Migrația aleșilor locali – înainte și după OUG nr. 55/2014
8 septembrie 2014 | Marius MUREȘAN
Urmare a emiterii O.U.G. nr. 55/2014, mass-media si, implicit, “opinia publica” romaneasca s-a concentrat pe ceea ce este cunoscut sub denumirea “migratia alesilor locali”. Din pacate, tipic pentru un peisaj mass-media, sfasiat intre interesele patronatului si goana dupa audienta, analizele sunt focusate pe aspecte superficiale ale problemei, fiind ignorat “fondul” cauzei.
Problema principala pare a fi nu apartenenta politica a alesilor locali, ci statutul acestora. Ce este un ales local? Ce reprezinta si pe cine reprezinta el? Cui i se subordoneaza? Partidului? Alegatorului? Ambilor? Sau… ca sa ducem discutia spre fondul problemei: are alesul local “liber arbitru”?
Bineinteles, solutia la aceste intrebari tine, prin continut si intindere, de stiintele politice si de filosofia politica. Punand intrebarile de mai sus, vrem doar sa aratam ca raspunsul la problema aprig dezbatuta nu poate fi decis de juristi, cu atat mai putin de Avocatul Poporului, oricare ar fi acesta. Pe termen lung, “problema migratiei politice” poate fi solutionata doar de un mediu academic competent, capabil sa contureze o solutie eficace la problema relatiei dintre diferitele structuri ale administratiei publice locale si centrale si, implicit, dintre reprezentantii acestora la cele doua nivele.
O.U.G. nr. 55/2014 este, in fapt, o consecinta a tensiunilor acumulate prin interzicerea migratiei alesilor locali, reglementata prin art. 9 alin. (2) lit. h ind. 1 si art. 15 alin. (2) lit. g ind. 1 din Legea nr. 393/2004. Anterior interzicerii migratiei alesilor locali, structurile de partid si factorii de decizie din administratia publica centrala erau puternic afectati de lipsa de control asupra reprezentantilor alesi in administratia locala. Bineinteles, problema a fost prezentata opiniei publice sub forma lipsei de legitimitate a unui ales local care migreaza de la partidul pe listele caruia a fost ales la un alt partid. Un astfel de ales “tradeaza” alegatorul si vointa acestuia. Argumentul s-a impus si, astfel, s-a ajuns la “incatusarea” alesului local in partidul-partener din alegeri. De ce n-a avut aceasta solutie succes? Pentru ca, tipic pentru societatea romaneasca actuala, s-a concentrat pe constrangere si pedeapsa, nu pe educatie si impunerea unor valori. Relatia dintre partid si membrul sau trebuie cladita pe afinitati ideologice, pe valori comune, nu pe relatia superior-subordonat. Aceasta strategie bazata pe forta nu a rezolvat problema relatiei alesilor local cu structurile de partid. S-a ajuns la situatia ridicola de la Cluj-Napoca, in care primarul este “fizic” intr-un partid, dar “cu inima” in alta parte. Aceasta duplicitate a fost speculata de initiatorii O.U.G. nr. 55/2014 si le-a conferit acestora o bruma de legitimitate in adoptarea respectivei ordonante.
Odata cu O.U.G. nr. 55/2014, insa, apare o alta problema, de aceasta data de natura pur juridica. De la data intrarii in vigoare a interzicerii migratiei politice (introdusa prin Legea nr. 249 din 22 iunie 2006), partidele au utilizat excesiv puterea ce le-a fost conferita asupra reprezentantilor lor in structurile administratiei locale. Ne referim aici la numeroasele situatii in care mecanismul anti-migratie a fost utilizat pentru inlocuirea unor consilieri locali cu alte persoane, agreate de factori decizionali din partid.
Cum au functionat lucrurile in concret?
In situatia in care un anumit consilier local devenea indezirabil pentru o persoana sau structura de partid cu putere de decizie, respectivul era exclus din partid si, pe cale de consecinta, isi pierdea mandatul de consilier local. Adica nu isi pierdea mandatul de consilier local pentru ca era exclus din partid (ratiunea legiuitoriului), ci isi pierdea calitatea de membru de partid pentru ca partidul nu il mai voia consilier local (ratiunea partidului). In locul vacant putea fi nominalizata o alta persoana, agreata, din lista partidului pentru alegerile locale. Nu comentam motivele si justetea alegerii. Subliniem doar ca legea anti-migratie a fost utilizata pentru a forta migrarea din partid a anumitor persoane. Aceasta utilizare abuziva a reglementarilor anti-migratie a fost posibila si cu ajutorul lipsei unor proceduri clare cu privire la excluderea membrilor de partid, dublate de protectia oferita de legiuitor partidului prin art. 16 alin. (3) al Legii 14/2003: “Dobandirea sau pierderea calitatii de membru al unui partid politic este supusa numai jurisdictiei interne a partidului respectiv, potrivit statutului partidului”.
Acest mecanism a fost partial scurt-circuitat prin Decizia nr. 530/2013 a Curtii Constitutionale, conform careia excluderea unui membru de partid este supusa controlului puterii judecatoresti. De altfel, era si normal sa fie astfel deoarece comisiile de etica ale partidului nu putea conferi o analiza independenta a contestatiilor membrilor exclusi. Astfel, prin Decizia 530/2013, consilierilor locali care au ales calea instantelor de judecata li s-a oferit posibilitatea de a proba nelegalitatea hotararilor de incetare a mandatului ca urmare a excluderii din partid.
Urmare a O.U.G. nr. 55/2004, se naste, insa, o noua problema, de data aceasta de discriminare: persoanele care au incetat relatia cu partidul pe ale carui liste au fost alese suporta consecinte diferite in functie de capriciul legiuitorului. Daca incetarea calitatii de membru de partid a avut loc anterior intrarii in vigoare a O.U.G. nr. 55/2004, printre consecinte se numara si pierderea calitatii de ales local. Dupa O.U.G. nr. 55/2004, in termenul de 45 de zile de la intrarea in vigoare a ordonantei, alesul local este independent fata de partid. O simpla statistica a numarului de excluderi din partid a consilierilor locali, anterior ordonantei incriminate si in perioada de 45 de zile de dupa intrarea in vigoare a O.U.G. nr. 55/2014, ne poate indica clar sensul in care a fost utilizat mecanismul excluderii. Desigur, e putin probabil ca astfel de date sa fie puse la dispozitia alegatorului, in numele si pe seama caruia se duc toate aceste batalii juridico-politice.
Reiteram cele sustinute mai sus: pentru ca astfel de derapaje sa fie impiedicate pe viitor, este nevoie de o clarificare a statutului alesilor locali, independent de interese de moment si tinand cont de intregul context social-juridic.
Nota finala: prezenta opinie e formulata si din perspectiva de aparator al unor persoane afectate (discriminate) de indecizia legiuitorului cu privire la statutul alesilor locali, aspect care, insa, in opinia noastra, nu e de natura a afecta justetea rationamentului prezentat, ci, mai degraba, de a ne oferi acces la o imagine de ansamblu a problemei prezentate.
Marius MUREŞAN
avocat, Baroul Cluj
