Revista Română de Drept Privat nr. 1/2014: Întâmpinarea din perspectiva noilor reglementări procesual civile | Maria Fodor, Irina Grigore-Rădulescu
25.08.2014 | Andreea BANU
Prof. univ. dr. Maria Fodor și lect. univ. dr. Irina Grigore-Rădulescu au publicat, în Revista Română de Drept Privat nr. 1/2014, articolul intitulat „Întâmpinarea din perspectiva noilor reglementări procesual civile„.
În opinia autoarelor, ca o noutate legislativă, legiuitorul român oferă o definiție a întâmpinării în art. 205 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Astfel, întâmpinarea este actul de procedură prin care pârâtul se apără, în fapt și în drept, faţă de cererea de chemare în judecată. Ca atare, spre deosebire de cererea de chemare în judecată, care reprezintă actul procesual de sesizare a instanţei civile şi, deci, este o cerere principală, întâmpinarea prezintă caracteristicile unei cereri incidentale deoarece este formulată într-un proces deja început prin înregistrarea cererii introductive de instanţă.
Totuşi, întâmpinarea nu este propriu-zis o cerere incidentală întrucât nu întruneşte toate caracteristicile unei astfel de cereri, de vreme ce nu poate fi formulată separat de procesul declanşat prin cererea principală. Întâmpinarea nu semnifică nici cerere reconvenţională, nici cerere de intervenţie, nici apel sau recurs, ea îndeplineşte funcţia procesuală de apărare. Cu alte cuvinte, întâmpinarea este actul de procedură prin care pârâtul răspunde în scris la cererea de chemare în judecată, urmărind să se apere faţă de pretenţiile reclamantului, textul sus-redat făcând distincţie între apărările de fapt şi apărările de drept.
În continuare, autoarele apreciază că raţiunile care stau la baza reglementării acestui mijloc procesual sunt multiple, unele dintre ele regăsindu-se nu numai în opiniile din literatura juridică, dar şi în motivarea deciziilor instanţei constituţionale asupra excepţiilor de neconstituţionalitate, invocate, printre altele, şi pentru motivul că obligativitatea întâmpinării ar contraveni principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice.
Astfel, consideră autoarele, pe de o parte, întâmpinarea contribuie la prefigurarea obiectului şi limitelor procesului civil, dând instanţei posibilitatea de a cunoaşte de la început cadrul în care se va desfăşura judecata, în scopul luării măsurilor care se impun pentru justa aplicare a legii. Pe de altă parte, prin intermediul întâmpinării se asigură de plano echilibrul procesual al părţilor în litigiu, reclamantul având posibilitatea de a cunoaşte apărările şi dovezile pe care se sprijină pârâtul, posibilitate de care pârâtul beneficiază prin luarea la cunoştinţă a cererii introductive a reclamantului, înlăturându-se astfel surpriza şi realizându-se egalitatea în ceea ce priveşte poziţia părţilor. Totodată, depunerea întâmpinării contribuie la urgentarea soluţionării cauzei şi la prevenirea exercitării abuzive sau cu întârziere a drepturilor procesuale.
