ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
9 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Președinte UNBR, av. dr. Florea Gheorghe: Profesia de avocat, încotro?

06.09.2014 | Gheorghe FLOREA
Newsletter
Instagram
Facebook

Se împlinesc în curând 25 de ani de exercitare a profesiei de avocat ca profesie legal organizată, cu autonomie de funcţionare, pe baza principiilor şi constantelor profesiei din democraţiile bazate pe statul de drept.

Este imperios necesară realizarea unui studiu aprofundat cu privire la identificarea problemelor majore ale avocaturii din România, în prezent şi în perspectiva anului 2025, pentru ca profesia să se adapteze potrivit aşteptărilor avocaţilor şi nevoilor reclamate de realităţi investigate prospectiv. Decidenţii şi avocaţii trebuie să dispună de repere şi informaţii esenţiale pentru a-şi construi strategii proprii de dezvoltare profesională, pentru a se adapta la nou.

Profesia trebuie să conştientizeze prima riscurile-cheie şi oportunităţile cărora le sunt şi le vor fi expuşi avocaţii, ori pe care aceştia le au sau trebuie să le creeze pentru a-şi adapta practica profesională şi a modifica percepţia generală cu privire la profesia de avocat în prezent şi în viitor.

Avocaţii trebuie să-şi asume rolul de agenţi ai schimbării în repoziţionarea profesiei în societate deoarece „arătarea cu degetul” în direcţia organelor profesiei de la nivel central, fără o abordare responsabilă a situaţiei profesiei în raport de regimul instituţional şi competenţele real descentralizate la nivelul barourilor este neproductivă.

Evoluţia profesiei de avocat în România s-a făcut după intrarea în vigoare a Legii nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, prin imitarea evoluţiei profesiei din alte ţări, sub argumentul permanentizării globalizării. Evoluţia profesiei a fost şi este puternic influenţată de inerţia tradiţiei profesiei de avocat în România, revalorificată recent, respectiv după 1998 când s-a finalizat generalizarea practicii private a profesiei. Descentralizarea flexibilă a organizării profesiei prin reorganizarea Uniunii Avocaţilor din România în Uniunea Naţională a Barourilor din România şi dobândirea de către barouri a competenţelor generale privind evoluţia profesiei, inclusiv din punct de vedere numeric, concomitentă cu descentralizarea – inclusiv patrimonială – a sistemului de asigurări al avocaţilor, prin înfiinţarea filialelor Casei de Asigurări a Avocaţilor la nivelul fiecărui barou, au influenţat decisiv evoluţia profesiei, în condiţiile în care nu toate barourile au avut şi au capacitatea de a-şi asigura o independenţă economică certă, deplină, iar în lipsa acesteia, aptitudinea funcţională a barourilor s-a dovedit a fi asimetrică.

Construcţia profesională în evoluţie a slăbit preocuparea barourilor cu privire la imaginea avocaţilor, în ansamblu, din perspectiva diferitelor categorii de public.

Serviciile de comunicare ale baroului, ale UNBR nu reprezintă încă o realitate dinamică, aptă să acţioneze zilnic şi să amelioreze comunicarea, dar şi să cultive ascultarea atentă a tuturor mediilor care exprimă adesea o altă viziune asupra avocaţilor decât cea pe care aceştia o propun publicului!

Analiza situaţiei actuale a profesiei trebuie să pornească de la premisa că profesia de avocat în România nu şi-a desăvârşit construcţia profesională. Aceasta s-a iniţiat şi se realizează în condiţiile unor schimbări structurale efective, permanente, în majoritatea lor reflectate în modificări legislative „dedicate” altor profesii în defavoarea şi împotriva unui „monopol legal” rezervat profesiei de avocat, configurat de art. 3 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.

Globalizarea permanentă în care ceea ce grevează profesia este informaţia diseminată instantaneu, la nivel planetar, adâncirea decalajelor în averea populaţiei concomitent cu transformarea statului în clientul „cel mai vânat” datorită siguranţei oferite pentru remunerarea serviciilor juridice, concurența cu profesii înclinate să monopolizeze consultanţa „în afaceri” dată actorilor înzestraţi patrimonial de stat influenţează permanent şi determină schimbarea construcţiei instituţionale a profesiei. Dacă se ţine cont de faptul că reconstrucţia profesională după 1996 s-a realizat concomitent cu creşterea într-o progresie geometrică, greu de imaginat, a numărului avocaţilor, sub presiunea creşterii numărului furnizorilor de licenţe în drept, permanenţa noutăţilor tehnologice indispensabile în profesie, îmbătrânirea avocaţilor care au prefigurat construcţia instituţională a profesiei după 1990, iar restructurarea economică s-a efectuat în condiţiile accentuării concurenţei „ilicite” dintre avocaţi şi non-avocaţi, au avut și au ca efect limitarea accesului pe piaţa serviciilor juridice a tinerilor avocaţi.

Schimbarea şi adaptarea practicii profesionale se impun în condiţiile în care problemele sociale importante sunt totdeauna impregnate de conţinut juridic, iar viaţa impune verificarea capacităţii barourilor de a acţiona în folosul tuturor membrilor lor.

Remodelarea rolului avocatului în contextul aplicării a patru noi Coduri şi schimbarea rolului actorilor implicaţi în iniţierea, menţinerea şi intensificarea constrângerilor cărora profesionistul – avocat trebuie să le facă faţă, în viitor, sunt realităţi incontestabile

Baroul nu trebuie să fie inert. Este momentul ca barourile să-şi asume poziţia de lideri, ca agenți de schimbare în interiorul profesiei şi în mediul profesional în general.

Este momentul să fie clarificate şi identificate strategii şi scenarii apte să convingă membrii barourilor că este necesară o reacţie a profesiei în ansamblul său pentru adaptarea la un nou context socio-economic şi juridic, specific celor aproape 25 de ani de evoluţie a profesiei într-un cadru socio-economic modificat şi supus unei schimbări accelerate.

În spaţiul public se exprimă de membrii barourilor nevoia de a se efectua analize multidisciplinare (strict profesionale, sociologice, economice, etc.) pentru cunoaşterea la scară naţională a percepţiilor actuale – din interiorul profesiei, din afara profesiei – privind starea profesiei de avocat, dar şi a constrângerilor cărora trebuie să le facă faţă avocaţii. Concomitent se impun a fi cercetate şi analizate starea actuală şi dinamica valorilor profesiei în raport de aşteptările avocaţilor, elementele care le configurează şi starea reală a satisfacţiilor profesionale ale avocaţilor şi încrederea lor în viitorul lor profesional.

Se solicită organelor profesiei de la toate nivelele să conlucreze pentru a realiza o analiză prospectivă a profesiei şi pentru structurarea reprezentării pe care avocaţii o pot avea cu privire la evoluţia profesiei în viitor.

În funcţie de caracteristicile de context ale viitorului în care vor acţiona avocaţii şi cu care se va confrunta profesia se impune a se verifica dacă semnele identităţii profesionistului – avocat şi problemele majore ale existenţei acestuia la care se raportează reperele şi informaţiile esenţiale privind evoluţia profesiei pe plan mondial îşi pun amprenta asupra aşteptărilor avocatului român.

Numai astfel profesia poate să se adapteze la ceea ce aşteaptă avocaţii astfel încât viitorul lor în profesie să depindă de strategii şi reforme iniţiate de profesie, inclusiv în plan instituţional.

În prezent, profesia de avocat este, în general, o profesie „neiubită” în raport cu imaginea pe care mediul informaţional o creează profesioniştilor individuali, a căror conduită este adesea generalizată pripit şi incorect.

Construcţia profesională a profesiei evoluează asimetric în plan naţional.

Coexistă barouri în care evoluţia profesiei este „îngheţată” în modelul trecutului şi barouri în care evoluţia profesiei are loc după modele ale barourilor europene dezvoltate.

Concurenţa profesională a non-avocaţilor este tot mai des încurajată de autorităţi, iar practicile profesionale ale unor forme de exercitare a profesiei încurajează, susţin şi stimulează conlucrarea cu non-avocaţii în domenii care, legal, ţin de domeniul profesiei de avocat.

Tarifele pentru prestaţiile profesionale sunt tot mai des deconectate de la realitate. Tendinţa majoră a disimulării transparenţei remunerării serviciilor profesionale din raţiuni ce ţin de denaturarea concurenţei profesionale oneste, ori de „eludarea” unor obligaţii ce ţin de statutul de apartenenţă legală la un Corp profesional legal înfiinţat şi organizat se accentuează.

Se întreţine artificial ideea că sunt tot mai incerte perspectivele avocatului profesionist, şi din cauza absenţei unui orizont predictibil stabilit prin concursul membrilor profesiei şi a unor repere de orientare a viitorului profesional.

Tradiţional, Corpul profesional al avocaţilor şi-a bazat monopolul pe protecţia publicului prin respectarea principiilor fundamentale ale profesiei (confidenţialitatea, respectul crezului profesional, loialitatea, independenţa, securitatea juridică, etc.) şi pe faptul că asimetria informaţiilor nu permite consumatorului de servicii juridice să facă distincţii şi să facă o alegere în cunoştinţă de cauză între un şarlatan şi un profesionist competent.

La nivel naţional, pe baza informaţiilor disponibile, realizate exclusiv pe baze statistice, cel mai adesea prin raportare la declaraţiile date de avocaţi către sistemul de asigurări al avocaţilor nu se cunoaşte exhaustiv care este situaţia economică a avocatului. O astfel de investigaţie nu poate fi cunoscută decât dacă barourile iniţiază demersuri specifice, cu acest obiectiv.

Situaţia este identică cu privire la problemele cu care se confruntă avocaţii din fiecare barou, inclusiv în planul relaţiilor cu alte profesii juridice.

Lipsa comunicării intra-profesionale determină în majoritatea cazurilor, din raţiuni străine literei şi spiritului legii, identificarea unor situaţii ce reclamă intervenţiile instituţionale ale Corpului profesional, la nivel naţional, exclusiv din presă, căreia, tot mai des îi sunt încredinţate spre publicare de către decani situaţii ce vizează baroul pe care îl conduc, inclusiv hotărâri ale Consiliilor barourilor, necomunicate UNBR!

În general, avocaţii identifică incertitudini care configurează viitorul profesiei: starea economiei, evoluţia numărului avocaţilor, feminizarea profesiei, raportul dintre numărul avocaţilor activi şi numărul avocaţilor pensionari, etc.

Astfel de incertitudini, reale, estompează rigoarea raţionamentelor privind starea profesiei şi transferă cauza nerealizărilor şi insatisfacţiilor profesionale în sfera majorării „contribuţiilor” datorate pentru susţinerea bugetară a sistemului instituţional al profesiei, care este organizat în regim legal reglementat. Contribuţia la bugetul barourilor, al UNBR şi al sistemului propriu de asigurări sociale este identificată drept cauza „greutăţilor” ce împovărează avocatul-profesionist.

Este cert că viitorul profesiei nu este şi nu poate fi „cognoscibil” în sensul clasic al noţiunii.

Există însă întrebări inerente practicii actuale a profesie de avocat: pierderea cotei de piaţă pentru servicii profesionale tradiţionale în dauna altor profesionişti, dificultatea de a se genera venituri adecvate pentru unii avocaţi, evoluţia numerică a profesiei, structura profesiei în raport de vârstă şi sex, certitudinea siguranţei sistemului de asigurări în perspectivă. Ele impun răspunsuri ce reclamă analiza practicii profesionale actuale şi dezvoltarea acesteia într-o manieră prospectivă.

Reconstrucţia socio-culturală a profesiei este imperios necesară.

Viaţa demonstrează că există pentru majoritatea avocaţilor un conservatorism specific. Atitudinea pe care avocatul profesionist o are cu privire la orice schimbare a caracteristicilor de context ale mediului în care acţionează (mediul extern privind evoluţia economică, evoluţia altor profesii, schimbarea legislaţiei privind rolul avocatului în realizarea dreptului, schimbarea industriei privind furnizarea serviciilor juridice, etc.) este în majoritatea cazurilor specifică tiparului „avocatului reactiv” care suportă greu orice schimbare în profesie.

Fiecare avocat se percepe pe sine ca fiind totdeauna realist, preocupat îndeosebi de evoluţia sa profesională pe termen scurt, incapabil să stabilească obiective pe termen lung din cauza incertitudinilor ce marchează evoluţia profesiei. De regulă, atitudinea contemplativă nu este dublată de acţiune pentru schimbare, dar este neapărat „critică” la adresa organelor profesiei, mai ales de la nivel central, chiar dacă nu s-au analizat şi nu s-au diagnosticat cauzele insatisfacţiilor profesionale individuale sau disfuncţionalităţile sistemului instituţional.

Sunt negate orice tendinţe de schimbare sub argumentul „inutilităţii” sau al „dificultăţii” deoarece se transpune cu tot dinadinsul trecutul în viitor.

Logica imediatului se opune oricărei judecăţi de valoare!

Prezentul şi mai ales viitorul profesiei sunt provocate, în realitate, de avocatul perceput ca „irealist”, „avangardist”. Acesta are în vedere acţiunea sa proprie pentru crearea mediului propice dezvoltării sale profesionale.

Este tiparul „avocatului pro-activ”, care, de regulă, într-o manieră voluntară, îşi propune obiective adesea insuficient clarificate, dar care au în vedere ipoteze de context nou, previzibil.

Există realităţi profesionale insuficient studiate.

Profesia este confruntată cu impactul îmbătrânirii şi al reducerii numerice a populaţiei active. Se reduc resursele financiare pentru viitorii pensionari. Se constată scăderea veniturilor din profesie supuse „fiscalizării”. Concomitent se transferă datorii profesionale ale unei profesii, tradiţional construită pe principii de solidaritate profesională şi confraternitate asupra generaţiilor viitoare.

Prelungirea speranţei de viaţă profesională şi tratamentul generaţiei de avocaţi „pensionari în activitate” are impact direct cu privire la raporturile dintre avocaţi şi organele profesiei.

S-au multiplicat canalele de transmitere şi acces la informaţia juridică. Multiplicarea şi diversificarea tehnologiei informaţiilor face ca „sfatul” juridic să nu mai fie reclamat cu evidenţă şi să fie estompat cel mai adesea de „concursul” decidentului: notar, executor judecătoresc, alt profesionist cu studii juridice.

Toţi profesioniştii cu studii juridice se declară, în particular, apţi să fie avocaţi, indiferent dacă deţin o formare profesională specifică sau aparţin Corpului profesional legal organizat.

Perspectiva menţinerii pe termen scurt a subfinanţării justiţiei are consecinţe serioase în adâncirea decalajului dintre creşterea activităţii judiciare şi nivelul resurselor necesare pentru satisfacerea nevoilor de „justiţie” reclamate de persoane, entităţi, agenţi economici, autorităţi publice. În condiţiile juridicizării accentuate a societăţii şi a modificărilor rapide ale legislaţiei, situaţia generează efecte imediate cu privire la profesia de avocat. Impactul imediat al realităţilor cu care se confruntă sistemul judiciar este fie prelungirea evidentă a timpului necesar pentru finalizarea procedurilor judiciare, fie refuzul ostentativ al justiţiei statale de a menţine monopolul soluţionării conflictelor. Sub pretextul cultivării cu orice preţ a justiţiei nestatale, alternative, s-a încurajat de sistemul legislativ, uneori sub influenţa unor avocaţi, sub argumentul transferului costurilor reclamate de susţinerea sistemului judiciar, dezvoltarea unor profesii noi (mediatori, consilieri, etc.) în dauna profesiei de avocat.

Cei care reclamă „securitate judiciară” (tradiţionalii „reclamanţi”) sunt îndrumaţi de sistemul judiciar către orice alt profesionist în afara avocatului!

Există modificări de structură în interiorul profesiei. Profesia s-a feminizat şi, pe ansamblu, este substanţial întinerită.

Modelele profesionale configurate într-o epocă în care echilibrul dintre generaţii se menţinea natural nu sunt în concordanţă cu aspiraţiile tinerei generaţii.

Se schimbă de facto modelele „de afaceri” în profesie, iar confruntarea cu regulile este estompată adesea prin amânare sine die, ori prin încurajarea dereglementării.

S-a modificat stilul de viaţă al avocaţilor, corespunzător valorilor generale ale generaţiei cărora le aparţin.

S-a modificat modalitatea de lucru în practica profesională. Spre exemplu, se reclamă posibilitatea realizării veniturilor profesionale pe perioada în care avocatul a optat să aibă statutul special de persoană aflată în situaţia „creşterii copilului până la 2 ani”, deşi, în aceeaşi perioadă se reclamă sistemului profesional sprijin material pentru complinirea lipsei veniturilor!

După o perioadă în care boom-ul economic general a permis „goana după obţinerea unor venituri cât mai mari”, se instalează şi este de perspectivă preocuparea pentru creşterea calităţii vieţii profesionale, dar, în condiţiile în care recesiunea se prelungeşte, adesea modelul profesional al „avocatului concentrat pe muncă” este estompat.

Industria de servicii juridice investeşte tot mai mult în mijloacele de comunicare modernă a informaţiei juridice, cu posibilitatea standardizării lucrărilor profesionale.

Aportul creator pentru actul profesional particular nu este totdeauna vizibil.

Avocaţii, în majoritate, nu sunt încă familiarizaţi cu mediul de afaceri.

Formarea iniţială şi continuă a avocaţilor nu a luat şi va trebui să ia în considerare gestionarea resurselor umane profesionale, a resurselor financiare, dezvoltarea pieţei, marketingul profesional, etc.

Intruziunea altor profesionişti în domeniile de activitate a avocaţilor este tot mai accentuată. Progresele tehnologice permit tot mai mult ca alţi profesionişti să se simtă competenţi să furnizeze servicii rezervate în epocă profesionistului avocat. Defensiva barourilor faţă de acest fenomen impune o evaluare distinctă.

Este imposibil să ridici suficiente bariere pentru a stopa venirea de noi jucători pe piaţa serviciilor juridice.

Şocurile structurale generate de globalizare şi caracterul instantaneu al circulaţiei informaţionale la nivel planetar afectează şi vor afecta ireversibil profesia.

Cercetarea, dezvoltarea inovaţiei sunt esenţiale pentru viitorul profesionist – avocat.

Dezideratele configurate de nevoi ale profesioniştilor–avocaţi impun ca obiectiv reevaluarea corespunzătoare a profesiei în societate prin implicarea omniprezentă a avocaţilor, în sens pozitiv, pentru preeminenţa şi promovarea beneficiilor aplicării corecte a dreptului.

Reconfigurarea dreptului codificat prin punerea în aplicare a celor patru noi Coduri, cu o filosofie de reglementare insuficient diseminată chiar de mediile profesionale obligate legal să interpreteze şi să aplice coerent legea a determinat o adevărată „ofensivă” prin care sistemul judiciar indică justiţiabililor avocaţii ca fiind vinovaţi de durata procedurilor, adesea sub pretextul nerespectării formalităţilor procedurale nou reglementate.

Preponderenţa unificării jurisprudenţei prin mecanisme ce reclamă un avocat proactiv, influenţează decisiv noul „rol” al avocatului în societate: deplasarea greutăţii impactului profesional pe „protecţia prin acces la drept”. Viaţa impune un profesionist competent, asigurat obligatoriu de răspundere civilă profesională.

Confruntarea cu decidenţi care asigură „protecţia judiciară”, insuficient garantată de responsabilitatea decidenţilor, este dură.

Acesta este contextul în care este necesar un demers organizat, susţinut de toate organele profesiei pentru a se verifica a se demonstra capacitatea barourilor de a sprijini avocaţii şi profesia.

Sunt necesare strategii şi reforme care să permită ca avocaţii să poată decide şi în viitor propriul lor destin profesional prin identificarea caracteristicilor de context ale viitorului profesiei.

Clarificarea corespunzătoare a tuturor actorilor implicaţi în stimularea voinţei avocaţilor de a acţiona, a reacţiona, a se adapta la noile condiţii ale profesiei şi orientarea intervenţiei autorităţilor de reglementare a profesiei nu se pot face fără un astfel de demers.

Demersul preconizat trebuie să identifice strategii şi acţiuni pentru declanşarea de campanii de politici publice pentru documentarea locului dreptului şi a avocatului în societate, a rolului avocatului în sustenabilitatea mediului economic, sănătos, pentru politici ce vizează dezvoltarea sănătoasă a sistemului judiciar.

De asemenea, se impun a fi identificate strategii destinate şi acţiuni pentru barouri, pentru avocaţi, pentru dezvoltarea pieţei serviciilor profesionale, pentru dezvoltarea practicii multidisciplinare.

Demersul ar trebui să stabilească profilul avocatului anului 2025.

De cele mai multe ori avocatul va fi femeie, cu o altă viziune asupra muncii profesionale, iar valorile profesiei se vor adapta la ceea ce este esenţial: asigurarea echilibrului între avocaţi dependenţi de muncă şi cei dependenţi de poziţia în piaţa avocaturii. Aceasta va fi împărţită în „specializări” şi „produse de larg consum” şi va fi încă puternic afectată de nevoia de a se justifica corespunzător avantajele şi costurile reale ale justiţiei şi ale sistemului juridic astfel încât resurse limitate să fie afectate unor nevoi nelimitate.

Avocatul are sarcina de a demonstra că buna funcţionare a economiei reclamă servicii juridice competente, purtătoare de plus-valoare, în care jucătorii locali să fie interconectaţi cu jucătorii din alte jurisdicţii.

Avocatul anului 2025 este un specialist care va lucra totdeauna multidisciplinar.

Demersul trebuie să se concretizeze în scenarii de abordare prospectivă a problematicii, evidenţiată mai sus, în linii mari.

Demersul implică obligatoriu un diagnostic prospectiv care trebuie să se concentreze spre identificarea de noi pieţe ale serviciilor profesionale şi adaptarea la nevoi viitoare în condiţiile în care există oportunităţi pentru generaţia tânără, care se va dezvolta concomitent cu implementarea celor noi patru Coduri.

Se impune conlucrarea cu sociologi, economişti, media, alţi profesionişti din profesii juridice sau profesii conexe profesiei de avocat.

Există posibilitatea abordării funcţionale a profesiei subordonate investigării posibilităţii barourilor de a proteja publicul.

Abordarea represivă – în special cu privire la menţinerea monopolului profesional de facto – este dificil să fie opusă mecanismului specific şi tradiţional al auto-reglementarii pieţei şi, implicit, a profesiei, deoarece cotele de piaţă ce pot fi afectate de cei care „agresează” monopolul profesional nu pot fi, natural, semnificative, într-un stat de drept.

Analiza viitorului profesiei impune:
– o percepţie informatică asupra practicii profesionale actuale, bazată pe realitate;
– spirit critic, orientat spre construcţia viitorului;
– depăşirea intereselor individuale;
– tratarea informaţiilor prin raportare la valorile profesiei şi eventuala lor evoluţie în raport de progresele tehnicii şi modificarea valorilor societăţii în ansamblu;
– interconectarea dezbaterilor din interiorul profesiei cu implicarea grupurilor, organizaţiilor, actorilor din media, interesaţi într-o analiză a unei profesii ce-şi revendică tot mai mult rolul de „paznic veritabil” al valorilor ce configurează drepturile omului;
– interogarea şi inter-comunicarea cu toate profesiile care conlucrează cu profesia de avocat şi au sau pot avea o viziune diferită despre rolul avocatului în societate;
– integrarea analizei şi reflexiei prospective într-un context global, în primul rând european.

Diseminarea a ceea ce este realitate sau aparenţă, situaţie cu caracter de generalitate sau situaţie particulară nu poate ignora:
– impactul tehnologiei informaţiilor asupra profesiei;
– presiunea asupra ocupării forţei de muncă deţinătoare a licenţei în drept;
– nivelul real al competenţelor profesionale furnizate de învăţământul juridic superior pentru profesiile juridice;
– „absorbţia” planificată a recrutării în alte profesii juridice;
– rolul „întreprinderii” în furnizarea clientelei în serviciile juridice;
– concurenta accentuată a altor profesii;
– schimbarea drastică a practicii profesionale în perspectiva furnizării serviciului profesional multidisciplinar integrat.

Sunt aspecte ale practicii profesiei de avocat asupra cărora barourile pot interveni, dar şi situaţii asupra cărora intervenţia directă a organelor profesiei de avocat este exclusă.

Experienţa ultimilor 8-10 ani demonstrează că intensitatea cu care unele elemente ce configurează practica profesiei a fost mai puternic resimţită, a provocat politici profesionale adecvate, marcate de sincopele generate de constrângeri financiare generale.

Exista câteva direcţii în care barourile nu pot sau nu ar trebui să afirme că nu pot acţiona.

Barourile au iniţiat şi susţin interesele generale ale facilităţii accesului la justiţie prin acces la drept fie în ceea ce priveşte apărarea din oficiu, fie prin asistenţa judiciară prin avocat în cadrul ajutorului public judiciar, prin campanii de educaţie juridică iniţiate în parteneriat cu autorităţile locale sau organizaţii specializate.

Noua orientare a politicii barourilor este determinată de sărăcirea populaţiei, modificarea nivelului bogăţiei populaţiei, decalajul în creştere între bogaţi şi săraci, care face ca bogaţii să fie tot mai bogaţi iar săracii să fie din ce în ce mai săraci. Natural are loc diminuarea rolului de „providenţă” al statului pe măsura creşterii datoriei publice. Situaţia a făcut şi face tot mai dificil accesul la justiţie al cetăţenilor fără nicio posibilitate financiară ori cu venituri reduse.

Există eforturi orientate spre a se crea o „bibliotecă juridică virtuală”, prin publicarea prin internet a Noilor Coduri, cu doctrina aferentă şi jurisprudenţă. Publicarea ar viza şi hotărârile judecătoreşti. Uniunea Naţională a Barourilor din România şi a Institutul Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor sunt fondatori ai Fundaţiei ROLII, care are un astfel de obiectiv. Primii beneficiari ai realizării unui astfel de proiect sunt avocaţii, pentru că orice analiză onestă costuri / beneficii raportate la valoarea contribuţiei fiecărui avocat la realizarea proiectului demonstrează eficienţa iniţiativei.

Creşte volumul nevoilor de servicii juridice concomitent cu juridicizarea accentuată a societăţii, dar şi cu accentuarea caracterului tehnicist al reglementărilor legale.

Asimilarea informaţiilor juridice de actualitate cu girul unui filtru bazat pe competenţe recunoscute determina crearea şi dezvoltarea de servicii de furnizare de formare profesională continuă la nivelul barourilor. Acestea, în conlucrare cu INPPA, contribuie la furnizarea de servicii juridice la costuri mai mici.

Asimilarea tehnologiei informaţiei în practica profesională a permis şi permite standardizarea unor produse ale serviciilor juridice. Tendinţa ca actele juridice de rutină să fie efectuate după modele standardizate, chiar de personal non-avocat, adesea strict specializat, a devenit o sursă de „presiune” pentru modificarea regulilor profesionale create în altă epocă.

Timpul necesar abordărilor pentru dezvoltarea pieţei – proces cvasi-permanentizat la formele colective de practică profesională – s-a dovedit şi se va dovedi ca fiind un veritabil „timp profesional” eficient.

Informaţiile de care dispunem – în condiţiile în care organismul profesional la nivel naţional are doar contact mediat de consiliile barourilor şi decani cu activitatea avocaţilor – permit configurarea de scenarii privind perspectiva dezvoltării profesiei.

Evoluţia profesiei după modelul trecutului în funcţie de variabilele socio-economice dominante are drept efect deteriorarea treptata a condiţiilor de exercitare a profesiei, fără ca imaginea profesiei să se schimbe.

Au efect pozitiv asimilarea în practica profesională a avantajelor oferite de logistica bazată pe progresele tehnologiei informaţiilor şi dezvoltarea permanentă a pieţei concomitent cu extinderea activităţilor multidisciplinare orientate spre îmbunătăţirea competenţelor, creşterea calităţii serviciilor şi dezvoltarea imaginii profesiei şi a profesioniştilor ei prin evidenţierea plus-valorii aferente serviciilor profesionale prestate.

Restricţionarea accesului în profesie are ca efect menţinerea condiţiilor economice ale membrilor existenţi, dar are ca efect tendinţa de eliminare a unor zone de practică profesională a avocaţilor prin extinderea concurenţei dintre profesia de avocat cu alte profesii,ori cu non-avocaţi.

Este cert că profesia va trebui să contribuie la îmbunătăţirea cadrului de reglementare în care acţionează ţinând cont de faptul că pe plan european au loc modificări rapide ale structurii de afaceri a întreprinderilor construite de formele de exercitare a profesiei, se creează veritabile practici cu privire la multidisciplinaritate, iar posibilitatea utilizării fondurilor publice de către avocaţi este extinsă după modele practicate în zona de acţiune a societăţilor comerciale multinaţionale.

Iată argumente pentru crearea unui „Comitet pentru viitorul profesiei” – desemnat de barouri în cadrul instituţional actual – care să elaboreze scenarii de dezvoltare a profesiei, apte să devină instrumente de lucru, repere pentru activitatea avocaţilor şi pentru deciziile ce vizează profesia.

Activitatea acestuia s-ar concretiza în studiul cantitativ pe eşantioane cu relevanţă naţională, făcut de sociologi, întâlniri de grup cu participarea politologilor, economiştilor, sociologilor, finanţiştilor, reprezentanţii învăţământului juridic superior, ai mediului de afaceri, ai altor profesii juridice şi conexe profesiei de avocat şi nu în ultimul rând, al mass-media, ateliere de lucru şi alte mijloace de lucru.

Fie că se va configura „avocatul, ca factor de sprijin al mediului de afaceri”, ori „avocatul, lider în societate” sau „avocatul, apărător al democraţiei”, este cert că demersul ar trebui să verifice dacă avocatul poate fi cu adevărat un arhitect al viitorului propriei sale profesii sau este dependent în totalitate de decidenţi ce aparţin altor medii socio-profesionale.

Av. dr. Florea Gheorghe
Preşedinte UNBR

Newsletter
Instagram
Facebook

Aflaţi mai mult despre , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Au fost scrise până acum 9 de comentarii cu privire la articolul “Președinte UNBR, av. dr. Florea Gheorghe: Profesia de avocat, încotro?”

  1. Lucian SĂULEANU spune:

    Acest articol al d-lui avocat Gh. Florea, Presedintele UNBR, desi se doreste sa fie o viziune pentru avocatura anului 2025 si o schita a pasilor necesari, nu reuseste sa fie decat un mesaj greu de parcurs, cu un limbaj de lemn evident, si care, in realitate, reprezinta dovada ineficientei conducerii UNBR din ultimii 7 ani.
    Ma intreb de ce Presedintele UNBR la final de mandat aduce in spatiul public astfel de mesaje? L-a impiedicat ceva sau cineva ca de-a lungul anilor sa intreprinda actiuni clare in sustinerea viitorului profesiei, sa realizeze studii pe care acum tardiv le propune? Trebuie sa recunosc ca prezenta dansului in ultimele luni in spatiul virtual este evidenta, in comparatie cu vidul de comunicare din ultimii ani, care usor se poate verifica, insa nu are decat o singura explicatie pe care cred ca o sa o ofer la finalul comentariului meu.
    In primul rand, nu trebuie sa faca un studiu pentru a constata asteptarile avocatilor si „nevoilor reclamate de realitati”, ci doar trebuia sa faca deplasari in tara si sa poarte discutii in fiecare barou cu colegii avocati, convocati pentru o astfel de intalnire.
    In al doilea rand, abordarea este putin gresita si as putea spune putin agresiva, intrucat nu cred ca trebuie sa se uite catre noi, avocatii din toata tara, sa ne acuze de „aratatul cu degetul” catre organele centrale ale profesiei. Nu noi suntem cei ce nu am avut o „abordare responsabila”; eventuale critici sau opinii nu trebuie sa supere „conducatorii” caci acestea pe langa faptul ca sunt firesti intr-o democratie, mai mult sunt necesare in dezbaterile din cadrul unei profesii liberale.
    Dimpotriva, in astfel de critici pot fi detectate asteptarile avocatilor sau nevoile acestora, chiar daca nu convin intotdeauna.

    A stat in puterea actualului Presedinte sa reformeze profesia, sa organizeze pregatirea profesionala continua, sa realizeze studii (desi imi aduc aminte ca acum 3 ani d-na av Livescu, decanul Baroului Valcea a realizat un studiu si a propus UNBR realizarea la nivel national, dar aceasta din urma a fost autista)
    Multe aspecte au fost semnalate de avocatii din tara, insa acestea nu au fost sustinute de conducere, chestiuni concrete, si dau doar cateva exemple: stabilirea unui regim fiscal mulat pe specificul activatatii si ma refer in special la TVA, deductibilitatea unor cheltuieli necesare pentru activitate, dar neluate in calcul de organele fiscale (costume,ochelari, tratamente etc), lipsa unui regim al bolilor profesionale, inexistenta avantajelor fiscale pentru stagiari sau birourile care ii angajeaza (desi legislatia ofera pentru alte categorii si tipuri de societati astfel de avantaje), etc.
    Am dat doar cateva exemple din perspectiva regimul fiscal, fara a intra in aspectele importante ce tin de exercitarea profesiei, conditiile in care ne desfasuram activitatea zilnica, avocatura clandestina, lipsa de reactie din partea conducerii UNBR la efectele negative asupra profesiei urmare a intrarii in vigoare a Codurilor etc

    Daca tot discutam despre viitor, cred ca se impune sa incercam sa raspundem la doua intrebari in ceea ce priveste viitorul Presedinte: pe de o parte, daca acesta mai poate desfasura activitatea de avocat si, pe de alta parte, daca acesta trebuie sa fi fost mai intai decan al unuio barou.
    Eficienta unui Presedinte al UNBR este in legatura directa cu disponibilitatea acestuia de a se dedica in mod real mandatului si sprijinirii profesiei, iar nu biroului sau de avocatura.
    S-ar impune identificarea unei solutii pentru ca Presedintele UNBR pe timpul mandatului sa nu mai desfasoare activitati de avocatura. Acesta trebuie sa primeasca o remuneratie suficienta incat sa-i permita sa se ocupe de problemele profesiei, sa fie prezent in tara atunci cand sunt atacuri la imaginea sau statutul profesiei, sa fie in contact permament cu acele institutii publice de care depinde profesia. Numai asa se poate desfasura o activitate eficienta.
    Totodata, ar fi de discutat in ce masura urmatorul Presedinte al UNBR trebuie sa fi fost decan, caci numai rutina unei astfel de demnitati ajuta la un mandat eficient la varful Uniunii.
    Chiar daca aceste doua conditionari nu-si gasesc (inca)sprijin in legislatia actuala, totusi necesitatea lor nu cred ca poate fi pusa la indoiala.

    Mie cel putin imi este foarte clar ca in ultimii ani nu s-a schimbat in bine viata avocatilor si refuz ca accept „strategia” propusa de actualul Presedinte pentru viitorul avocaturii si cu atat mai putin sa accept o propunere, lipsita de orice pragmatism, de a infiinta un „Comitet pentru viitorul avocaturii”; o propunere ridicola, care in esenta tradeaza modul in care cei de sus privesc marea masa de avocati. Pai, ma intreb intr-un mod nu doar retoric: ce a facut ani de zile conducerea de nu a identificat „strategii de dezvoltate, ce s-a intamplat la atatea Congrese desfasurate in graba, zeci de Comisii si Consilii?

    Decat o noua Comisie, mai bine ne-ar oferi un gest de sinceritate si mai putina manipulare, mai multa munca in folosul celorlalti si mai putina comunicare in limbaj de lemn.
    Domnilor si doamnelor din conducerea UNBR, nimeni nu v-a obligat sa ocupati astfel de demnitati! Nu insistati acum cu solutii care nu fac decat sa fure dreptul zecilor de mii de avocati de a-si alege conducatori eficienti,vocali, dispusi sa-si sacrifice imaginea proprie in favoarea profesiei.

    Cred ca a venit momentul ca cei ce coduc sau vor conduce barourile si Uniune trebuie sa inteleaga ca o astfel de deminate obliga la mai multa actiune,ca nu este o modalitate de a-si creste onorariile sau faima, ca in complexitatea si multitudinea problemelor chiar ne trebuie persoane sincere, eficiente, cu rezultate, prezente constant in randul avocatilor.

    Ma intrebam la inceputul comentariului care ar fi explicatia pentru care la finalul mandatului observam o schimbare la nivel de comunicare, iar raspunsul meu, evident subiectiv, este ca, pe de o parte, se ascunde ineficienta celorlalti 7 ani de conducere, dar, mai important, se incearca intarirea in acest fel a pozitiei grupului actualului Presedinte in vederea alegerii tot din cadrul acestui grup a viitorului Presedinte.

    Lucian Sauleanu – avocat

    • Vasile STRÂMBEANU spune:

      Comentariul domnului av. Lucian SĂULEANU ne arată că suntem într-o campanie electorală feroce. Totodată, ne arată şi faptul că, dl. SĂULEANU, nu cunoaşte sau se preface că nu cunoaşte modul în care este organizată şi funcţionează profesia din care pretinde că face parte. El ne prezintă un Preşedinte UNBR care poate face orice, pentru binele avocaţilor, ca un fel de dictator absolut, dar care nu vrea să facă. Dl. SĂULEANU este în primul rând într-o eroare cu privire la organizarea profesiei. Ignoră voit, sau nu cunoaşte, că UNBR înseamnă Uniunea Naţională a Barourilor. A BAROURILOR. Nu a AVOCAŢILOR. Uniunea Avocaţilor a fost desfiinţată domnule SĂULEANU, prin voinţa BAROURILOR. Rog să vedeţi în acest sens dispoziţiile Legii nr. 255/2004. Preşedintele UNBR are atribuţiile prevăzute la art. 69 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, republicată. Poate Preşedintele UNBR să reformeze, de unul singur, profesia? Raspunsul onest este NU. El poate propune, dar hotărârile se iau de către Consiliul UNBR, unde sunt decanii tuturor celor 42 de barouri, precum şi de către Congresul avocaţilor, unde sunt aceeaşi decani, împreună cu reprezentanţii ALEŞI ai avocaţilor, în adunările generale ale barourilor. Atât timp cât marea majoritate a propunerilor Preşedintelui UNBR se volatilizează în Consiliu, reproşurile ar trebui adresate Consiliului. Aşa ar fi drept. Dar Consiliul este un organ colectiv, aşa că este mult mai simplu să adresezi reproşurile Preşedintelui UNBR, într-o încercare răuvoitoare de a-l demoniza. Poate că Preşedintele UNBR este vinovat de faptul că a preferat să încaseze toate criticile, atacurile, unele de bună credinţă, altele josnice, la persoană, în loc să arate cu degetul spre Consiliul UNBR, unde sunt decanii tuturor barourilor şi care este ADEVĂRATUL organ de conducere a profesiei.
      Cu privire la propunerile d-lui SĂULEANU privind „…stabilirea unui regim fiscal mulat pe specificul activatatii si ma refer in special la TVA, deductibilitatea unor cheltuieli necesare pentru activitate, dar neluate in calcul de organele fiscale (costume,ochelari, tratamente etc), lipsa unui regim al bolilor profesionale, inexistenta avantajelor fiscale pentru stagiari sau birourile care ii angajeaza (desi legislatia ofera pentru alte categorii si tipuri de societati astfel de avantaje), etc.” acestea ne arată doar că, domnul SĂULEANU, preferă „dialogul” prin mass-media, în scop evident electoral, deoarece nu există nicio propunere în acest sens a distinsului autor, care să fie înaintată organelor profesiei, în scopul modificării legislaţiei, singura modalitate prin care aceste propuneri ar putea fi adoptate şi legiferate, pentru a fi aplicate. Există destui chibiţi pe marginea terenului care, dacă ar fi ei în teren, ar înscrie o grămadă de goluri. Dar dacă îi introduci în teren, afli că nu au nicio legătură cu ce se întâmplă acolo. Ei sunt cârcotaşii de profesie. Asta dacă nu sunt mânaţi în luptă de cine ştie ce interese ascunse. Dacă viitorul Preşedinte ar trebui să fie un fost sau actual decan: mă întreb oare la cine se gândeşte dl. SĂULEANU, pentru că sunt convins că are şi numele pe buze; ar fi mai corect să propună ca Preşedintele UNBR să fi fost decan la Baroul … şi aici îl rog pe dl. SĂULEANU iar propunerea că Preşedintele UNBR ar trebui „scos din producţie” pe durata mandatului suferă prin prisma faptului că acesta ar fi „rupt” de realităţile din teren iar un Preşedinte care nu ştie ce se petrece în sălile de judecată nu cred că este de dorit; de altfel, au mai fost astfel de discuţii, cel puţin la nivelul demnităţii de decan, iar pentru acest argument şi multe altele, a fost respinsă de corpul profesional. Dacă este necesară o reformă a modului de organizare şi conducere a profesiei ? Fără îndoială că este necesară. Un prim pas ar fi modificarea organizării barourilor, din barouri organizate la nivel judeţean în barouri organizate la nivelul curţilor de apel. Ce ziceţi domnule SĂULEANU, 15 barouri, cu 15 decani? Ar fi mai eficient un Consiliu cu 30 – 35 de membri faţă de 111 câţi sunt acum? Ce ziceţi, modificăm şi atribuţiile Preşedintelui UNBR? Îl alegem de către Congres? Sau mai bine, îl alegem prin vot direct, de către avocaţi? Dar atunci trebuie să desfiinţăm UNBR şi trebuie să ne întoarcem la UAR. Ne dorim asta?

  2. Florin RADU spune:

    Din pacate, Lucian are dreptate.
    Dl. Presedinte al UNBR trebuie sa stie ca avocatii din tara considera – pe buna dreptate – ca UNBR nu a facut mai nimic pentru ei, in special pt. a aduce mai mult respect pt. ei din partea judecatorilor si procurorilor, dar si a societatii, in general.
    Urmatoarea conducere a UNBR TREBUIE sa faca acest lucru – sa redea avocatilor demnitatea si respectul cuvenite!

  3. Razvan Nicolae MICUL spune:

    Insolventa?!

  4. Constantin STANCU spune:

    Concluziile din final nu sunt corecte, o profesie liberală nu trebuie să depindă de parlament, dar nici de corpul avocaţilor, exclusiv. Există soluţii de mijloc pentru a implica mai mulţi factori. Probabil ar trebui ca Barourile să se reconfigureze prin ACORDUL DE VOINŢĂ al avocaţilor exitenţi la un moment dat, nu neapărat pe criterii geografice, la fel ca în comunism, ci pe interes profesional, etc. Un grup de avocaţi să poată decide cum se asociază în barou, apoi toate barourile să poată constitui uniunea. Aşa se menţine starea actuală sub o altă pălărie. Etc. Consider că ar putea fi avocat oricine a aboslvit o facultate şi are un stagiu de doi-trei ani într-o profesie juridică, iar cine doreşte recunoaşterea socială, să fie recunoscut pe grade profesionale legate de activitate, garanţii profesionale, studii, protofoliu de clienţi, domeniu în care activează, etc. Până la urmă fiecare avocat este O INSTITUŢIE! Acesta este adevărul…

  5. Florin RADU spune:

    Doamne, cata linguseala la unii, iti vine rau…

  6. Dragoș NICU spune:

    Avem de a face cu două texte lungi: primul, cel al distinsului președinte al Uniunii, Maestrul Gheorghe Florea, față de care am o incomensurabilă admirație, iar Domnia Sa poate chiar o știe, iar cel de-al doilea, un comentariu al colegului Lucian Săuleanu, avocat în Baroul Dolj și cadru didactic al Facultății de Drept din Craiova.
    Cel puțin confrații din baroul nostru doljean cunosc bine că în niciun caz nu pot fi acuzat de partizanat local, câtă vreme relațiile mele cu domnul Săuleanu, fost coleg de liceu și facultate, sunt mai degrabă formale.
    Cu toate acestea, mă întreb și eu, ca avocat interesat de direcțiile profesiei: înainte de a-l crucifica pe Lucian Săuleanu prin niște comentarii pe cel mai important portal de informare juridică, câți dintre domniile voatre ați despicat cu atenție articolul Președintelui Uniunii și comentariul domnului Săuleanu? Ori poate v-ați grăbit cu judecăți referitoare la campanii electorale,chiar fără a le expune neapărat pe JURIDICE.ro?
    Să nu ne ascundem după cuvinte: domnul Lucian Săuleanu este, cu siguranță, în campanie electorală. Ceea ce, de fapt, nici nu e rău. Însă comentariul domniei sale la articolul Președintelui Uniunii este sincer și excede acestei campanii. Catalizând cu un oarecare efort aciditatea oltenească, o citire atentă a comentariului colegului Săuleanu ar putea releva of-urile marii mase de avocați din afara capitalei, fie că vorbim de confrați din Craiova, Cluj-Napoca, Giurgiu sau Giurtelecu Hododului.
    Cu tot respectul, cred că mandatul dublu al Domnului Președinte Florea chiar nu a fost perfect pentru profesia noastră. Dar mai cred sincer că altcineva, în locul Domniei Sale, ar fi realizat chiar mai puțin. Bine, fie, poate și mai mult… vom lăsa filosofii determiniști să decidă.
    Acum, și eu, oricât aș fi de repezit (deh, sânge de oltean…), am rumegat îndelung ambele texte. În avocatură bate, incontestabil, un puternic vânt al schimbării. Tinerii avocați, deja majoritari, devin interesați și vocali. Profesia noastră se ve reinventa, cu sânge proaspăt, fie acesta al contestatorilor conducătorilor actuali, fie al ucenicilor acestor conducători. Dar un lucru este de necontestat: se impune o analiză a prezentului și a posibilelor direcții ale profesiei, sine ira et studio, dincolo de remarci superficiale despre campanii electorale sau mai știu eu ce. Nu de alta, dar riscăm să nu vedem pădurea din cauza diversiunii arboricole… Vă rog, faceți-vă timp să citiți cu răbdare atât articolul, cât și acel lung comentariu, iar apoi să dați verdicte. – Eu, unul, am extras din amândouă niște idei remarcabile. Mi le-aș însuși cu mare nesimțire într-o campanie electorală, dar sunt deja popular și nu am nevoie… 🙂

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate