Curtea de Apel Alba Iulia. Întrebare preliminară cu privire la interpretarea unui memorandum. UPDATE: concluzii AG
22 decembrie 2016 | Mihaela MAZILU-BABEL
Mihaela Mazilu-Babel
22 decembrie 2016: Avocatul general propune:
„1)Memorandumul de înțelegere dintre Comunitatea Europeană și România, încheiat la București și la Bruxelles la 23 iunie 2009, trebuie considerat un act adoptat de instituțiile Uniunii în sensul articolului 267 TFUE; Curtea este competentă să îl interpreteze.
2)Acest memorandum trebuie interpretat în sensul că nu impune adoptarea unei legislații naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care prevede interdicția cumulului pensiei nete din sectorul public cu veniturile realizate din activități exercitate în cadrul instituțiilor publice dacă nivelul acesteia depășește nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.
3)Articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei legislații naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care prevede interdicția cumulului pensiei nete din sectorul public cu veniturile realizate din activități exercitate în cadrul instituțiilor publice dacă nivelul acesteia depășește un anumit prag.
4)Articolul 2 alineatul (2) din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă trebuie interpretat în sensul că nu este aplicabil unei legislații naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care prevede pentru persoanele angajate în sectorul public interdicția cumulului pensiei nete din sectorul public cu veniturile realizate din activități exercitate în cadrul instituțiilor publice dacă nivelul acesteia depășește nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.
5)Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și principiile echivalenței și efectivității trebuie interpretate în sensul că nu se opun, în împrejurări precum cele din cauza principală, ca o instanță națională să nu aibă posibilitatea de a revizui o hotărâre judecătorească definitivă pronunțată în cadrul unei acțiuni de natură civilă în cazul în care această hotărâre se dovedește a fi incompatibilă cu o interpretare a dreptului Uniunii reținută de Curte ulterior datei la care hotărârea menționată a rămas definitivă, în condițiile în care o astfel de posibilitate există în ceea ce privește hotărârile judecătorești definitive incompatibile cu dreptul Uniunii pronunțate în cadrul unor acțiuni de natură administrativă.”
:: concluzii
***
12 octombrie 2016: În data de 11 octombrie 2016 a avut loc ședința pe rolul Marii Camere a Curții de Justiție.
Vom reda cele susținute în pledoaria orală de către părțile prezente (au fost alocate maxim 15 minute pentru fiecare pledoarie), precum și întrebarea adresată de Avocatul general Comisiei Europene. Mai precizăm, înainte de rezumarea argumentelor susținute în fața Marii Camere, și faptul că Avocatul general va prezenta Concluziile în data de 6 decembrie 2016, fiind de așteptat să se pronunțe Curtea în martie-iunie 2017.
I. Avocatul doamnei Florescu a susținut ca răspuns la observațiile scrise ale diferitelor părți, următoarele:
1. Memorandumul este un act al Uniunii ce se află în competența Curții pentru a-l interpreta
2. Memorandumul a impus obligații României
3. Legislația adoptată de România în îndeplinirea obligațiilor impuse și prin Memorandum reprezintă o măsură de punere în aplicare a dreptului Uniunii
4. Carta DFUE, prin urmare, se aplică, iar măsura adoptată, care aduce atingere drepturilor fundamentale ale doamnei Florescu, nu este proporțională cu scopul urmărit.
5. De asemenea, măsura reprezintă o discriminare indirectă în funcție de vârstă, precum interzice Directiva 2000/78 care nu poate fi justificată în mod corespunzător. Jurisprudența SCMD a Curții de Justiție este inaplicabilă, deoarece circumstanțele de fapt sunt total diferite.
6. În speța de față, și în cazul magistraților care beneficiau de o pensie specială și erau totodată profesori universitari, domnul avocat a arătat că și dacă magistratul nu opta pentru renunțarea la pensia specială, și ar fi avut contractul de muncă încetat de drept ca urmare a acestei decizii, facultatea de stat ar fi trebuit oricum să angajeze, sau să plătească o altă persoană, pentru a desfășura activitatea didactică aferentă, și astfel nu s-ar fi realizat nicio economie la bugetul statului printr-o atare măsură.
II. Guvernul României, prin Agentul guvernamental, a susținut următoarele:
1. Legea nr. 329/2009 care interzice cumulul pensiei cu salariul în domeniul public nu reprezintă o punere în aplicare a dreptului Uniunii
2. Guvernul este de acord cu cele susținute de Comisia Europeană în observațiile sale scrise, și anume cu cele susținute la punctele 23-25 și 40-42.
3. Condițiile agreate cu Comisia au fost formulate în termeni generali.
4. Guvernul a invocat cele statuate de Curtea de Justiție în cauza Pringle, la paragraful 64.
5. Articolul 143 TFUE nu conferă competența de a impune obligații autonome.
6. Este lăsată o marjă mare de discreție.
7. Referitor la articolul 51 alin. (1) din Carta DFUE, Guvernul a susținut că dacă s-ar considera că legislația adoptată de România ar reprezenta o punere în aplicare a dreptului Uniunii, atunci orice măsură care ar avea drept scop asemănător cu cel menționat în Memorandum, ar fi o măsură care s-ar afla în domeniul de aplicare al Cartei.
8. S-a invocat și cauza C-229/95.
9. S-a arătat că legislația adoptată face parte din competența reziduală a statelor membre.
III. Ungaria a susținut:
1. Că legislația adoptată de România nu este una excepțională, existând și în alte state.
2. Că deși instanța de trimitere presupune că respectiva legislație implementează Memorandumul, totuși, precum a arătat și Comisia și Guvernul, legătura este atât de indirectă încât nu poate reprezenta o aplicare a dreptului Uniunii.
3. Pentru Ungaria, există dubii serioase cu privire la competența Curții de Justiție raportat la această cauză.
4. Nu există niciun alt act al Uniunii, directivă sau regulament, care să privească legislația referitoare la interzicerea cumulului pensiei cu salariul.
5. Directiva 2000/78/CE nu este aplicabilă deoarece pensia e ceva oferit pentru a înlocui un salariu, dar dacă o persoană poate continua munca, nu mai are nevoie de pensie.
6. Scopul este de a se reduce numărul persoanelor pensionate care lucrează în sectorul public.
7. Dreptul la pensie a fost doar pe o anumită perioadă de timp suspendat, și prin urmare măsura nu este disproporționată cu scopul urmărit.
8. S-a subliniat că atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cât și Curtea Constituțională a României au verificat deja această legislație, și că nu există nicio circumstanță în prezenta situație de fapt care să conducă la concluzii diferite de cele ale acestora.
9. În subsidiar, s-a cerut ca instanța de la Luxembourg să limiteze efectele în timp ale deciziei pe care o va da.
IV. Comisia Europeană a arătat:
1. Că două probleme va discuta:
1.1. În ce condiții s-ar putea aplica Carta raportat la situația de fapt prezentă
1.2. Natura și efectele juridice ale Memorandumului
2. În ceea ce privește Memorandumul:
2.1. că nu este de acord cu Guvernul României cum că natura acestui Memorandum ar fi aceea de a fi un Tratat.
2.2. că temeiul juridic al Memorandumului este dat de art. 143 TFUE și Regulamentul nr. 323/2002.
2.3. că trebuie distins între acest Memorandum încheiat cu România și cele încheiate cu Grecia și Cipru, acestea din urmă nefăcând parte din ordinea de drept UE, dar cel de acum fiind guvernat de dreptul UE
2.4. că Memorandumul încheiat nu are nici legătură cu acțiunea externă a Uniunii
2.5. Memorandumul, totuși, nu produce efecte juridice obligatorii, dorind doar să faciliteze punerea în aplicare a deciziilor Consiliului de acordare a împrumutului aferent
2.6. Memorandumul, totuși, deși nu produce efecte juridice obligatorii, nu se poate afirma că ar fi lipsit de orice efect juridic, din moment ce avem suspendarea plăților în caz de nerespectare
2.7. drept concluzie intermediară, Comisia consideră că Memorandumul face parte din dreptul UE, produce efecte juridice, dar nu obligatorii, nefiind exclus ca un act fără efecte juridice obligatorii să fie considerat dreptul Uniunii, Comisia trimițând în acest sens la cauza N.S.
3. În ceea ce privește aplicabilitatea Cartei:
3.1. Noțiunea de punere în aplicare presupune existența unei anumite legături
3.2. În prezenta cauză, legătura nu poate fi stabilită în mod concret
3.3. Legislația adoptată în România ar putea intra în sfera consolidării bugetare, dar poate acoperi o serie largă de măsuri
3.4. Există o legătură prea indirectă și incertă
3.5. În expunerea de motive a legislației naționale se face referire la faptul că această limitare este aplicată și în alte state membre
3.6. Trebuie să existe o conexiune previzibilă, și nu în mod general, pe motive de ordin general.
V. Întrebări adresate de Avocatul general Comisiei Europene
(cele redate mai jos, după prima întrebare, sunt întrebări adresate de Avocatul general după ce a primit un prim răspuns de la Comisie, această etapă fiind mai mult un dialog continuu; de asemenea, precizăm că întrebările nu sunt redate expressis verbis, Avocatul general discutând în limba franceză, iar Comisia răspunzând în limba română, dezbaterea fiind rapidă și intensă, eu reușind să notez doar cele de mai jos; totodată, în cadrul schimbului de replici între Avocatul general și Comisia Europeană a intervenit și Președintele Curții, atrăgând atenția Comisie că există riscul să se contrazică în susțineri):
Comisia consideră că Memorandumul se află în categoria actelor UE dar acest Memorandum nu impune măsuri particulare de implementare, dar să ne imaginăm că România zice că este nevoie, ca măsura de aplicare a Memorandumului, să taie 50% din pensii dar numai din pensiile femeilor, ar exista posibilitatea de a se invoca măcar alte principii, dacă Carta nu se aplică?
Putem considera că am avea implicit în cuprinsul Memorandumului o clauză care ar scrie că totul ar trebui să se facă cu respectul dreptului Uniunii?
Nu e puțin superficial să se spună că ne vom ocupa doar de rezultat, dar deloc de mijloace?
VI. Răspunsul, pe larg, al Comisiei a fost că nu exclude aplicarea Cartei la Memorandum dar situația de fapt nu intră în domeniul dreptului Uniunii.
***
13 august 2014: Curtea de Apel Alba Iulia se întreabă, printre altele, dacă un memorandum poate fi supus interpretării Curții de Justiție. (C-258/14 Eugenia Florescu și alții)
Redăm întreg cuprinsul întrebărilor preliminare adresate:
Un memorandum cum este cel de înțelegere din 23 iunie 2009 încheiat între Comunitatea Europeană și România, publicat în Monitorul Oficial nr. 455/1 iulie 2009, poate fi considerat un act, decizie, comunicare, etc. cu valoare juridică în sensul stabilit de Curtea de Justiție (Hotărârea din 3 februarie 1976, 59/75, Flavia Manghera, și Hotărârea din 20 martie 1997, C-57/95, Franța/Comisia) și poate fi supus interpretării Curții de Justiție a Uniunii Europene?
În caz afirmativ, Memorandumul din 23 iunie 2009 de înțelegere între Comunitatea Europeană și România, publicat în Monitorul Oficial nr. 455/1 iulie 2009, trebuie interpretat în sensul că, în vederea reducerii efectelor crizei economice prin reducerea cheltuielilor de personal, Comisia Europeană poate în mod valabil să impună adoptarea unei legi naționale prin care să fie retras dreptul unei persoane de a încasa pensia contributivă de peste 30 de ani stabilită legal și încasată anterior legii, pentru motivul că această persoană primește salariu pentru o activitate prestată în baza contractului de muncă, diferită de cea din care a fost pensionat?
Memorandumul din 23 iunie 2009 de înțelegere între Comunitatea Europeană și România trebuie interpretat în sensul că, în vederea reducerii crizei economice, Comisia Europeană poate în mod valabil să impună adoptarea unei legi naționale prin care să fie retras în totalitate și sine die dreptul unei persoane de a încasa pensia contributivă de peste 30 de ani stabilită legal și încasată anterior legii, pentru motivul că această persoană primește salariu pentru o activitate prestată în baza contractului de muncă, diferită de cea din care a fost pensionat?
Memorandumul in integrum și cu precădere punctul 5 litera (d) din memorandum, care se referă la reorganizarea și eficientizarea administrației publice, trebuie interpretate în sensul că, în vederea reducerii crizei economice, Comisia Europeană a impus în mod valabil adoptarea unei legi naționale care instituie interdicția cumulului pensiei cu salariul în privința funcționarilor pensionați din instituțiile publice?
Articolele 17, 20, 21 și 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), articolul 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE), principiul securității juridice tras din dreptul comunitar și jurisprudența CJUE pot fi interpretate ca opunându-se unei reglementări precum articolul 21 alineatul (2) din Legea nr. 554/2004, care prevede, în ipoteza încălcării principiului priorității dreptului Uniunii Europene, posibilitatea revizuirii hotărârilor judecătorești interne pronunțate exclusiv în materia contenciosului administrativ și nu permite posibilitatea revizuirii hotărârilor judecătorești interne pronunțate în alte materii (civil, penal, comercial etc.) în ipoteza încălcării aceluiași principiu al priorității dreptului Uniunii Europene prin aceste din urmă hotărâri?
Articolul 6 din TUE în versiunea consolidată Bruxelles, 28 mai 2010 (OR.fr) 6655/2/08 REV 2) se opune unei legislații a unui stat membru care condiționează plata pensiei magistraților de carieră, stabilită pe baza contribuției acestora timp de peste 30 de ani vechime în magistratură, de încetarea contractului de muncă al acestora în învățământul superior juridic?
Articolul 6 din TUE în versiunea consolidată Bruxelles, 28 mai 2010 (OR.fr) 6655/2/08 REV 2), articolul 17 alineatul (1) din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 83/30.03.2010 și jurisprudența CJUE se opun unei legislații care expropriază dreptul de proprietate asupra pensiei, deși a fost stabilit în baza contribuției de peste 30 de ani, iar separat, pentru activitatea universitară, magistrații au contribuit și contribuie la fondul de pensii?
Articolul 6 din TUE în versiunea consolidată Bruxelles, 28 mai 2010 (OR.fr) 6655/2/08 REV 2), precum și dispozițiile articolului 2 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2000/78 privind egalitatea de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică și jurisprudența CJUE se opun unei hotărâri date de Curtea Constituțională a unui stat membru, care, în controlul de constituționalitate a legii, stabilește că dreptul la cumulul pensiei cu salariul aparține doar persoanelor cu mandat, înlăturând astfel de la acest drept pe magistrații de carieră, cărora le este interzisă încasarea pensiei stabilite în baza contribuției personale timp de peste 30 de ani, pe motiv că au păstrat funcția didactică în învățământul superior juridic?
Articolul 6 din TUE în versiunea consolidată Bruxelles, 28 mai 2010 (OR.fr) 6655/2/08 REV 2) și jurisprudența CJUE se opun unei legislații care condiționează sine die plata pensiei magistraților stabilite în baza contribuției de peste 30 de ani de încetarea activității universitare?
Articolul 6 din TUE în versiunea consolidată Bruxelles, 28 mai 2010 (OR.fr) 6655/2/08 REV 2) și jurisprudența CJUE se opun unei legislații care distruge justul echilibru ce trebuie păstrat între protecția proprietății indivizilor și cerințele interesului general, obligând doar o anumită categorie de persoane să suporte pierderea pensiei de magistrat sub cuvânt că prestează activitate universitară?
Mihaela MAZILU-BABEL
Doctorand, Facultatea de Drept și Ştiințe Sociale, Universitatea din Craiova
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
