Întrebare preliminară cu privire la obligațiile fiscale impuse unui executor judecătoresc. UPDATE: Hotărârea Curții de Justiție
1 aprilie 2015 | Mihaela MAZILU-BABEL
31 martie 2015: Curtea de Justiție declară:
1) Articolele 9 și 193 și articolul 199 alineatul (1) litera (g) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei dispoziții a dreptului național cum este cea în discuție în litigiul principal, care, în cadrul unei vânzări a unui bun imobil printr‑o procedură de executare silită, pune în sarcina unui operator, și anume executorul judecătoresc ce a efectuat respectiva vânzare, obligațiile de calculare, de colectare și de achitare a taxei pe valoarea adăugată datorate pe produsul acestei operațiuni în termenele stabilite.(s.n.-M.M.-B.)
2) Principiul proporționalității trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei dispoziții a dreptului național cum este cea în discuție în litigiul principal, în temeiul căreia un executor judecătoresc trebuie să răspundă cu întregul său patrimoniu pentru cuantumul taxei pe valoarea adăugată datorate pentru produsul vânzării unui bun imobil realizate printr‑o procedură de executare silită în cazul în care nu își execută obligația de colectare și de achitare a acestei taxe, cu condiția ca executorul judecătoresc în cauză să dispună în realitate de un mijloc juridic pentru a‑și îndeplini această obligație, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere. (s.n.-M.M.-B.)
3) Articolele 206, 250 și 252 din Directiva 2006/112, precum și principiul neutralității fiscale trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei dispoziții a dreptului național cum este cea în discuție în litigiul principal, în temeiul căreia plătitorul desemnat de această dispoziție are obligația să calculeze, să colecteze și să achite taxa pe valoarea adăugată datorată ca urmare a vânzării de bunuri realizate printr‑o procedură de executare silită, fără a putea deduce cuantumul taxei pe valoarea adăugată plătite în amonte în perioada cuprinsă între începutul perioadei fiscale și data colectării taxei de la persoana impozabilă.
Pentru întreg cuprinsul deciziei, a se vedea aici.
***
19 august 2014: Judecătorul suprem de contencios administrativ din Polonia se întreabă cu privire la obligațiile fiscale impuse unui executor judecătoresc. (C-499/13)
Situația de fapt (preluată de pe curia):
1. impozitarea unei livrări a unui bun imobil în cadrul unei proceduri de executare silită prin vânzare la licitație
2. reglementare națională care obligă un executor judecătoresc ce efectuează o asemenea vânzare să calculeze și să plătească TVAul aferent unei asemenea operațiuni
3. plata prețului de achiziție tribunalului competent și necesitatea ca suma reprezentând TVAul să fie transferată, de acesta din urmă, executorului judecătoresc
4. răspundere pecuniară și penală a executorului judecătoresc în cazul neplății TVAului
5. diferență între termenul de drept comun pentru plata TVAului de către o persoană impozabilă și termenul impus unui asemenea executor judecătoresc
6. imposibilitatea de a deduce TVAul plătit în amonte.
Dispoziții incidente:
1. articolele 9 și 193, 199 alineatul (1) litera (g) și articolele 206, 250 și 252 din Directiva 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată
2. principiile proporționalității și neutralității fiscale.
Cauza va fi judecată de Camera întâi.
Mihaela MAZILU-BABEL
Doctorand, Facultatea de Drept și Ştiințe Sociale, Universitatea din Craiova
