Secţiuni » Arii de practică » Business » Concurenţă
Concurenţă
DezbateriCărţiProfesionişti

Provocări ale noilor reguli privind concurența
29.08.2014 | Silviu VASILE, Georgeta GAVRILOIU, Silviu VASILE

Secţiuni: Concurență, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Georgeta Gavriloiu

Georgeta Gavriloiu

sillviuvasile

Silviu Vasile

Denigrarea și deturnarea clientelei – practici de concurenţă neloială

La începutul lunii septembrie, vor intra în vigoare modificările aduse Legii privind concurenţa neloială prin Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014. Prin aceste modificări se dorește modernizarea unei reglementări care, deși adoptată încă din anul 1991, s-a dovedit dificil de aplicat în practică.

La momentul adoptării sale, Legea nr. 11/1991 incrimina drept practici de concurență neloială o serie de comportamente ce au fost reglementate ulterior și prin legislația specifică din diferite domenii. Acest fapt a condus în timp la reglementări uneori contradictorii și la suprapuneri de competențe. În încercarea de clarificare a cadrului legislativ și instituțional, prin recenta modificare au fost scoase din sfera legii concurenţei neloiale, spre exemplu, faptele care ţin de protecţia comercianţilor împotriva publicităţii înşelătoare şi comparative ori cele legate de protejarea drepturilor de proprietate industrială în domeniul mărcilor şi indicaţiilor geografice.

În acelaşi timp, în Legea concurenței neloiale vor fi menținute ca practici de concurență neloială denigrarea unui concurent sau a produselor acestuia și deturnarea clientelei unei întreprinderi. Denigrarea presupune răspândirea de către o întreprindere sau reprezentantul/angajatul său de informaţii care nu corespund realităţii despre activitatea unui concurent sau despre produsele acestuia, care sunt de natură a-i leza interesele. Deturnarea clientelei unei întreprinderi poate fi considerată concurență neloială atunci când această practică este realizată de către un fost sau actual salariat ori reprezentant al întreprinderii, prin folosirea unor secrete comerciale, pentru care respectiva întreprindere a luat măsuri rezonabile de asigurare a protecţiei acestora şi a căror dezvăluire poate dăuna intereselor acelei întreprinderi.

Pe lângă cele două categorii de practici expres definite, legea lasă deschisă aria faptelor care pot intra în sfera concurenței neloiale. Astfel, orice alte practici comerciale care contravin uzanţelor cinstite şi principiului general al bunei-credinţe şi care produc sau pot produce pagube oricăror participanţi pe piaţă pot fi considerate fapte de concurenţă neloială. În ciuda acestei reglementări permisive, utilizarea Legii concurenţei neloiale pentru protejarea intereselor individuale ale consumatorilor sau ale companiilor va rămâne în continuare o sarcină pentru cei afectați, în condițiile în care aceștia trebuie să aducă dovezi cu privire la existența practicii de concurenţă neloială și cu privire la prejudiciu/riscul apariției unui prejudiciu. În plus, Consiliul Concurenței, autoritatea competentă să asigure protecţia întreprinderilor împotriva practicilor de concurenţă neloială, poate decide să nu acționeze atunci când consideră că, într-un anumit caz, efectele unei asemenea practici sunt minore, prin raportare în principal la pericolul social al faptei, la circumstanțele în care a fost săvârșită, precum și la importanţa sectorului economic în care s-a produs fapta în ansamblul economiei naţionale. Consiliul Concurenței și-a rezervat astfel dreptul de a nu judeca orice fel de cazuri. Cu toate acestea, părțile interesate au posibilitatea fie de a ataca refuzul autorității de a decide asupra faptei, fie de a se adresa direct instanței de judecată.

Pentru cazurile în care autoritatea de concurență decide să acţioneze, aceasta poate face uz de puteri de investigație similare cu cele utilizate în investigarea cartelurilor sau a altor practici anticoncurenţiale. Spre exemplu, pentru investigarea practicilor de concurenţă neloială, inspectorii de concurență vor putea să efectueze inspecţii inopinate (în conformitate cu Legea Concurenței nr. 21/1996, republicată) sau să aplice amenzi atunci când întreprinderile nu furnizează informațiile solicitate de autoritatea de concurență ori dacă refuză să se supună unei inspecții inopinate.

Modificările recente aduc un plus de claritate, prin definirea unor concepte specifice, cum ar fi „practici comerciale”, „uzanțe cinstite”, „secret comercial”. De remarcat că este introdusă pentru prima dată în legislația națională definiția „concurenței loiale”, concept foarte des folosit, chiar în vorbirea curentă, însă nu întotdeauna în sensul corect.

Astfel, concurența loială este definită drept situația de rivalitate de piață, în care fiecare întreprindere încearcă să obțină simultan vânzări, profit și/sau cotă de piață, oferind cea mai bună combinație practică de prețuri, calitate și servicii conexe, cu respectarea uzanţelor cinstite şi a principiului general al bunei-credinţe.

Reguli noi privind investigaţiile Consiliului Concurenței

Pe lângă modificările aduse Legii privind concurența neloială, Ordonanța nr. 12/2014 a introdus, în mod discret, și câteva modificări cu privire la Legea concurenței nr. 21/1996, lege care în principal interzice și sancționează înţelegerile anticoncurențiale (cum sunt cartelurile sau folosirea abuzivă a unei poziții dominante. Modificările aduse vizează, în principal, condițiile de cvorum ce trebuie îndeplinite pentru întrunirea și luarea deciziilor în plenul instituției, precum şi modul de desfăşurare a investigaţiilor.

O modificare importantă, care ajută la clarificarea situației juridice a companiilor care sunt investigate de autoritatea de concurență, este introducerea obligației pentru Consiliul Concurenţei de a informa întreprinderile investigate cu privire la închiderea investigației din lipsă de probe, în cazul investigațiilor din oficiu în care respectivele întreprinderi fuseseră implicate.

O altă modificare vizează modalitatea de exercitare a drepturilor conferite întreprinderilor care sunt investigate de Consiliul Concurenței. Pentru a-şi putea pregăti apărarea, întreprinderile care sunt implicate în investigațiile derulate de Consiliul Concurenţei au dreptul de a solicita accesul la dosarul cauzei și de a obține copii de pe documentele aflate la dosar. Cu toate acestea, în cazul documentelor care prezintă caracter confidențial (spre exemplu, informațiile reprezentând secretele de afaceri ale întreprinderilor care au furnizat informații în cadrul investigației), accesul poate fi acordat doar pe baza unui ordin al președintelului autorității de concurență și, în funcție de circumstanțe cazului, președintele refuză sau permite accesarea informațiilor confidențiale.

Printr-un amendament adus în anul 2010 a fost prevăzută posibilitatea ca ordinul prin care Președintele Consiliului Concurenței decide cu privire la accesul întreprinderilor la anumite documente din dosarul cauzei să poată fi contestat în instanță în mod direct, fără a se aștepta verdictul final al autorității cu privire la cazul investigat. Contestarea în instanță a ordinului atrăgea după sine suspendarea procedurii de investigație până la finalizarea contestației în instanţă. În practică, utilizarea acestei căi de atat putea conduce, în anumite cazuri, la amânarea cu multe luni a desfăşurării audierilor și a luării deciziilor finale.

Ca efect al celor mai recente modificări, întreprinderile investigate vor putea contesta respectivul ordin doar la finalul procedurii de investigație, odată cu decizia finală emisă de autoritatea de concurență. Chiar dacă prin acest amendament se revine într-o anumită măsură la situația de dinainte de 2010, este de așteptat ca modificarea să fie criticată, în special pentru implicațiile pe care le poate avea asupra dreptului la apărare al întreprinderilor investigate de autoritatea de concurență.

Chiar dacă atenția comentatorilor, mai ales a celor familiarizați cu domeniul dreptului concurenței, poate fi captată de acest amendament, există totuși o altă modificare care merită cel puțin același nivel de atenție, date fiind posibilele implicații ale acestuia asupra întregii politici de concurență.

Este vorba despre prevederea nou-introdusă care permite Consiliului Concurenței ca, în vederea utilizării raţionale a resurselor pentru efectuarea investigaţiilor, să “prioritizeze” cazurile în funcţie de „potenţialul impact asupra concurenţei efective”, de „interesul general al consumatorilor” sau de „importanţa strategică a sectorului economic vizat”.

Va fi interesant de urmărit dacă, în practică, Consiliul va face uz de acest instrument în viitor pentru a selecta cazurile în care decide să acționeze din oficiu sau dacă prioritizarea va avea vreun efect şi asupra cazurilor aflate pe rol ori asupra situațiilor în care consumatorii sau întreprinderile, care sunt victime ale unui comportament anticoncurențial, depun plângeri la Consiliul Concurenței.

Av. Georgeta GAVRILOIU
Av. Silviu VASILE
SCHOENHERR & ASOCIAȚII

Cuvinte cheie: , , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti