fost Ștefan-Moshe Stoian supus unui tratament inuman sau degradant, încălcând articolul 3 al Convenției, având în vedere modul în care a fost tratat în școală și modul în care autoritățile statului i-au asigurat nevoile sale?
3.A fost supusă dna Luminița Stoian unui tratament inuman sau degradant, încălcând articolul 3 al Convenției, în calitatea sa de îngrijitor al copilului său cu handicap, în special în ceea ce privește pretinsa lipsă de sprijin adecvat din partea autorităților publice pentru fiul ei, fiind obligată până în prezent să-l conducă fizic în incinta școlii?
4. A fost încălcat dreptul reclamanților la respectarea vieții lor private, contrar articolului 8 al Convenției, în ceea ce privește afirmațiile prezentate?
5. I-a fost refuzat lui Ștefan-Moshe Stoian dreptul la educație, garantat de articolul 2 al Protocolului nr. 1, în școala frecventată în prezent?
6. A fost Ștefan-Moshe Stoian discriminat prin încălcarea articolului 14, coroborat cu articolul 2 din Protocolul nr. 1 la Convenție și cu articolul 1 din Protocolul nr. 12 cu privire la afirmațiile formulate în întrebarea nr. 5 de mai sus, în măsura în care autoritățile nu l-au diferențiat pe acesta din urmă de copiii fără dizabilități din școală?
7. Aveau reclamanții vreo cale de atac internă efectivă la dispoziția lor pentru plângerile lor în temeiul articolului 14 al Convenției, al articolului 2 din Protocolul nr. 1 la Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 12, în conformitate cu articolul 13 din Convenția?

Părțile sunt invitate să ofere informații cu privire la procedurile interne pendinte.

***

11 august 2014Cererea nr. 289/14
Ștefan-Mosche Stoian și Luminița Stoian împotriva României
înregistrată în data de 19 decembrie 2013

Reclamanții, domnul Ștefan-Moshe Stoian (primul reclamant) și doamna Luminița Stoian (al doilea reclamant), mama primului reclamant, sunt cetățeni români născuți în 2001 și 1967, respectiv, și locuiesc în București.

Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de către solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează (vom reda doar o selecție a faptelor descrise):

A. Circumstanțele cauzei:

Primul reclamant suferă de tetraplegie spastică, o condiție medicală ce afectează dezvoltarea și funcționarea normală a membrelor, dar care nu aduce nicio atingere dezvoltării capacității mintale a suferindului. Acesta a fost încadrat, de la vârsta de un an, cu handicap sever având nevoie de un însoțitor permanent.

Din cauza handicapului său, copilul s-a aflat și se află sub tratament medical complex care vizează menținerea mobilității membrelor și compensarea anomaliilor prin susținerea tonusului muscular. Acesta a fost supus în repetate rânduri la operații chirurgicale de îndreptare, în România și Ucraina, dar și testat neurologic și ortopedic în Israel. De asemenea, acesta urmează în mod constant un tratament fizioterapeutic. Mai trebuie menționat că pentru a se deplasa, reclamantul apelează inclusiv la scaune cu rotile electrice, mopede și tricicluri electrice. Sănătatea lui este monitorizată la Spitalul de Copii M. C. din București.

Al doilea reclamant este singurul părinte al primului reclamant și, prin urmare, susținător de familie unic care în mod repetat a informat autoritățile de faptul că având nevoie să-și întrețină familia, nu își putea permite să acționeze ca asistent personal pentru fiul său. Ca atare, al doilea reclamant a solicitat autorităților competente, în nenumărate rânduri, numirea unui asistent personal, în conformitate cu dispozițiile normative aplicabile.

În 2004, primul reclamant s-a înscris la grădiniță, dar după doar trei zile a fost forțat să renunțe, mama fiind informată de directorul grădiniței că instituția sa „nu face handicap” (‘did not do handicap’).

Din 2007 până în aprilie 2013, la recomandarea autorităților, copilul a frecventat cursurile oferite de Școala nr. 131 care este situată la șaizeci de metri de domiciliul solicitantului.

La începerea școlii de către primul reclamant, aceasta nu era dotată pentru a acomoda o persoană cu handicap fizic. De aceea, o nouă poartă a fost creată iar o bandă de asfalt a fost turnată pentru a permite accesul la clădirea principală. Pentru a satisface nevoile fiziologice, o baie pentru copil a fost improvizată la toaleta fetelor. Din 2013, școala are propria toaletă pentru persoanele cu handicap, însă copilul tot are nevoie de asistență.

Deoarece în interiorul clădirii nu erau rampe de acces la etajele superioare, copilul nu a putut lua parte la diferite ore de laborator. În plus, deși copilul a fost acceptat pentru lecțiile de pian oferite de școală ca activitate extracuriculară, acesta nu a putut partipa întrucât clădirea respectivă nu era dotată cu rampe de acces.

În timp, situația a generat tensiuni între reclamanți, pe de o parte, și personalul școlii, ceilalți copii și părinții lor pe de altă parte, iar mobilitatea copilului a avut de suferit, acesta devenind și mai dependent de asistență. Pentru detalierea conflictelor apărute, inclusiv cu poliția, a se citi, în engleză, aici.

B. Reclamațiile de la nivel național:

Al doilea reclamant, mama, a depus plângeri atât la autoritățile administrative locale, dar și la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. CNCD a respins sesizările fie ca nefondate, fie ca inadmisibile (a se vedea deciziile din 29 iunie 2011, 11 iulie 2012 și 16 februarie și 20 martie 2013).

De asemenea, în instanță, Tribunalul București a admis în parte, printr-o hotărâre din 19 iulie 2011, acțiunea îndreptată împotriva diferitelor autorități în ceea ce privește modul în care acestea au soluționat diferitele plângeri cu privire la situația primului reclamant-copil.

Tribunalul București a constatat faptul că nu era obiectiv imposibil pentru autoritățile-pârâte să angajeze un asistent personal pentru primul reclamant și a dispus, prin urmare, ca Agenția de Protecție a Copilului să identifice o persoană pentru acest rol, ordonând Consiliului local să asigure fondurile necesare plății salariul de asistent personal.

La 7 iunie 2012, o nouă acțiune a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei de sector din București pentru a obține o ordonanță care să dispună ca Școala nr. 131 să ofere primului reclamant sprijinul, asistența și tratamentul necesar pentru a participa, fără restricții, la programul școlar. Cauza este încă pendinte.

Pendinte este și a treia acțiune aflată pe rolul Tribunalului București, prin care s-a solicitat obligarea Școlii nr. 131 de a răspunde la o cerere de oferire de informații oficiale cu privire la modalitățile de acces la orele de educație oferite persoanelor cu handicap.

În plus, plângerile penale care au fost depuse în mai 2013 sunt încă în faza de cercetare, la Parchetul de pe lângă Tribunalul București. Mama este, de asemenea, cercetată ca urmare a unei plângeri penale depuse de directorul școlii.

C. Capete de cerere:

Reclamanții se plâng de încălcarea articolului 3 în coroborare cu articolul 8 din Convenție, dar și de încălcarea articolului 2 din Protocolul nr. 1 la Convenție coroborat cu articolul 14 din Convenție și articolul 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție. În fine, reclamanții se plâng și de încălcarea articolului 13 din Convenție.

D. Întrebări adresate părților:

Secția 3 a Curții de la Strasbourg adresează 9 întrebări părților. Menționăm doar lit. a) de la întrebarea nr. 4 prin care Guvernul trebuie să răspundă dacă evacuarea mamei din incinta școlii împreună cu ducerea ei la secția de poliție, lucru care a rezultat la lăsarea fără ajutor a copilului cu handicap (acesta fiind nevoit să își aștepte la școală mama până la ora 6 după-amiază – atunci când mama a fost lasată să plece de la secția de poliție), constituie tratament inuman și degradant în sensul articolului 3 din Convenție.

E. Dispozițiile CEDO invocate:

ARTICOLUL 3
Interzicerea torturii
Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.

ARTICOLUL 8
Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie
1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale.
2. Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acesta este prevăzut de lege şi constituie, într-o societate democratică, o măsură necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii, a moralei, a drepturilor şi a libertăţilor altora.

ARTICOLUL 2 (din Procolul nr. 1 la CEDO)
Dreptul la instruire
Nimănui nu i se poate refuza dreptul la instruire. Statul, în exercitarea funcţiilor pe care şi le va asuma în domeniul educaţiei şi învăţământului, va respecta dreptul părinţilor de a asigura această educaţie şi acest învăţământ conform convingerilor lor religioase şi filozofice.

ARTICOLUL 14 CEDO
Interzicerea discriminării
Exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de prezenta Convenţie trebuie să fie asigurată fără nicio deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie.

ARTICOLUL 1 (din Protocolul nr. 12 la CEDO)
Interzicerea generală a discriminării
1. Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţa la o minoritate naţională, avere, naştere sau oricare altă situaţie.
2. Nimeni nu va fi discriminat de o autoritate publică pe baza oricăruia dintre motivele menţionate în paragraful 1.

ARTICOLUL 13 CEDO
Dreptul la un recurs efectiv
Orice persoană, ale cărei drepturi şi libertăţi recunoscute de prezenta Convenţie au fost încălcate, are dreptul de a se adresa efectiv unei instanţe naţionale, chiar şi atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acţionat în exercitarea atribuţiilor lor oficiale.

Valeria Bălănel (traducere)
Student, Facultatea de Drept și Științe Administrative, Universitatea din Pitești

dr. Mihaela Mazilu-Babel (coordonator și selecție)


Aflaţi mai mult despre , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]


Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.