Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC




 1 comentariu | 

10 motive pentru care regret că protestul avocaților din Craiova nu a mai avut loc
10.09.2014 | Aurel DESPA

Jos palaria, domnule Chirita! O palarie mare, de aia de gabor, pe care o tin in mana dreapta si imi inclin coloana, caci prea am stat teapan vreo 32 de ani in fata multor instante si m-a costat gestul al dracului de mult.

Cand, sambata, la Mamaia, in sala de conferinte a hotelului Del Mar, s-a anuntat in Consiliul UNBR ca s-a oprit protestul de la Craiova, m-au incercat trairi contradictorii. Prima impresie a fost aceea ca avocatii din Craiova stiu mai bine decat noi ce este corect pentru ei, ca arta compromisului in anumite situatii rezolva problema.
M-am bucurat, sperand ca judecatorii din Craiova nu vor mai manca banane in timpul sedintei de judecata, nu de alta, dar va patina actul de justitie atunci cand va aluneca pe coji. M-am bucurat pentru cei din Craiova care poate nu vor mai avea in sala de sedinta pe sotul sau cunoscutul dnei magistrat, pe celebrul domn’ Ionica, si atunci martorii nu vor mai putea fi intimidati cu posibilitatea darii pe mana domnului Ionica de catre judecatoare, care isi exprima aceasta intentie in sala de sedinta, cand se depunea marturie.

In sfarsit, m-am bucurat stiind ca prietenul meu, Decanul Baroului Dolj, dl. Turculeanu, stie ce face si ce le este bine colegilor olteni, iar in Comisia Permanenta, unde se hotarase incetarea sau suspendarea protestului, isi luase sau primise suficiente garantii.

Apoi, fara sa fiu un adept al lui Pyrus si fara sa cred ca “Indoiala este totul”, mi-am adus aminte de o poezie a lui Arghezi, care se termina cu versul: “De ce-as fi trist? Si totusi…” si incet-incet viermele indoielii a pus stapanire pe mine, dandu-mi cel putin 10 motive sa cred ca pacea de la Craiova este de fapt un scurt armistitiu.

Regretele m-au cuprins atunci cand mi-am amintit ca:
1. Incet, dar sigur, ramanem fara “obiectul muncii”. Se ingusteaza pe zi ce trece sfera activitatilor noastre, iar din celebrul articol 3 al Legii nr. 51/1995 n-a ramas mai nimic. Ca din ficatul lui Prometeu, mai toti au “ciugulit” din activitatile specifice noua, iar noile coduri (elaborate si cu contributia avocatilor) n-au facut decat sa ne marginalizeze si mai rau. Rand pe rand, executorii, notarii, lichidatorii, conciliatorii, moderatorii, fondatorii, delatorii si altii au primit cate ceva. Si cand totul s-a terminat, am primit si noi cele 10 porunci din Codul Penal, titlul IV – Infractiuni impotriva infaptuirii justitiei – care au transmis un mesaj cert profesiei, venit parca din lumea politica: “Ciocu’ mic!”. Si parca memoria mea, de genul feminin, spune ca tot niste avocati si-au arogat paternitatea acestui cod.

2. Actul de justitie a ajuns un lux pe care putini si-l mai pot permite. Incet, dar sigur, ajungem in situatia in care nu te mai poti uita in ochii omului spre a-i spune ca, pentru a imparti un hectar de parloaga sau o darapanatura de casa, trebuie sa plateasca uneori indoit valoarea de piata, de parca nu ar imparti-o, ci ar cumpara-o de la camatari. Daca mai adaugi si faptul ca onoratii nostri domni judecatori sunt toti doctori docenti in a stabili taxe, atunci intelegi perfect de ce spunea Paunescu, in versuri, ca “traim in tara lui Impozit-Voda/La noi toti perceptorii sunt la moda”. Cand s-au marit aceste taxe, unde o fi fost profesia, unde or fi fost avocatii nostri de prin legislativ? Probabil ascultau la TV vreun analist politic vorbind despre independenta justitiei si despre marele nostru stat de drept, care functioneaza doar atunci cand aresteaza.

3. Pe fondul pauperizarii profesiei, avocatul este din ce in ce mai vulnerabil. Avocatura pledanta – sau ce a mai ramas din ea – este ignorata, injosita, batjocorita de niste tineri judecatori care ar trebui, asa cum superb remarca tanarul gazetar din Cluj, sa judece cu decenta cauzele oamenilor, cu respect si frica de Dumnezeu, nu considerandu-se ei insisi niste dumnezei, chiar daca, atunci cand au fost numiti in functie, mai marele tarii a varsat o lacrima in fata lor. Ce se intampla la Craiova se intampla in mai toate instantele, fara a generaliza insa, dar stim ca peste tot exista cate un judecator care sfideaza legea, bunul simt, se comporta ca un arendas de la 1907 cu mujicii, imbracati in robe de alta croiala.

4. Mi-am amintit ca am ajuns sa implor judecatorii tineri, scoliti prin INM, sa-mi judece dosarele – sa le finalizeze printr-o amarata de hotarare. Gasesc fel de fel de hachite, cer fel de fel de relatii, sunt suspiciosi, tematori, nu stapanesc, cu toata scoala facuta in INM, institutiile fundamentale si atunci devin agresivi, amana, amana si tot amana. In biroul meu, cu numar de inregistrare, exista o cerere recenta adresata unui presedinte de instanta, in care aratam ca respectiva judecatorie a devenit un loc de pelerinaj, oamenii vin si pleaca, obtinand celebra amanare a cauzei lor cat mai sunt in viata, caci uneori se sting in cursul unui proces civil simplu, care dureaza ani in sir la fond. De la nesolutionare, ajung sa ne invinovateasca pe noi si nu pe magistrati, sa ne injure pe noi, sa ne reclame te miri unde. Ar fi fost vremea sa le explicam deschis, public, cum devine cazul, cine sunt adevaratii vinovati, cum este cu statul de drept, cu accesul la justitie, dar am ratat momentul.

5. Mi-am amintit apoi de toate umilintele prin care trece un avocat care incearca astazi sa apere intr-o cauza penala, de timpul petrecut fara rost printr-un ungher al vreunei institutii, de imposibilitatea de a lua cunostinta despre piesele unui dosar, pe care il plimba grefierii prin instanta cu caruciorul (a se citi cu carucioarele), de amenintarile la care este supus de ultimul militian reconvertit in agent. Am realizat ca nimeni nu il apara pe avocat, ca noi nu avem un CSM care sa ne apere onoarea.

6. M-au cuprins remuscari cand mi-am amintit ca, mai nou, de cand functioneaza statul de drept dupa cum convine unuia sau altuia, instantele noastre au inceput sa fie populate din ce in ce mai des cu politisti si Dumnezeu sa ma ierte daca am descoperit in interventiile dumnealor chintesenta de drept. Aceste instante sunt timorate in dosarele penale de interventiile, uneori brutale, ale reprezentantului Parchetului care, ori de cate ori vreun martor isi permite sa spuna altceva decat a consemnat la urmarirea penala vreun pseudo agent sau decat i s-a dictat, in clipa urmatoare din martor devine suspecto-inculpat, iar noi speram in vant, in aer, ca niste fraieri, ca putem vorbi despre egalitatea armelor, ca si cand prastia poate fi egala cu racheta cu raza medie de actiune. Nu puteam sa uit de faptul ca, de 10 ani incoace, in dosarele penale ai de facut o aparare simpla, in care aritmetica ti-este de mare ajutor. Pentru a simplifica lucrurile si pentru a dovedi cat de tare este justitia, ecuatia este urmatoarea: o condamnare = un rechizitoriu. Orice ai face, oricat te-ai stradui, din aceasta dilema n-o sa poti iesi.

7. Nu in ultimul rand, mi-am amintit despre noianul de sanctiuni si de amenzi din codurile de procedura care sunt create, parca, spre a ne “stimula” elanul.

8. Si cum sa uiti de celebra regularizare a dosarelor, in care judecatorul strange dosarele in teancuri si, atunci cand il apuca dorul de regularizat – care, intre noi fie vorba, nu prea exista – de regula de Paste si de Craciun, te bombardeaza cu nescaiva nastrusnicii juridice, evident formale, caci fondul nu prea il pipaie, pe care trebuie sa le rezolvi, chiar daca ai indraznit sa ne gasesti cateva zile intr-o minivacanta. Si nu mai pot uita celebrele hotarari CSM, 161 si 714, in care se mai intareste cu apostila dumnezeiasca lor putere si nicio alta hotarare CSM din vara asta ploioasa, prin care judecatorii sunt lasati acasa cand nu conduc sedintele…. Si multe, multe altele…

9. Dar mi-am amintit si de propria noastra contributie la aceasta inacceptabila situatie, de cei peste 10 ani in care profesia a facut gardul rar, prin care au trecut, en fanfare, multi neaveniti, care astazi isi vara lingura in strachina avocaturii cu o frecventa destul de mare, care isi dau cu presupusul pe ecrane sau in presa scrisa de iti vine sa intri in pamant de rusine.

10. Si mi-am adus aminte si de cofraternitatea noastra, care nu prea exista, si care face credibila o definitie a avocatului care imi place la nebunie prin realismul ei: “Un individualist obligat sa traiasca intr-o colectivitate”.

Cand am reflectat la toate aceste lucruri, m-am indoit de justetea opririi protestului, dar, cum spunea Horatiu Malaele intr-un spectacol: “Poporul nost’, din post in post
I-obisnuit s-o duca prost”.

Poate in alt post al altei Sfinte Marii, noi, avocatii, ne vom trezi (nu am cautat rima!).
Pana atunci, iubiti confrati, la munca, “a-ntarcat balaia”!

Al dvs.,

Avocat dr. Aurel DESPA
Membru Consiliul UNBR


Aflaţi mai mult despre , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]


Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “10 motive pentru care regret că protestul avocaților din Craiova nu a mai avut loc”

  1. ANONIM spune:

    Pai nu spunea Brancusi, odata: „v-am last saraci si prosti, va gasesc si mai saraci si mai prosti”…

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.