« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Recuperare creanţe
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
3 comentarii

Cererile pentru încuviințarea executării silite privind creanțele stabilite în sarcina instituțiilor și autorităților publice
13.08.2014 | Tiberiu PATANCIUS

Drept Timisoara
Secţiuni: Procedură civilă, Recuperare creanțe, RNSJ | Toate secţiunile

Cuvinte cheie: , , , , , , ,
JURIDICE - In Law We Trust

O deosebita importanta practica o constituie problematica cererilor pentru incuviintarea executarii silite formulate de contribuabili care urmaresc astfel sa obtina satisfacerea unor creante detinute impotriva unor debitori-institutii publice.

Potrivit dreptului comun in materie, executorul judecatoresc are obligatia de a solicita instantei de executare sa dispuna incuviintarea executarii silite (art. 665 alin. 1 NCPC).

Art. 631 alin. 1 NCPC statueaza ca executarea silita poate fi declansata impotriva oricarei persoane fizice sau juridice, de drept public sau e drept privat, cu exceptia acelora care beneficiaza, in conditiile legii, de imunitate de executare.

Pe de alta parte, legiuitorul a enumerat la art. 665 alin. 5 NCPC si situatiile in care incuviintarea executarii silite poate fi respinsa de catre instanta, respectiv:
1. cererea de executare este de competenta altui organ de executare decat cel sesizat;
2. hotararea sau, dupa caz, inscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu;
3. inscrisul, altul decat o hotarare judecatoreasca, nu intruneste toate conditiile de forma reclamate de lege;
4. creanta nu este certa, lichida si exigibila;
5. debitorul se bucura de imunitate de executare;
6. titlul cuprinde dispozitii care nu se pot aduce la indeplinire prin executare silita;
7. exista alte impedimente prevazute de lege.

S-a apreciat ca enumerarea alin. 5 este limitativa, instanta neputand respinge cererea de incuviintare decat in ipotezele expres prevazute. Spre exemplu, s-a argumentat ca nu poate fi dispusa respingerea cererii de incuviintare prin invocarea implinirii termenului de prescriptie a dreptului de a obtine executarea silita intrucat prescriptia in chestiune nu opereaza de drept, ea trebuind invocata de persoana interesata, potrivit art. 706 alin. 1 NCPC[1].

In contextul executarii creantelor detinute impotriva unei institutii ori autoritati publice, dispozitiile Cartii a V-a NCPC isi gasesc aplicare numai cu observarea (si corecta aplicare a) prevederilor O.G. nr. 22/2002 – legea speciala in aceasta materie, ce instituie o conditie si o procedura prealabila aplicarii dreptului comun in privinta executarii silite.

Potrivit art. 1 alin. 1 al actului normativ indicat, creantele stabilite prin titluri executorii in sarcina institutiilor si autoritatilor publice se achita din sumele aprobate cu aceasta destinatie prin bugetele acestora sau, dupa caz, de la titlurile de cheltuieli la care se incadreaza obligatia de plata in chestiune. De asemenea, alin. 2 statueaza ca aceleasi creante nu pot fi achitate din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare si functionare, inclusiv a celor de personal, in scopul indeplinirii atributiilor si obiectivelor legale pentru care au fost infiintate.

Aceasta orinduire isi gaseste suport in realitatea ca activitatea institutiilor si autoritatilor publice este destinata satisfacerii interesului public general, astfel incat orice perturbare a normalei activitati (de pilda, prin afectarea sumelor bugetate pentru buna functionare) poate conduce la sincope grave in activitatea debitoarelor si, implicit, la vatamarea interesului altor contribuabili.

Art. 2 al O.G. nr. 22/2002 instituie un termen de sase luni, inauntrul caruia institutia debitoare are obligatia sa efectueze demersurile necesare in vederea indeplinirii obligatiei de plata. Termenul curge de la data primirii de catre debitor a somatiei de plata, comunicate de organul competent de executare, la solicitarea creditorului.

Art. 3 al aceluiasi act normativ instituie un veritabil termen de gratie, conditionand aplicarea dreptului comun in materie (cartea a V-a NCPC). Potrivit acestuia, creditorul va putea solicita efectuarea executarii silite, potrivit Codului de procedura civila si/sau in virtutea altor dispozitii legale aplicabile in cauza concreta, numai daca institutiile publice nu isi indeplinesc obligatia de plata in termenul de sase luni, sus-referit.

S-a retinut ca termenul de gratie, de sase luni, nu opereaza ope legis ci este conditionat de indeplinirea cumulativa a doua conditii:
a) sa fie probata intentia institutiei debitoare de a executa voluntar obligatia de plata si
b) sa fie probata intreprinderea demersurilor necesare in vederea obtinerii fondurilor aferente obligatiei de plata[2].

Interpretarea data dispozitiilor coroborate ale art. 2 si 3 din O.G. nr. 22/2002 a condus la concluzia ca procedura privind executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice presupune respectarea urmatoarei cronologii (de fapte si acte juridice):
1. obtinerea titlului executoriu;
2. existenta intentiei debitoarei privind executarea voluntara a obligatiei de plata;
3. constatarea lipsei fondurilor necesare pentru efectuarea platii;
4. comunicarea somatiei de plata prin executor judecatoresc, la solicitarea creditorului;
5. curgerea termenului de sase luni, defipt pentru intreprinderea demersurilor privind obtinerea fondurilor necesare;
6. in fine, initierea procedurii de executare silita, potrivit reglementarii Cartii a V-a NCPC[3].

Consideram ca modul de formulare a dispozitiilor art. 2 si, respectiv, art. 3 poate face obiectul unei revizuiri, care sa elimine orice nuante interpretative din respectivele texte.

Articolul 5 al aceluiasi act normativ instituie si o alta ipoteza (apreciem ca este improbabil ca aceasta sa se bucure vreodata de o aplicare, cel putin frecventa, dat fiind specificul debitorilor), respectiv aceea in care creditorul si debitorul bugetar convin asupra unui alt termen, ori asupra altor conditii privind executarea obligatiei stabilite prin titlul executoriu.

Institutiile debitoare au deschisa calea (potrivit art. 6 alin. 1 din O.G. nr. 22/2002) formularii unor solicitari privind fie acordarea unui termen de gratie (potrivit legii), fie stabilirea unor termene privind plata esalonata a obligatiei in chestiune, dupa cum urmeaza:
– fie intr-o cauza pendinte, inregistrand cererea la instanta judecatoreasca ce solutioneaza procesul privind obligarea institutiei la plata;
– fie ulterior pronuntarii hotararii (dupa ramanerea acesteia definitiva), cand solicita aceasta instantei de judecata ce a pronuntat hotararea;
– in privinta acelor titluri executorii, altele decat hotararile judecatoresti, cererea referita se va indrepta instantei de executare competente.

Si in aceasta situatie, institutiei debitoare ii revine sarcina probei cu privire la motivele pentru care se solicita acordarea termenului de gratie sau a esalonarii (ex: care ar fi prejudiciile pe care le-ar inregistra), potrivit adagiului actori incumbit onus probandi[4].

Instantele de judecata sunt suverane sa aprecieze in concreto, de la caz la caz, pentru a preveni un eventual abuz de drept in ce priveste, de pilda, acordarea unor termene de gratie ori esalonarea unor plati care, prin cuantumul lor, reprezinta sume infime in raport cu bugetul institutiei debitoare. Gresita admitere a respectivelor solicitari ar conduce la o executare a hotararilor judecatoresti intr-un termen in mod vadit nerezonabil, contrar dispozitiilor Conventiei Europene a Drepturilor Omului ori in dezacord cu jurisprudenta Curtii de la Strasbourg.

Potrivit art. 6 alin. 4 al O.G. nr. 22/2002, la cererea institutiei debitoare, instanta investita cu solutionarea cererilor indicate mai sus poate dispune cu privire la suspendarea ori continuarea executarii silite pana la momentul solutionarii prin hotarare definitiva a cererii privind acordarea termenului/termenelor de plata a sumei datorate. Dispunerea suspendarii nu este conditionata de depunerea unei cautiuni, iar incheierea poate fi atacata cu recurs, in mod separat.

Pana la solutionarea cererii privind suspendarea, la solicitarea institutiei debitoare si numai in cazuri urgente, instanta poate dispune, prin incheiere si fara citarea partilor, suspendarea provizorie a executarii. Si suspendarea provizorie se dispune fara constituirea unei cautiuni, incheierea nefiind supusa niciunei cai de atac.

Cererile privind suspendarea ori suspendarea provizorie a executarii se judeca cu precadere si sunt scutite de taxa judiciara de timbru.

Regimul juridic special, aparent instituit in beneficiul debitorilor – autoritati/institutii publice de catre O.G. nr. 22/2003, trebuie interpretat ca un mecanism de natura sa asigure un echilibru intre:
a) respectarea si punerea in executare a hotararilor judecatoresti pronuntate in favoarea contribuabililor;
b) interesul statului, concretizat in neperturbarea bunei desfasurari a activitatii respectivelor entitati debitoare.

De esenta acestui mecanism este insa o corecta aplicare, care sa consolideze regula conform careia institutiile publice, elemente constitutive ale statului de drept, nu sunt indreptatite sa refuze, sa omita ori sa intarzie executarea unei hotarari, motivat prin aceea ca, in caz contrar, „garantiile art. 6 (din Conventia Europeana a Drepturilor Omului) isi pierd orice ratiune de a fi”[5].

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut in cauzele Hornsby impotriva Greciei sau Sandor impotriva Romaniei ca faza executarii silite constituie o parte integranta din „proces” in sensul art. 6 din Conventie, solutie argumentata prin aceea ca dreptul de acces la justitie devine „iluzoriu” in ipoteza in care ordinea juridica a unui stat membru permite ca o hotarare judecatoreasca definitiva sa nu isi poata produce efectele, in detrimentul uneia dintre parti[6].

Pe langa considerentele deja aratate, in solutionarea cererilor privind incuviintarea executarii silite a creantelor stabilite in sarcina autoritatilor publice, instantele de judecata trebuie sa observe si Recomandarea (2003)16 a Comitetului Ministrilor statelor membre din cadrul Consiliului Europei, dar si Rezolutia 1787 (2011) a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei.

Potrivit Recomandarii (2003)16 a Comitetului Ministrilor statelor membre din cadrul Consiliului Europei, statele membre sunt invitate sa implementeze la nivel national sisteme si proceduri care sa permita autoritatilor a executa hotararile pronuntate intr-un termen rezonabil si, in caz de neexecutare, sa asigure un cadru legal care sa permita obtinerea executarii deciziei, prin amendarea debitorului ori instituirea de popriri (in sistemul nostru de drept, aceasta cerinta este acoperita prin orinduirea art. 22-26 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ).

In fine, Rezolutia 1787 (2011) a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei invita Romania „sa trateze cu prioritate problema neexecutarii hotararilor judecatoresti”, indicand aceasta deficienta ca fiind una dintre „problemele nationale majore si sistemice”, realitate evidentiata de numarul important de hotarari de condamnare pronuntate de Curtea Europeana[7].


[1] Gabriel Boroi – coordonator, Octavia Spineanu Matei, Delia Narcisa Teohari, Dumitru Marcel Gavris si altii, Noul Cod de procedura civila, comentariu pe articole, edit. Hamangiu, 2013, Vol. II, pag. 152;
[2] Decizia civila nr. 396R, pronuntata la 15 februarie 2011 de Sectia a III-a Civila a Tribunalului Bucuresti;
[3] Decizia nr. 911/05.03.2013, pronuntata de Sectia a II-a Civila Inaltei Curti de Casatie si Justitie;
[4] Decizia nr. 11/09.04.2012, Sectia a VII-a Civila si pentru cauze privind conflictele de munca si asigurari sociale, Curtea de Apel Bucuresti;
[5] Idem;
[6] Decizia civila nr. 396R, pronuntata la data de 15 februarie 2011 de catre Tribunalul Bucuresti, Sectia a III-a Civila;
[7] Decizia nr. 11/09.04.2012, Sectia a VII-a Civila si pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale, Curtea de Apel Bucuresti.


Tiberiu PATANCIUS
Avocat, Baroul Bucuresti

 
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill
VIDEO
Codul muncii









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

3 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.