« Flux noutăţi
Selected Top LegalVideo
JurisprudenţăCEDOCJUECCRÎCCJJurisprudenţa curentă ÎCCJDezlegarea unor chestiuni de dreptRILCurţi de apelTribunaleJudecătorii
Noutăţi legislativeProiecte legislativeMOF - Monitorul Oficial al RomânieiJOUE - Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Opinii
18 comentarii

Aproape 10 motive pentru care susţin protestul avocaţilor
01.09.2014 | Radu CHIRIȚĂ

JURIDICE - In Law We Trust Monitor Dosare

Citesc că Baroul Dolj a propus Consiliului UNBR un protest al avocaţilor, prin care să refuze să intre în sălile de judecată şi în camerele parchetului în 8 septembrie 2014, pentru că s-or săturat de atitudinea magistraţilor faţă de ei. Bravo lor, jos pălăria pentru iniţiativă! Sper ca onor UNBR să fie de acord şi cu altceva în afară de crescutul taxelor şi să se fie adoptată ideea oltenilor.

De ce? Sunt X motive pentru care sunt de acord. Sigur că ele nu vizează toate instanţele şi nici toate completele sau toţi procurorii, dar le vizează pe mult prea multe dintre acestea. Deci, în nicio ordine, cred că e o idee bună şi că o zi e prea puţin. Din punctul meu de vedere, judecătorii trebuie să înţeleagă odată că:

1. Nu doar procurorii sunt colegii lor, ci şi avocaţii.

2. Dacă nu am fi noi pe post de barieră între justiţiabili şi ei, ar muri de nervi. Deşi pare greu de crezut, grosul clienţilor noştri sunt capabili să ne expusă păsul lor în vreo 10 ore şi 1000 de hârtii. Nu aţi vrea să vi le expună vouă.

3. Noi suntem ăia care trebuie să le explicăm oamenilor hotărârile pe care le pronunţaţi. Dacă careva dintre voi crede că cele 3-4 paragrafe în care motivaţi soluţia conving un om care a pierdut procesul, vă înşelaţi amarnic. Tot noi trebuie să le explicăm soluţia şi atunci când nu aţi citit dosarul şi atunci când aţi ignorat probe şi atunci când nu răspundeţi la argumentele aduse în faţa voastră. Şi tot noi suntem cei care trebuie să îi spunem unui om că va merge la puşcărie. Pentru câţiva ani. Şi să nu credeţi că e uşor. Mai ales dacă e nevinovat, pentru că sunt şi erori judiciare. Unele evitabile, altele nu, dar sunt. Şi avocatul e cel care îi spune omului, familiei lui că justiţia i-a distrus viaţa.

4. De multe ori, tot noi îi învăţăm pe oameni să nu vă înjure sau să facă alte tâmpenii prin sălile în care cică se împarte justiţia.

5. Din păcate, tot datorită stimei şi respectului cu care ne adresăm în scris şi oral (prea rar şi în gând) aţi ajuns să credeţi că vă puteţi permite orice pentru că nimeni nu spune nimic de frică şi de neputinţă. Frică pentru că îţi beleşti clienţii actuali şi viitori din faţa aceluiaşi complet şi neputinţă pentru că nu am cum să sancţionez un judecător certat cu legea, cu bunul simţ sau cu o minimă doză de respect. Unul din visele mele erotice (care nu se va întâmpla niciodată) este să renunţ la avocatură şi să public o carte cu nume, numere de dosar, fapte şi tot ce am păţit în anii ăştia de avocatură. O am în minte în aproape fiecare zi petrecută pe holurile instanţelor.

6. Legea nu e facultativă, ci e obligatorie. Pentru toţi, nu doar pentru avocaţi şi pentru părţi. Ci şi pentru procuror, şi chiar şi pentru judecător. În consecinţă, dacă legea scrie că trebuie să motivezi în 30 de zile, e obligatoriu să motivezi în 30 de zile. Că e lege, nu prescripţie de la medic să fie recomandare. Dacă legea scrie că inculpatul are dreptul să vadă dosarul, arată-i dosarul. Acum, nu peste 7 ani. Dacă legea scrie că arestarea se dispune în circumstanţele excepţionale, atunci arestează în circumstanţe excepţionale, nu atunci când cazul o fost dat în presă. Că în lege nu scrie nimic de opinia publică. Şi dacă legea spune că un inculpat e nevinovat, atunci tratează-l ca un nevinovat. Din prima până în ultima secundă. Şi dacă procurorul nu respectă legea, atunci anulează-i actele, că tura viitoare o să o respecte.

7. Noul Cod de procedură penală nu este ăla vechi cu alte numere de articole. Nu de alta, da’ jurisprudenţa o rămas la fel. Poate până ajunge omul pe Marte, o să vedem şi în jurisprudenţă că s-o schimbat Codul de procedură.

8. Inculpatul nu face cereri în probaţiune pentru că vrea să tergiverseze procesul, ci pentru că vrea să îşi probeze nevinovăţia. Apropo, să ştiţi că are acest drept. Mai mult, pe undeva scrie că are dreptul să o facă în condiţii egale cu parchetul care vrea să îi demonstreze vinovăţia. Bine, asta ar însemna să îi respectăm prezumţia de nevinovăţia şi asta e al dracu’ de greu.

9. Indiferent ce li s-a spus la INM, nu sunt o elită, nu sunt nişte oameni superiori muritorilor de rând şi nici membri ai unei societăţi ezoterice. Sunt oameni normali, care au o meserie grea şi care, dacă au conştiinţă, trebuie să se gândească când pun capul în pernă şi la fraierii care stau în arest. Şi ale căror familii plâng la avocat, nu în sală. Care îşi sună avocaţii din arest şi nu pe ei. Că eu mă gândesc în fiecare seară la clienţii mei, care stau prin arest. Şi care au dreptul la o altă justiţie decât cea pe care o primesc de cele mai multe ori.

Mai sunt. Multe, da’ stau prost cu timpul. Sper ca UNBR să îi lase pe olteni să nu fie singurii care or să-şi umfle amenzi. Că mă îndoiesc profund că efectul protestului va fi altul decât acela că ne-am descărcat şi noi oful. Dacă îmi amintesc bine, atunci când juzii or protestat vreo lună şi ceva refuzând să judece, avocaţii i-au sprijinit, deşi clienţii multora au fost nemulţumiţi de amânare. De data asta, dacă va fi să fie, sunt aproape convins că această castă formată prin multe dintre instanţe şi parchete o vor percepe ca o ameninţare şi vor reacţiona aşa cum reacţionează un Dumnezeu rănit în orgoliul încălcării primei porunci: cu fulgerul!

PS. Am uitat iniţial ce era mai important. Revin şi arăt că primul motiv pentru care susţin protestul este acela că judecătorii trebuie convinşi că deliberarea se face când se termină procesul, nu când începe. Mai ales la alea penale.

Radu CHIRIȚĂ
avocat coordonator CHIRIȚĂ ȘI ASOCIAȚII

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Monitorizarea inteligentă a dosarelor de instanţă: Monitor Dosare

Lex Discipulo Laus

Au fost scrise până acum 18 de comentarii cu privire la articolul “Aproape 10 motive pentru care susţin protestul avocaţilor”

  1. Dănuț BUGNARIU spune:

    Stimate domnule coleg Chirita, din pacate ati surprins mult prea bine partea rea a realitatii.

    Cred ca protestul nu trebuie privit ca un protest impotriva magistratilor ci mai degraba ca un semnal de alarma la adresa „statului de drept” (mai degraba „statului drepti”) care nu acopera schemele de personal la foarte multe instante, care a construit instante cu spatii insuficiente in arhive unde ne luptam la propriu cu studiul dosarelor pe 2-3 metri patrati problema existenta in special la instantele din Bucuresti (inclusiv ICCJ) care din acest punct de vedere ar trebui sa fie o emblema nu o problema. Sigur aici problema e mai degraba administrative, de aceea am adus statul in discutie.

    Trebuie sa fiu corect si sa spun ca exista si multi magistrati in fata carora am simtit ca mai am multe de invatat, ca se poate si mai bine si care sunt si continua sa fie exemple demne de urmat si pentru colegii lor si pentru noi avocatii.

    Nu in ultimul rand am avut placuta surpriza sa vad in aceasta vara, la o instanta din Bucuresti, pe conducatoarea unei instante verificand modul cum se desfasoara activitatea in arhive si mobilizand personalul sa acorde prioritate justitiabililor si sa se ocupe dupa programul cu publicul de celelelte probleme. Jos palaria!

    Cu stima,
    Un coleg avocat

  2. Amelia FARMATHY spune:

    Inteleg ca avocatii din Baroul Dolj protesteaza fata de reglementarile in materie de taxa judiciara de timbru, faţă de preverile Noului Cod de procedură civilă şi de modului de aplicare al acestora (!).
    Acum, ca judecator, simt (posibil sa ma insel) ca ar fi bine, macar de dragul polemicii, sa fie facute cateva precizari:
    1) referitor la tjt, ar f bine ca inaitiatorii sa mute protestul sau sa il geralizeze la sediul MJ sau/si la Piata Victoriei, pentru a pune acolo unde trebuie presiune, evident in sensul cetatenesc al cuvantului.
    2) cum adica se protesteaza faţă de noile prevederi din CPC, oare nu au avut barourile cel putin un reprezentant de seama in comisia sau cum s-o fi numit acea adunare de elaborarea Proiectului NCP; ma intreb de ce nu au fost proteste atunci, mai ales ca pentru avocati, cu un pronuntat simt practic, imi imaginez ca simpla lectura a reglementarii cu pricina ar fi fost de ajuns să fi conturat imaginea „iadului procedural” în care s-a intrat
    3) „modul de aplicare al noilor dispozitii” – aici chiar nu mai inteleg nimic si ar fi fost util sa ne fi dat exemple concrete Baroul in cauza. Modul de aplicare nu poate fi decât unul, cel din… Coduri, iar pentru orice conduita pretins necorespunzatoare exista Inspectia Judiciară şi, mai nou, atacarea unei solutii de clasare date de către Inspectie.
    Sper ca nimeni nu isi va mai imagina ca, in raport de Noile Coduri, la rigoare aplicate, se va mai perpetua ceea ce am prins si eu prin provincie, dar si in Bucuresti, respectiv „mica intelegere” sau toleranta (eu o numeam „procedura dupa ureche”), care nu avea nimic de a face cu dispoziţiile procedurale si care transorma variante optionale ale judelui (reglementate ca atare de către CODuri prin folosirea termenului „poate”) in „adevarate” obligatii, sub cuvant ca un alt jude era mai „întelegator”, fireste fără nicio acoperire procedurală care sa oblige la o singura conduita, indiferent de aprecierea judecatorului cauzei.
    Acele vremuri bune sau proaste, depinde de unse sunt privite, au apus sau sunt pe cale.

    Inca un aspect: observ ca se protesteaza la o Judecatorie si, coroborand aceasta cu cele spuse de domnul decan, vad ca are o problema cu judecatorii tineri.
    A contesta autoritatea, sub cuvant ca e prea „tinara”, ne arunca prin anii 90 si reprezintă un soi de discriminare, in conditiile in care majoritatea litigiilor are deja (cu exceptia, poate, a celor din materia familiei) un pronuntat caracter tehnic, ceea ce face absolut suficienta extrem de buna pregătire profesionala ce se vadeste si la… 25, si la 50 si la 75 de ani, ca sa o iau din 25 in 25…

    Cat despre cat de mult ajuta un avocat unei cauze, as zice ca… depinde de avocat.
    Am vazut multi care stiu carte si sunt capabili sa sintetizeze si sa explice coerent o situatie de fapt, dupa cum am vazut la fel de multi care nu fac altceva decat sa insire pe zeci de pagini aspecte care „dau bine” in fata clientului, dar complet inutile judecatii.
    Marturisesc ca nu mi-a fost dificil sa judec o cauză din pricina faptului ca omul – modest de altfel – nu avea avocat.
    Nici vorba, am inteles ce vroia, ne-am lamurit noi cumva la primul termen si, la final… am dat solutia.
    In fine, ma gandeam ca nu ar fi rau sa ne gandim si noi juzii (glumesc desigur) la niste proteste despre: intampinari nedepuse in termen, cereri incomplete, solicitari de amanare fără nicio justificare, dar insotite de ceva indarjire, necunosterea diferentei elementare intre casare si modificare, incapacitatea de a fi sintetic in niste concluzii orale (înteleg ca pe la Strasbourg_acum, e drept, nu stiu cum e prin Madagascar, timpul de sustinere a CONCLUZIILOR e limitat, ca doar de aceea poarta aceasta denumire) abuzul de drept procesual reflectat in zeci de contestatii in anulare, urmate apoi, evident, si de un roi de reviuiri etc., lista ramane deschisa.
    Spre deosebire de domnii avocati protestatari, eu iau toate aceste nemultumiri profesionale ca fapte de viata si nu ma otarasc pe dupa garduri, eventual si cu pancarte legate de gat, ci ma exprim suficient de clar si, mai ales, sintetic, cat sa nu fie necesara vreo traducere ulterioara, in cuprinsul hotararilor judecatoresti.
    Pentru cine vrea in strada, sa coboare in strada, dar drept nu s-a facut niciodata in strada si nici pe la tv.
    Sau aparentei de drept i se confera o noua valenta? 🙂

    • Marius GAVRILĂ spune:

      Sunt uimit de uimirea dvs. (!).
      Adica, de ce nu ar putea protesta avocatii din Baroul Dolj in fata judecatoriei, daca nu sunt de acord cu marirea tjt si procedura regularizarii?
      E un un protest desfasurat la locul de munca, nu e impotriva vreunei persoane, desi, oricine a avut de-a face cu justitia va poate spune ca solutia depinde in mare parte, de norocul de la repartizarea aleatorie… si covarsitor, cand este vorba despre spete de finete juridica, unde „ar fi necesar un partener de dialog in persoana judecatorului” (expresia nu imi apartine, dar imi place 🙂 )… ca, nu exista carti cu grile… Daca nu au avut noroc, sa nu dispere. Mai e o sansa in calea de atac, adica sa se modifice hotararea, care altminteri este foarte buna, atata doar ca in loc de „respinge” trebuia „admite” sau invers (varianta cea mai sugestiva).
      Asadar, solidarizarea dvs. este inutila pentru ca nu e atacat nimeni. Chiar sunt cativa magistrati la judecatoria respectiva, de la care am (de) invatat si pentru care am toata stima.
      Apoi, cu toata delicatetea de care ati dat dovada in comentariu, convingerea dvs. este suficient de bine conturata: avocatul este doar un obiect de decor. A lua atitudine fata de nimic, e pierdere de timp.
      Totusi, eu zic sa luati in calcul toate argumentele.
      Justitia nu se adreseaza specialistului in drept, ci cetateanului simplu.
      Daca nulitatile s-ar fi oprit la art.194 CPC, nu protesta nimeni. Insa, atunci cand in faza de regularizare, pe o procedura Administrativa, Judeci, intri pe fond si ii pui in vedere partii sa depuna acte care tin de fondul cauzei (de ex. copie dupa Certificatul de nastere al lui Decebal, ca nu il opreste niciun text de lege sa faca asta) si ii anulezi cererea pentru neindeplinirea obligatiei, orice jurist onest va spune ca se incalca cele mai elementare principii ale procedurii: transparenta, publicitate, punerea in discutia partilor a problemei, contradictorialitate,… de fapt, art.5 alin.2 CPC este inutil, pentru ca se poate refuza judecarea cauzei anuland cererea …
      Ce ar fi daca si doctorul sau mecanicul auto ar avea proceduri de regularizare? Te duci acasa, citesti simptomele bolilor sau functionarea motorului si mai discutam peste 10 zile …
      Apoi, daca aveti impresia ca avocatul cunoaste cauza sub toate aspectele, va inselati. Stie atat cat a vrut sa-i spuna partea. Sau, ce sa ii spun clientului care are termen maine si vrea sa il reprezint? Tataie, nu ai depus intampinare! Ce e aia, tata? Bineinteles ca o sa formulez intampinare, cu exceptii, cu motivare in fapt si in drept, cu probe, cu tot… stiti de ce?… pentru ca vreau sa ii spun judecatorului si varianta celeilalte parti … ca sa pronunte o solutie corecta, trebuie sa retina o stare de fapt conforma realitatii … daca e onest, o sa treaca peste decaderi. Nu e o chestiune de Bunavointa, ci stabilirea Adevarului din cauza il obliga sa-si exercite rolul activ si sa administreze probele din care a fost decazut paratul…
      Ce vrea Baroul Dolj? Legea sa fie clara si previzibila. Adica, anularea cererii sa nu depinda de buna-dispozitie a judecatorului, ci doar de elementele ei esentiale. Cred ca e o solicitare decenta.
      Cu consideratie,
      Gavrila Marius
      Avocat Baroul Dolj

    • Constantin POPA spune:

      Salut participarea la dezbatere a unui magistrat, dar sunt dezamăgit de atitudinea de superioritate a magistratului faţă de avocaţi şi nu pot decât să-i dau dreptate domnului Radu Chiriţă atunci când acesta „vorbeşte” despre turnul de fildeş al elitei judecătoreşti în raport de care noi, ceilalţi, avocaţi de rând, pledanţi sau nu, suntem nişte biete fiinţe cerşind ceva pentru clienţii lor.
      Poate, zice Magistratul, ar fi chiar mai bine fără avocaţi că, oricum, el, Magistratul, va descurca (probabil în mod imparţial…) la primul termen ce vrea justiţiabilul (reclamant sau pârât) şi va da o soluţie corectă. Că, dacă justiţiabilul nu a depus până la termenul fatidic prevăzut de Cod o întâmpinare, un răspuns la întâmpinare, nu a invocat excepţii, nu a propus probe etc., nu va suferi vreo decădere ?! Poate că am înţeles greşit ceea ce a vrut să spună Magistratul.
      O asemenea concepţie nu poate fi decât profund dăunătoare justiţiei.
      Sunt de acord că nu toţi avocaţii depun la dosar acţiuni etc. documentate, motivate în fapt şi în drept, clare cât priveşte poziţia părţii reprezentate etc. şi/sau că se prezintă jalnic în faţa instanţei.
      Mi-ar fi imposibil să extind o asemenea concluzie la nivelul instituţiei avocaturii – şi nici Magistratul nu ar trebui să o facă.
      Nu pentru un alt motiv, ci măcar pentru acela, de bun simţ, că slăbiciunile, mai ales profesionale, ale unui Magistrat nu trebuie extinse la întregul corp al magistraţilor. Sau greşesc?
      Premisa discuţiei în abordarea Magistratului ne duce la întrebarea : este sau nu necesar avocatul Justiţiei?
      Şi, aici, găsesc justificarea protestului avocaţilor.
      Nu numai Magistratul are dreptul de a interpreta dispoziţiile legale privitoare la regularizarea cererii – că tot suntem în această zonă.
      Sau, altfel, dacă ar fi aşa, atunci cum putem explica situaţii de-a dreptul absurde ivite în procedurile de regularizare şi, pentru cunoştinţa Magistratului, exemplific cu dispoziţii date de magistraţi în cursul procedurii – şi toate sub sancţiunea drastică a anulării cererii :
      -întregirea timbrării cu … 0,01 lei!!!;
      -arătarea contului bancar al reclamantului, persoană fizică;
      -anularea cererii pentru netimbrare, deşi cererea fusese timbrată corespunzător dispoziţiei primite de reclamant, dar, pentru că judecătorul nu observase că taxa (în completare) fusese ataşată cererii de reexaminare respinse (ataşare care s-a făcut tocmai pentru a evita anularea în cazul respingerii reexaminării…), a anulat acţiunea;
      -arătaţi CNP-ul pârâtului.
      Sunt, din păcate, destule astfel de situaţii hilare, dar, totuşi, nu cred că acestea trebuie să fie criteriul aprecierii întregului corp al magistraţilor, chiar dacă, nu-i aşa, se poate spune că o picătură dintr-o substanţă conţine întreaga compoziţie/structură a substanţei …
      Ca să închei, formalizarea excesivă a procedurilor este contrariul necesităţii regulilor şi formei şi are, inevitabil, un rezultat negativ.
      Nu sunt epuizate, mai sus, nici discuţiile, nici argumentele, dar mă opresc aici, comentariul fiind deja prea lung.
      Apropos, totuşi : nu cumva protestul „juzilor” de acum ceva ani a fost cauzat tot de încercarea de a schimba legea- şi a fost susţinut de avocaţi (deşi ei şi clienţii lor lor erau cei care pierdeau, nu „juzii”) ?!
      Cred că mai mult respect reciproc ar fi benefic.

    • Constantin STANCU spune:

      Sunt de acord cu punctul dvs. de vedere! Rigoarea in meserie contează! La judecător ajungi în ultima fază a demersurilor, atunci trebuie să fi pregătit! Problema cu taxele de timbru este importanta, sunt cam mari si prea stufos concepute. Multe proprietati ramân în „aer” din cauza taxelor. Cel puţin în Ardeal sunt foartea multe proprietăţi care nu sunt înscrise în CF din lipsa de bani, iar statul nu poate finaliza procedura de restituire. Suntem în plin ev mediu, din cauza aceasta stăm pe loc, cu fondurile europene, cu investiţiile, etc. Avocaţii trebuie să ştie ce vor când se lansează într-un proces, iar judecătorul să pună interesul părţilor înaintea „tehnicii”. Cetăţeanul doreşte să-şi rezolve o problemă socială. Există un mare decalaj de civilizaţie între textul de lege şi ceea ce înţeleg oamenii!! Justiţia are şi ea problemele ei: CCR nu este pe aceeaşi linie cu ICCJ, CSM nu are aceeaşi părere cu MJ, profesorii de drept de la o facultate nu au acelaşi punct de vedere pe o speţă, comisia juridică din parlament are o alată părere decât MJ sau Avocatul Poporului, ori alte instituţii, în final legislaţia europeană are proritate, etc. România a fost condamnată pentru practică judiciară inconsistentă şi pentru legislaţie imprevizibilă! Suntem în era „independenţei justiţiei”! Dar cum?

    • Florin RADU spune:

      ziceti ca: “modul de aplicare al noilor dispozitii” – aici chiar nu mai inteleg nimic si ar fi fost util sa ne fi dat exemple concrete Baroul in cauza. Modul de aplicare nu poate fi decât unul, cel din… Coduri …”.
      ei bine, modul de aplicare a unor dispozitii legale poate da nastere unor incalcari grave le drepturilor procesuale si unor abuzuri.
      spre exemplu, este o astfel de incalcare si un astfel de abuz, anularea cererii de chemare un judecata pt ca reclamantul nu a mentionat „cf. cu originalul” pe acte sau nu a scris CNP-ul ori email-ul; ori ca reclamantul nu a depus niste acte pe care nu le detine.

  3. ANONIM spune:

    problema e alta si nimeni nu vrea sa o spuna direct;
    adevaru` este ca totu` se rezuma la bani;
    s`au redus nr. de cauze si judecatorii tin de dosare ca nu stiu ce aduce ziua de maine;
    noile taxe de timbru si lipsa de predictibilitate a mediului economic national nu permit o analiza serioasa a oportunitatii introducerii de noi actiuni in justitie;
    justitiabilii nu mai au bani, s`a inmultit nr. de avocati odata cu nr. de absolventi iar nr. de cauze este mai mic;
    iar cauzele care au ramas sunt plangeri contraventionale,ordonante de plata, divorturi, etc. – pe astea nu poti cere onorarii mari ca clientu` fuge la usa urmatorului avocat;
    termenu` de 30 de zile de motivare exista si pe Vechiu` Cod de Pr. civ. asa ca argumentu` asta cade;
    in orice caz procedura de constatare a erorilor judiciare in NCPP s`a alambicat asa de mult ca nu mai are rost sa incerci;
    oamenii nu mai introduc actiuni serioase pt. ca s`au majorat taxele de timbru iar instabilitatea politica, legislativa si inconsecventa politicilor economice nu permit o analiza serioasa asupra oportunitatii introducerii actiunilor in justitie – pai de ce sa introduci actiuni in justitie cand nu sti daca dreptu` pe care il vei castiga va justifica afara de efortu` material si cel intelectual de a purta litigiul;

    banii mai exact lipsa lor este problema;
    codurile le asimileaza orice justitiabil daca are stomacu` plin;
    uitati`va la nr. de candidati inscrisi la examenu` de intrare in INM sau magistratura….

  4. ANONIM spune:

    Sunt, in esenta, de acord cu domnul Chirita. Ma frapeaza, de fiecare data la fel de puternic, sa vad cum, in multe situatii, judecatorul nu manifesta niciun fel de intelegere fata de avocatul aflat in exercitiul profesiei sale. Ba chiar, pare a resimti o anumita placere punandu-l in dificultate. Si nu ma refer aici la judecatorii care umilesc avocati slab pregatiti. Ma refer, in mod specific, la cazul in care avocatul are ghinionul de a-i fi fost fixate, in varii dosare, termene de judecata in aceeasi zi. Un astfel de avocat ii adreseaza judecatorului rugamintea (nu cererea), fie de a lasa cauza la sfarsitul sedintei, fie, macar, de a nu acorda cuvantul pe fond in lipsa sa. Si se loveste de implacabilul: „Cauza va fi strigata la ordine”. In traducere libera: nu ma intereseaza, te rog sa fii in mai multe sali/cladiri in acelasi timp. Asta reflecta nu doar lipsa de colegialitate (colegialitate la care, utopic, face referire domnul Chirita), ci lipsa de respect, lipsa elementarului uman, care este intelegerea. Spunea un coleg nu demult ca avocatul este tratat ca asistenta femeii de curatenie de la Tribunalul Bucuresti. Intr-o anumita masura, nu gresea.

  5. Mihaela MAZILU-BABEL spune:

    România este pe locul 2 la numărul de cereri de la CEDO comunicate guvernului pentru a formula apărări (peste 500). Locul I este deținut de Rusia și locul 3 de Turcia. Cred că s-ar impune o grevă a tuturor celor care sunt chemați să aplice legea. Deoarece acest număr mare de cereri comunicate a luat naștere, una peste alta, din lipsa unei bune transpuneri a cerințelor drepturilor omului la nivel legislativ.

    Hobbes spunea, analizând ce înseamnă o lege bună, în 1651, următoarele: For all the words are subject to ambiguity; and therefore multiplication of words in the body of the law, is multiplication of ambiguity: besides it seems to imply, by too much diligence, that whosoever can evade the words, is without the compass of the law. And this is a cause of many unnecessary processes. For when I consider how short were the laws of ancient times, and how they grew by degrees still longer; methinks I see a contention between the penners and pleaders of the law; the former seeking to circumscribe the latter, and the latter to evade their circumscriptions; and that the pleaders have got the victory.

  6. Florin RADU spune:

    Azi mi-a povestit cineva ca s-a anulat o actiune civila pe motiv ca, desi s-au anexat niste inscrisuri cererii de chemare in judecata, reclamantul nu a mentionat in actiune ca le-a anexat. Wow!

    • Amelia FARMATHY spune:

      Ieri, cineva mi-a aratat o actiune, adica o cerere de chemare in judecata care continea… CUPRINS :)))
      Si nu e o situatie izolata, dimpotriva.
      Nu putini sunt aceia care confunda cererea de chemare in judecata cu lucrarea de masterat sau cu teza de doctorat.
      Nu am cautat a polemiza, desi nu cred ca e un lucru rau, cat despre „superioritati”, am auzit asta de atatea ori, incat acum doar zambesc.
      Sunt multe lucruri discutabile, ca sa ma exprim eufemistic (de exemplu procedura scrisa in calea de atac a apelului, absolut inutila si care nu face altceva decat sa intarzie judecata), in noul Cod de procedura civila, dar, doamnelor si domnilor…, e in vigoare.
      Ceea ce nu exclude reactiile eronate, sanctionabile punctual, fara melodrame, ale unora dintre juzi care uita ca nu sunt pogorati din ceruri si ca nu se indreapta spre casa cu stampila de jude pe frunte.
      Si mie mi s-a intamplat sa intru in sala si sa nu imi placa deloc maniera in care e condusa o sedinta de judecata, cu aroganta cunoasterii dosarului, cu nelipsitul ton sarcastic, indreptat exclusiv spre „punerea la punct” preventiva a interlocutorului, dar a generaliza ar fi eronat.
      Cand o instanta apare dezorganizata, iar nervii stau sa explodeze in toate partile, acolo pare a fi mai degraba o problema de management(am citit cu atentie postarea dnei C.Popa) decat de alta natura.
      In fine, succes cu protestul, desi e discutabila maniera de a se agita cu robele pe umeri, din cate stiu eu, juzii nu au voie sa se preumble pe afara cu roba „purtanda”, probabil ca in Codul deontologic al avocatilor – marturisesc ca nu l-am citit – nu e prevazuta vreo interdictie in acest sens.
      Dar nu ignorati realitatea, a doua zi in aceleasi sali ingramadite veti intra, cu aceiasi oameni va veti intalni si in fata lor singurul dvs. „contraatac” profesional eficient este dat de stiinţa de carte aplicata, iar nu exagerata.
      Iar celor care la protest isi vor sarbatori onomastica de Sfanta Marie Mica, La Multi Ani!

  7. Carmen POPA spune:

    Pentru ca nu au fost spuse lucruri concrete care trebuie spuse:
    Este dezordine in arhiva si in procedura de regularizare se cer documente care au fost deja depuse dar pierdute prin arhiva (imputerniciri, taxe de timbru, exemplarele pentru comunicare).
    Pentru ca procedura de regularizare dureaza mai mult decat termenele recomandate.
    Pentru ca in pricinile urgente nu este nici o urgenta.
    Pentru ca se pierd dosarele intre arhiva si grefieri.
    Pentru ca Judecatoria Craiova este considerata batalion disciplinar, iar un judecator care are devieri comportamentale severe a fost mutat pe la mai multe instante pana a ajuns la Craiova.
    Pentru ca un judecator isi permite sa arunce cu dosarul iar avocatul sa adune umil hartiile de pe jos.
    Pentru ca, desi a scazut numarul de dosare, hotararile se redactateaza tot cu intarziere.
    Pentru ca uneori hotararea nu este data de judecatorul cauzei ci si de catre cei care nu au participat la dezbateri
    Pentru ca in arhiva se arunca dosarele pe jos, acolo unde personalul instantei calca cu picioarele, dupa ce au fost la wc.
    Pentru ca in judecatorie este mizerie, iar explicatia cu bugetul mic pentru curatenie nu tine. La Curtea de Apel este curat ca intr-o farmacie, deci se poate.

    Pentru ca toate astea sunt adevarate si nu este nevoie sa ne ascundem sub pulpana Baroului, de teama consecintelor pe care le-am putea suporta individual.

    Multumesc Radu Chirita!

  8. Cecilia JABRE spune:

    Da, vad multa apreciere, intr-adevar, fata de participarea unui magistrat la aceste alese dezbateri. Sunt de acord ca e greu sa respecti un covorbitor fata de care nu stii nici tu pe ce pozitie sa te situezi: pe de o parte, trebuie sa inteleaga clar nu este o elita, pe de alta parte, trebuie neaparat sa te recunoasca drept coleg. Fata de care, pe de o a alta (sau aceeasi) parte, sustii ca are motivele cele mai serioase pentru a se gandi bine inainte sa puna capul pe perna.
    Se cuvine a preciza ca, in aceste conditii, comentariul meu nu poate viza decat aspecte punctuale, cum ar fi: caracterul respectabil si cumsecade al postarii colegei mele, doamna Fartathy; replicile primite; faptul ca, dupa stiinta mea, avocatii au acces la transcrierea inregistrarilor audio a sedintelor de judecata, astfel ca nu e nevoie sa se lege de tineretea judecatorului pentru a se plange de comportamentul lui in sala. Criteriul varstei este pur si simplu un atac la persoana, o jignire in alb, fara acoperire. Nu m-as asocia niciodata in aprecieri cu un jurnalist care isi incepe scrisorile publice cu acest criteriu, oricat de vandabile ar fi aceste aprecieri. Sau „bancul” boacan si fara scuze care este: „inainte de a fi judecator, trebuie sa fii cativa ani avocat”. N-ai ce comentarii sa faci: usile s-au inchis, epoca in discutie a apus.
    Urez succes Baroului Dolj in protestul sau, fara a putea sa trec peste anumite precizari, impuse de text: judecatorii nici in 2009, nici alta data, nu au protestat la sediul Barourilor cu pancarte impotriva „colegilor”, au existat hotarari ale organelor statutare in sensul unui protest, cat despre sustinerea din partea unor avocati cu greutate, nu mai insist.

  9. ANONIM spune:

    Apreciez articolul domnului Chirita dar cred ca ar mai exista multe alte motive, nu stiu daca pentru a justifica o „greva” a avocatilor ci pentru a sublinia unele carente ale raporturilor avocati-magistrati sau inadvertente ale legislatiei. In ceea ce priveste legislatia „greva” nu-si are rostul din moment ce modificarile pot fi aduse doar de „doctorii in drept” din Parlament.Personal, cred ca -cel putin de la un moment dat-legislatia a devenit un fel de compendiu de legi ale altor tari, cu un capitol din dreptul canadian, altul din dreptul italia etc., pentru a satisface nevoia UE de reforma a justitiei.Si procedura de regularizare, poate in sine, nu e o idee rea, daca ar exista clar delimitate atributiile si termenele, in care sa aiba loc sub o anumita sanctiune pentru toti participantii. Aici amintesc doar ca am introdus o cerere de chemare in judecata, si dupa vreo zece luni clientul ma intreaba ce s-a intamplat. Eu, inafara vreunei prevederi legale precise, fac o adresa la instanta solicitand informatii privind stadiul cauzei. Mi se raspunde, ca dintr-o eroare grefiera n-a citat corect paratul si trebuie sa se refaca procedura.Dupa circa opt luni cauza a intrat pe rol.Q.E.D.In ceea ce priveste raporturile avocati-magistrati e o alta poveste. Mie personal putin imi pasa ca ma respecta sau nu daca respecta legea. Pana acum 15-20 de ani stiu ca erau judecatori (poate unii mai tin minte) care impuneau respect in momentul in care intrau in sala de judecata. Acum, ce sa zic. Am vazut judecatori care cand intra in sala, la primul termen, nu numai ca deja au schitat sentinta de condamnare dar unii deja au fixat si pedepsele. Avocatul poate sa schelalaie ca lupul la luna ca tot nu se schimba nimic. Oricum, in incheiere, mai pot spune ca in legislatia romana cea mai mare greseala e folosirea cuvantului „poate”. Pentru structura psiho-sociala a romanului cuvantul care trebuie folosit e „trebuie”. Atunci poate nu ar mai exista atatea interpretari.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.