ICCJ. Regimul juridic al drepturilor salariale ale personalului bugetar
8 septembrie 2014 | Corina CIOROABĂ
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că de esenţa regimului juridic al drepturilor salariale ale personalului bugetar este că ele se stabilesc exclusiv prin lege, fiind atributul legiuitorului să stabilească atât categoria de drepturi salariale, partea fixă şi partea variabilă a salariului, cât şi cuantumul acestuia. În acest sens, toate reglementările care vizează statutul funcţionarului public sau al personalului contractual (Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, Legea nr. 53/2004 C. muncii, Legea nr. 130/1996 privind Contractul Colectiv de Muncă) prevăd pe de o parte natura legală a drepturilor salariale, iar pe de altă parte interdicţia ca prin contracte/acorduri colective de muncă să se stabilească drepturi de natură salarială care sunt atributul legiuitorului. Prin urmare, în cazul personalului bugetar, nu pot fi invocate prevederile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 130/1996, potrivit cărora contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispoziţiilor legale, constituie legea părţilor. Înalta Curte a mai reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile legale în materie, problemele care pot face obiectul negocierii au o sferă limitată, care include mai mult aspecte de ordin social, ale condiţiilor de muncă, sănătăţii şi perfecţionării profesionale, astfel că, în mod legal, instanţa de fond a constatat nelegalitatea acordării prin contractul colectiv de muncă a unor sporuri pentru funcţionarii publici și personalul contractual din cadrul unei primării. (Decizia nr. 7670 din 10 decembrie 2013 pronunţată în recurs de Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect contestaţie decizie ANAF)
