BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul munciiCyberlaw
 
Recuperare creanţe
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
Executor judecatoresc Florin Traian Copuzeanu
 
Print Friendly, PDF & Email

Dificultăţi inerente în procedura urmăririi silite mobiliare prevăzute de NCPC. Aplicarea sechestrului asupra unui autovehicul, în baza datelor obţinute de la SPCRPCÎV
10.09.2014 | Vlad FLORIA


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019

NOTĂ JURIDICE.ro: Pe tema executării silite a se vedea Încuviințarea executării silite, o instituție pe cale de dispariție?precum și Pierdut instanță de executare. Găsitorului recompensă pe Dezbateri juridice.

I. Aspecte introductive

Pentru a putea analiza îndeaproape chestiunile prealabile aplicării măsurii sechestrului, procedura de instituire, consecinţele luării acestei măsuri şi incidentele apărute în cadrul acesteia, consider necesară şi utilă enunţarea situaţiei juridice căreia i se aplică dispoziţiile art. 739 alin. (4) Cod procedură civilă.

Aşadar, ne aflăm în ipoteza urmăririi silite mobiliare ca şi formă a executării silite indirecte pentru realizarea unei creanţe împotriva unui debitor care nu a înţeles să-şi execute obligaţia de bunăvoie.

Dispoziţiile legale vizate prevăd o procedură specială de urmărire silită mobiliară, în concret, sechestrarea autovehiculelor, proprietate a debitorului, identificate în cadrul procedurii de executare silită.

Prin urmare, prezenta analiză se limitează la dificultăţile identificate în urmărirea silită a autovehiculelor, prin aplicarea sechestrului în baza datelor obţinute de la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor (în continuare S.P.C.R.P.C.Î.V.), şi soluţiile propuse pentru evitarea sau eliminarea lor.

Ca şi chestiune preliminară, trebuie avute în vedere şi bunurile asupra cărora executorul judecătoresc poate aplica măsura sechestrului în baza datelor mai sus enunţate, fiind vorba de vehiculele echipate prin construcţie cu un motor cu propulsie în scopul deplasării pe drum, astfel cum au fost definite de O.U.G. nr. 195/2002.

Totodată, pentru a putea identifica dificultăţile ce intervin în procedura specială aflată în discuţie şi pentru a putea propune unele soluţii pentru evitarea sau eliminarea lor, este impetuos necesară coroboarea dispoziţiilor amintite cu cele generale prevăzute de Capitolul II, Titlul II din Cartea a V-a C. proc. civ.

II. Chestiunile prealabile aplicării măsurii sechestrului

În vederea instituirii măsurii indisponibilizării unui autovehicul, executorul judecătoresc va trebui, în baza informaţiilor obţinute de la S.P.C.R.P.C.Î.V., să se asigure că debitorul în cauză este proprietarul înregistrat al acelui bun, deci nu pot fi luate în discuţie bunurile pentru care debitorul exercită doar un drept de folosinţă, cum ar fi calitatea de utilizator în cadrul unui contract de leasing sau bunul deţinut în calitate de comodatar.

Potrivit obligaţiei executorului judecătoresc de a avea un rol activ în procedura de executare silită, consider necesară verificarea, potrivit art. 659 C. proc. civ.: “La cererea executorului judecătoresc (…) instituţiile publice, instituţiile de credit şi orice alte persoane fizice sau juridice sunt obligate să îi comunice, de îndată, în scris, datele şi informaţiile apreciate de executorul judecătoresc ca fiind necesare realizării executării silite, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel. Tot astfel, organele fiscale sunt obligate să comunice, în aceleaşi condiţii, datele şi informaţiile pe care le administrează potrivit legii (…)” a existenţei sau inexistenţei unei executări asupra aceloraşi autovehicule ale debitorului pentru realizarea titlurilor executorii privind creanţele fiscale întrucât, potrivit art. 136 alin. (9) Cod procedură fiscal, executarea silită se va face de către organele de executare fiscale, executorul judecătoresc urmând a se îndrepta în acest caz asupra altor bunuri sau venituri ce nu fac obiectul dispoziţiilor procedurii fiscale: ”În cazul în care asupra aceloraşi venituri ori bunuri ale debitorului a fost pornită executarea atât pentru realizarea titlurilor executorii privind creanţe fiscale, cât şi pentru titluri ce se execută în condiţiile prevăzute de alte dispoziţii legale, executarea silită se va face, potrivit dispoziţiilor prezentului cod, de către organele de executare prevăzute de acesta.”

Totodată, în lumina dispoziţiilor art. 6 pct. 6 din O.U.G. nr. 195/2002, executorul judecătoresc este obligat să verifice dacă bunurile identificate de S.P.C.R.P.C.Î.V. sunt incluse în categoria autovehiculelor, acesta neavând posibilitatea aplicării sechestrului în baza informaţiilor obţinute de la instituţia publică asupra unei remorci, de exemplu, care poate fi inclusă doar în categoria vehiculelor, chiar dacă aceasta poate prezenta un certificat de înmatriculare şi o carte de identitate, în acest din urmă caz fiind aplicabile dispoziţiile generale privind sechestrarea bunurilor mobile.

Pentru a putea respecta dispozițiile art. 645 C. proc. civ., astfel ca persoanele care justifică un interes ocrotit de lege să poată lua la cunoștință de actele de executare silită efectuate, organul de executare va face demersurile necesare pentru identificarea creditorilor a căror creanțe sunt garantate prin constituirea unui drept real de garanție asupra bunului ce va face obiectul sechestrului.

Întrevedem necesitatea efectuării unor verificări în Registrul naţional notarial al regimurilor matrimoniale în ceea ce privește regimul matrimonial ales de către soți în vederea obținerii informațiilor reale cu privire la situația juridică a bunurilor mobile ce vor face obiectul procesului-verbal de sechestru, art. 353 din Codul civil fiind tranșant în această privință: “Bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre soți. Cu toate acestea, după urmărirea bunurilor proprii ale soțului debitor, creditorul său poate cere partajul bunurilor comune, însă numai în măsura necesară pentru acoperirea creanței sale”.

III. Procedura de instituire – elemente de interes în aplicarea măsurii sechestrului

În ceea ce priveşte modalitatea prin care executorul judecătoresc va aplica sechestrul în baza informaţiilor obţinute de la S.P.C.R.P.C.Î.V., rezultă fără echivoc faptul că aceasta se va realiza scriptic, îndeplinindu-se doar prin întocmirea unui proces-verbal care va cuprinde elementele prevăzute la art. 743 C. proc. civ.

Trebuie menţionat faptul că procedura aflată în discuţie ar trebui uzitată de către executorul judecătoresc numai în situaţia în care acesta nu a reuşit să identifice autovehiculul în materialitatea sa întrucât consecințele intituirii sechestrului, pe care le voi enunța în următoarele secțiuni, ridică nenumărate semne de întrebare la care organul de executare va găsi cu greu răspunsuri.

Pentru a înțelege elementele de interes în aplicarea acestei măsuri și pentru a avea o imagine de ansamblu asupra procedurii, voi încerca, potrivit art. 743 C. proc. civ., să conturez părțile componente ale unui proces-verbal de sechestru încheiat de către executorul judecătoresc în consonanță cu tema prezentului studiu:

a) somaţia de plată făcută verbal debitorului şi răspunsul lui, dacă a fost prezent:
– această formalitate neputând fi realizată, executorul va menționa lipsa debitorului și imposibilitatea somării verbale a acestuia la data instituirii măsurii,

b) enumerarea, descrierea şi evaluarea, după aprecierea executorului, dacă este posibil, a fiecărui bun mobil sechestrat:
– descrierea autovehiculului sechestrat trebuie să conțină, pentru a putea beneficia de concursul real al Poliție rutiere de oprire în trafic al acestuia, elementele prevăzute de actele de identitate ale acestuia, care pot fi obținute în copii de către executorul judecătoresc de la S.P.C.R.P.C.Î.V. în baza unei solicitări scrise,
– pentru a putea obţine un răspuns din partea debitorului, ar fi utilă evaluarea bunului de către executorul judecătoresc în cuprinsul procesului-verbal de sechestru, dându-i astfel posibilitatea debitorului ca în termen de 5 zile de la comunicare să depună la dosarul execuţional o cerere de expertiză, sub sancţiunea decăderii,

c) indicarea bunurilor care, fiind exceptate de la urmărire, nu au fost sechestrate, în cazul în care bunurile sechestrate nu acoperă creanţa:
în această privință, în funcție de elementele de activ patrimonial identificate de executorul judecătoresc, vor fi făcute mențiunile cuvenite, neidentificând vreo dificultate în acest sens,

d) menţionarea drepturilor pretinse de alte persoane asupra bunurilor sechestrate:
este de interes situația bunurilor aflate în proprietate comună, situație în care, deși debitorul figurează ca și proprietar înregistrat al autovehiculului, soțul nedebitor ar putea opune existența unei comunități legale sau existența unei convenții matrimoniale, pentru care s-a îndeplinit condiția înscrierii în Registrul naţional notarial al regimurilor matrimoniale; așadar, o verificare amănunțită anterior aplicării măsurii o considerăm impetuos necesară, luând în considerare caracterul scriptic al acestei măsuri,

e) arătarea bunurilor sechestrate asupra cărora există un drept real de garanţie constituit în favoarea unei terţe persoane:
prezintă o perierghie împrejurarea în care executorul judecătoresc identifică existența unui drept real de garanție pentru care s-au îndeplinit formalitățile de publicitate prin A.E.G.R.M. și necesitatea implicită de comunicare a unui exemplar din procesul-verbal de sechestru către creditorul garantat pentru respectarea dispozițiilor art. 740 C. proc. civ. cu privire la înștiințarea acestuia,

f) arătarea bunurilor sechestrate care au fost sigilate sau ridicate:
– sechestrul se va institui prin darea bunului în depozitul unei persoane alese cu precădere de către creditor întrucât aplicarea de sigilii este lesne de înţeles că nu poate fi uzitată, bunul mobil nefiind identificat în materialitatea sa,

g) arătarea persoanei căreia i se lasă în depozit bunurile sechestrate:
– în această ordine de idei, pentru întocmirea procesului-verbal de sechestru, opţiunea cea mai utilă în aplicarea în limitele legale a măsurii este de a lăsa bunul mobil în depozitul debitorului (dacă este proprietar înregistrat al acestuia), sub rezerva opunerii sale scrise în înţelesul art. 745 alin. (3) C. proc. civ. ce vine în completarea celor privitoare la sechestrarea autovehiculelor; aşadar, dacă debitorul se opune printr-un răspuns scris luării bunului în depozit, ulterior comunicării procesului-verbal de sechestru, i se va pune în vedere obligaţia de a preda autovehiculul unui administrator-sechestru prin mijlocirea executorului judecătoresc, realizându-se astfel scopul sechestrului, acela de indisponibilizare,
– consider esenţială menţiunea în procesul-verbal de sechestru de autorizare a debitorului căruia i-a fost dat în depozit bunul mobil, de a-l păstra într-un loc determinat, potrivit art. 746 C. proc. civ. astfel ca, în momentul declanşării procedurii de valorificare, executorul judecătoresc şi creditorul să poată dispune de toate măsurile de constrângere a debitorului pentru a putea realiza efectiv indisponibilizarea autovehiculului şi, pe cale de consecinţă, valorificarea lui (de ex. art. 188, art. 189, art. 744, art. 748 C. proc. civ.).

Mai mult, în completarea prevederilor art. 743 și art. 678 C. proc. civ., procesul-verbal de sechestru va trebui să conțină, pentru a limita incidentele ulterioare în cadrul valorificării bunului, următoarele elemente, fără a fi enumerate exhaustiv:
imposibilitatea notării mențiunii sechestrului pe actele de proprietate ale autovehiculului și cauza care a dus la crearea acestei situații, în împrejurarea în care executorul judecătoresc nu a intrat printr-un mod legal în posesia acestora,
– mențiunea indisponibilizării bunului de la data procesului-verbal de sechestru, cu arătarea consecințelor încălcării acestei obligații,
solicitarea adresată depozitarului de a pune la dispoziția executorului judecătoresc autovehiculul menționat în locul în care a fost autorizat să-l păstreze în vederea valorificării acestuia, astfel ca în caz de neconformare acesta să poată fi sancționat ca urmare a amânării procedurii de valorificare, potrivit art. 189 C. proc. civ.,
solicitarea adresată părților pentru a comunica executorului judecătoresc ca după împlinirea termenului de 15 zile de la aplicarea sechestrului să comunice modalitatea de valorificare agreată, sub rezerva achitării debitului și cheltuielilor de executare,
enunțarea posibilității opririi în trafic a autovehiculului de către reprezentanții Poliției rutiere și faptul că un exemplar al procesului-verbal de sechestru va fi comunicat Organelor de Poliție rutieră cât și organelor fiscale în raza cărora a fost înmatriculat acel bun (înțelegând aici Serviciul fiscal municipal/orășenesc din cadrul A.J.F.P. și Unitatea administrativ-teritorială).

IV. Consecinţele juridice ale instituirii sechestrului – elemente specifice

În privința acestui aspect, voi sublinia efectele juridice cu implicații în prezentul studiu:
obligația depozitarului/debitorului de a indisponibiliza bunul sechestrat,
obligația creditorului de a numi un administrator-sechestru și de a avansa cheltuielile necesare (deși art. 747 C. proc. civ. teza finală prevede doar posibilitatea plății în avans a acestora, art. 646 alin. (1) C. proc. civ. este tranșant în avansarea de către creditor a cheltuielilor necesare îndeplinirii actelor de executare) în situația lipsei acordului părților cu privire la luarea bunului în depozit de către una dintre acestea sau de către terțul deținător,
nașterea unor obligații în sarcina depozitarului, astfel cum sunt evidențiate de art. 2107 și următoarele C. civ.,
dreptul debitorului de a solicita utilizarea bunului până la valorificare, sub condiția încheierii unei polițe de asigurare negociabilă ce va fi depusă la organul de executare sau ce va fi remisă acestuia,
dreptul debitorului de a refuza luarea în depozit sau de a se împotrivi luării de către creditor în depozit, a autovehiculului sechestrat,
dreptul părților de a solicita efectuarea unei expertize în termen de 5 zile de la comunicarea procesului-verbal de sechestru sub sancțiunea decăderii,
dreptul părților de a propune uzitarea unor modalități de valorificare a bunului sechestrat,
opozabilitatea sechestrului de la data înscrierii în registrele de publicitate față de toți cei care vor dobândi vreun drept asupra bunului respectiv,
notarea urmării în evidențele proprii ale organelor de Poliție rutieră, organelor fiscale, locale, în A.E.G.R.M., precum și în registrul comerțului sau registrul succesoral, după caz,
nașterea unui termen suspensiv de 15 zile pentru valorificarea bunului sub rezerva îndeplinirii condiției rezolutorii de plată a debitului și accesoriilor pentru care s-a solicitat declanșarea procedurii de executare silită.

V. Incidente identificate – Dificultăţile inerente şi posibilele soluţii legale

Intriga prezentei analize este lipsa unei prevederi exprese din partea legiuitorului cu privire la modalitatea specifică de valorificare a autovehiculului sechestrat, potrivit datelor obţinute de la S.P.C.R.P.C.Î.V., rămânând astfel sarcina dispozițiilor generale de a călăuzi, cu greutate, organele de executare silită în “călătoria” anevoiasă a acestora în indisponibilizarea și valorificarea lui.

Pentru a păstra topografia textului legal, voi încerca să identific principalele dificultăți inerente în urmărirea mobiliară aflată în discuție, potrivit etapelor ce trebuie urmate de către executorul judecătoresc.

Așadar un prim aspect identificat ce poate fi considerat pragmatic și în același timp problematic este imposibilitatea identificării fizice a bunului sechestrat, chiar și cu “sprijinul” acordat de legiuitor, prin care organul de Poliție rutieră poate să oprească în trafic autovehiculul sechestrat.

Din acest prim aspect se naşte o consecinţă demnă de luat în seamă, așadar, o imposibilitate de indisponibilizare a autovehiculului se concretizează în neputința fizică de valorificare a lui și ca rezultat mediat lipsirea de efect a sechestrului instituit.

Prin urmare, voi începe prin enunțarea dificultăților constatate LA DATA ÎNCHEIERII PROCESULUI-VERBAL DE SECHESTRU prin prisma următoarelor noțiuni utilizate de legiuitor:

1. PROPRIETATEA BUNULUI MOBIL – autovehiculul figurează ca fiind proprietatea înregistrată a debitorului, conform datelor puse la dispoziția organului de executare de către S.P.C.R.P.C.Î.V., însă, din informațiile furnizate de organele fiscale acesta apare ca fiind radiat în baza unui act translativ de proprietate sub semnătură privată sau nu figurează în evidențele acestora; totodată prezintă interes regimul matrimonial mai sus expus, unde bunul mobil poate face obiectul comunității de bunuri, deși în registrele publice ale S.P.C.R.P.Î.V. debitorul figurează ca și proprietar înregistrat; asemenea situații pot fi des întâlnite în practică, motiv pentru care se ridică problema dacă instituirea unei asemenea măsuri ar fi considerată în optica instanței de judecată, într-o eventuală contestație la executare, ca fiind abuzivă? Din prevederile art. 627 C. proc. civ. extragem un principiu esențial al executării silite, acela al legalității procedurii de executare silită, organul de executare fiind obligat să respecte dispozițiile legii, drepturile părților și ale altor persoane interesate, având ca și o concesință directă în activitatea organului de executare nașterea dreptului de refuza aplicarea măsurii (dacă în pofida celor identificate creditorul stăruie în continuarea aplicării măsurii sechestrului); așadar, pentru a evita răspunderea penală a organului de executare pentru un abuz în serviciu contra intereselor publice, dispozițiile art. 739 alin. (4) C. proc. civ. trebuie interpretate lato sensu, adică informațiile gestionate de executorul judecătoresc să fie confirmate și de către alte surse de documentare anterior aplicării sechestrului,

2. DESCRIEREA BUNULUI MOBIL – este evident că va fi realizată potrivit informațiilor recepționate de către executorul judecătoresc, însă putem vorbi de o sechestrare a autovehiculului împreună cu elementele necesare exploatării și utilizării lui? Adică, există vreun impediment în menționarea în cuprinsul procesului-verbal de sechestru de indisponibilizare odată cu autovehiculul și a cheilor de contact (element necesar utilizării) sau chiar mai mult a trusei medicale de prim ajutor, triunghiurilor reflectorizante și extinctorului ce sunt prevăzute ca fiind obligatorii pentru ca un autovehicul să poată circula pe drumurile publice, conform art. 8 din O.U.G nr. 195/2002? La o primă vedere putem spune că nu ar exista o asemenea posibilitate fără ca acestea să poată fi identificate anterior instituirii măsurii, însă nu este de irosit raționamentul potrivit căruia autovehiculul este privit ca și o universalitate de fapt, bunurile aparțin aceleași persoane și au o destinație comună stabilită prin voința ei, acestea putând, potrivit 541 alin. (2) C. civ., să facă obiectul unor acte juridice; așadar, dacă debitorul poate dispune în mod liber de acestea, pe cale de consecință, într-o eventuală executare silită, nu am întâlni dificultăți,

3. EVALUAREA BUNULUI MOBIL prețuirea autovehiculului la data sechestrului se dovedește a fi o adevărată provocare adresată organului de executare, acesta având obligația de a-l evalua la valoarea lui de circulație raportată la prețurile medii de piață din localitatea respectivă, întrebarea evidentă este care localitate? Să fie oare localitatea în care este prezumat a fi păstrat bunul? Sau să fie localitatea în care debitorul proprietar înregistrat al autovehiculului își are domiciliul? Un posibil răspuns ne este furnizat de locul licitației, așadar, prin localitatea respectivă putem înțelege locul unde se află bunul sechestrat, pornind de la prezumția autorizării debitorului depozitar de a-l păstra în acel loc; totodată, în situația în care executorul judecătoresc consideră că nu poate proceda el însuși la evaluare, va numi un expert în vederea fixării prețului, problema care se ridică este cum va evalua expertul bunul mobil din moment ce acesta nu a putut fi indisponibilizat la data instituirii măsurii? Soluția cea mai la îndemână este raportarea lui tot la prețurile medii de piață, de care am discutat mai sus; promovez o opinie potrivit căreia în situația în care executorul va numi un expert pentru a proceda, potrivit celor enunțate, o va face direct în cuprinsul procesului-verbal de sechestru și nicidecum printr-o încheiere, soluție îmbrățișată de practică, din simpla formulare a art. 757 alin. (6) C. proc. civ.: “Executorul se va pronunța (…) asupra cererii de expertiză printr-o încheiere executorie (…)”, cerere pe care o pot promova doar părțile interesate în termen de 5 zile de la comunicarea procesului-verbal de sechestru;

4. DREPTURI PRETINSE DE ALTE PERSOANE – în circumstanța în care debitorul se prezintă anterior sechestrului cu un act translativ de proprietate sub semnătură privată (care poate sau nu să conțină elemente de care legiuitorul leagă nulitatea acestuia) din care rezultă transferul dreptului de proprietate din patrimoniul acestuia în activul unui terț, consider oportună lecturarea dispozițiilor art. 731 alin. (4) C. proc. civ. și celor ale art. 278 C. proc. civ. în sensul că aplicarea sechestrului va putea fi împiedicată doar dacă i se opune executorului judecătoresc un înscris cu dată certă (astfel ca data la care a fost realizat transferul să poată fi opusă și altor persoane decât celor semnatare),

5. DREPT REAL DE GARANȚIE – constituie un interes cazul ipotecii mobiliare, executorul judecătoresc trebuind să facă verificările necesare pentru a identifica dacă obligația garantată a luat naștere, iar formalitățile cerute de lege pentru publicitate au fost îndeplinite, potrivit 2.409 C. civ. ”Perfectarea ipotecilor mobiliare”, pentru a preîntâmpina concursul unei executări silite declanșate de către un creditor pe căi proprii potrivit prevederilor de drept substanțial,

6. MODALITATEA DE SECHESTRARE – astfel cum am arătat și în secțiunile anterioare, autovehiculul va fi dat în depozitul unei persoane, alte modalități prin care se poate aplica sechestrul nefiind incidente în procedura aflată în discuție,

7. PUBLICITATEA SECHESTRULUI – despre aplicarea sechestrului se vor face mențiuni, prin altele, și în A.E.G.R.M. care, potrivit art. 20 C. civ., asigură opozabilitatea măsurii și stabilește rangul acesteia, însă, întrebarea care survine este ce se întâmplă dacă această formalitate nu a fost îndeplinită de către executorul judecătoresc? Sechestrul va produce efecte față de debitor? Răspunsul nu poate fi decât afirmativ, în lumina dispozițiilor art. 22 C. civ.; de asemenea, se ridică întrebarea dacă această formalitate este prevăzută sub sancțiunea unei nulități virtuale? Dacă sancțiunea nulității relative trebuie aplicată pentru ca scopul dispozițiilor legale încălcate să fie atins, putem întrezări o asemenea posibilitate,

8. LIPSA DEBITORULUI – art. 745 alin. (3) C. proc. civ. prevede faptul că atunci când debitorul nu este prezent la aplicarea sechestrului (fiind de fapt chiar situația aflată în discuție) executorul judecătoresc dă în păstrare bunurile unui administrator-sechestru; la prima vedere, am putea trage concluzia că, în situația aplicării sechestrului pe baza informațiilor furnizate de S.P.C.R.P.C.Î.V., este necesară numirea unui administrator-sechestru căruia, pe cale de consecință, trebuie să îi fie predat cu acest titlu bunul mobil, însă, raportat la prevederile speciale ale art. 739 alin. (2) C. proc. civ. observăm intenția legiuitorului de a stabili doar aplicarea sechestrului prin darea în depozitul unei persoane (în studiul de caz nefiind posibilă aplicarea sechestrului prin sigilii), prevederi care coroborate cu art. 745 alin. (1) C. proc. civ. pot fi utilizate de către executorul judecătoresc fără nicio îngrădire,

9. APLICAREA SECHESTRULUI ASUPRA UNUI BUN AFLAT ÎN MÂINILE UNUI TERŢ – prezintă interes ipoteza în care bunul mobil sechestrat este deținut de către un terț, care nu recunoaște proprietatea debitorului (deși debitorul este proprietarul înregistrat al autovehiculului), refuzând să declare dacă îl deține în baza unui titlu, iar executorul judecătoresc ia la cunoștință de această împrejurare; acesta din urmă poate continua aplicarea sechestrului în mod direct în baza datelor obținute de la S.P.C.R.P.C.Î.V. sau este necesară autorizarea instanței de executare pentru continuarea aplicării măsurii sechestrului? Răspunsul cred eu că este unul evident, fiind indispensabilă autorizarea executorului judecătoresc întrucât o procedură contencioasă cum este cea enunțată ar putea clarifica, într-un cadru procesual bine stabilit, dacă se impune a se continua aplicare măsurii sechestrului.

În continuarea ideii enunţate ne aflăm în situaţia identificării dificultăților inerente PERIOADEI URMĂTOARE COMUNICĂRII PROCESULUI-VERBAL DE SECHESTRU către părți și persoanele interesate:

1. IDENTIFICAREA FIZICĂ A BUNULUI SECHESTRAT – odată aplicată măsura sechestrului asupra autovehiculului, se pune în discuţie identificarea acestuia în vederea realizării efective a indisponibilizării, fiind de multe ori comparată cu căutarea Sfântului Graal; aşadar, în varianta optimistă a identificării lui, organul de executare se află în postura luării unei noi măsuri de sechestru (ce se va putea face la acest moment şi prin aplicare de sigilii) asupra bunului mobil (dar, de această dată nu în baza datelor furnizate de către S.P.C.R.P.C.Î.V., ci în baza constatărilor făcute la locul în care se află bunul) tot printr-un proces verbal de sechestru sau va constata printr-un simplu proces-verbal faptul că bunul a fost identificat şi indisponibilizat; la prima vedere ne-ar încânta dispozițiile art. 678 C. proc. civ. care trezesc o speranţă în rândul practicienilor, însă o asemenea decizie trebuie luată intuitiv şi în concordanţă cu prevederile art. 758 C. proc. civ. unde se prevede faptul că termenul de vânzare este de maxim 4 săptămâni, interval de timp ce este raportat la momentul aplicării sechestrului; dacă organul de executare va îmbrăţişa cea de-a doua soluţie, adică cea a încheierii unui proces-verbal de constatare, termenul menţionat curge de la aplicarea anterioară a sechestrului (pe cale de consecinţă, nu prezintă niciun avantaj organului de executare), însă, dacă o va îmbrăţişa pe cea dintâi, adică întocmirea unui nou proces-verbal de sechestru, executorul judecătoresc va putea preîntâmpina dificultatea expusă; mai mult, nu există nicio prohibiţie din partea legiuitorului de a aplica o nouă măsură a sechestrului asupra aceluiaşi bun; a fortiori rationae legislaţia prevede posibilitatea încheierii unui proces-verbal de sechestru atunci când este identificat şi indisponibilizat bunul la data aplicării măsurii şi o a doua posibilitate de a întocmi un proces-verbal de sechestru în baza informaţiilor furnizate de către P.C.R.P.C.Î.V.; în aceeaşi ordine de idei, propun, ca şi o soluţie în identificarea fizică a bunului, ca ulterior întocmirii procesului-verbal de sechestru în baza informaţiilor furnizate de către S.P.C.R.P.C.Î.V. executorul judecătoresc să se deplaseze la locul în care l-a autorizat pe debitor să păstreze bunul, să constate printr-un proces-verbal lipsa acestuia şi încălcarea obligaţiei de a indisponibiliza bunul, solicitând organelor de cercetare penală tragerea acestuia la răspundere (putându-l constrânge astfel pe debitorul depozitar să predea bunul unui administrator-sechestru),

2. ÎNSTRĂINAREA BUNULUI MOBIL – dificultatea apare în identificarea consecinţelor încheierii unui act juridic translativ de proprietate ce poartă o dată anterioară (care nu poate fi considerată certă în înțelesul art. 278 C. proc. civ.) aplicării măsurii sechestrului (debitorul figurând la P.C.R.P.C.Î.V. la data întocmirii procesului-verbal ca proprietar înregistrat al bunului); în concret, poate fi opozabilă creditorului/organului de executare o asemenea operaţiune juridică? Conform dispoziţiilor dreptului material aplicabil actului juridic, transferul dreptului de proprietate operează de la data încheierii contractului (cu excepţia cazurilor prevăzute de lege ori dacă din voinţa părţilor nu rezultă contrariul), fiind transmise odată cu încheierea lui toate atributele dreptului de proprietate (posesia, folosinţa şi dispoziţia); în completare, art. 1281 C. civ. stabileşte că prin opozabilitatea faţă de terţi se înţelege că aceştia din urmă nu pot aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor contractuale (consecinţa mediată fiind prezumarea dreptulului de proprietate al cumpărătorului), însă, lecturând dispoziţiile art. 1675 C. civ., constatăm o excepţie importantă prevăzută de legiuitor atunci când vânzarea nu poate fi opusă terţilor decât după îndeplinirea unor formalităţi de publicitate, respectiv în cazurile anume prevăzute de lege„, aşadar, coroborând aceste prevederi cu cele ale art. 731 alin. (4) C. proc. civ., identificăm implicit una dintre aceste excepţii: „în cazul în care se afirmă că unele bunuri aparţin altei persoane, dar drepturile acesteia nu rezultă din înscrisuri cu dată certă, executorul va sechestra bunurile (…)”; prin urmare, în împrejurarea în care înstrăinarea bunului nu rezultă din înscrisuri cu dată certă, iar acesta se află în locul care constituie domiciliul sau reşedinţa ori după caz sediul social sau punctul de lucru al debitorului, considerăm operaţiunea ca fiind lipsită de efecte şi inopozabilă faţă de creditor/executor judecătoresc (însă produce efecte între persoanele semnatare actului translativ de proprietate); totuşi, în situaţia acceptării unei opozabilităţi aparente a acestuia, creditorul s-ar putea folosi de mijlocul substanţial prevăzut de art. 1562 şi următoarele din Codul Civil în sensul de a solicita instanţei de judecată competente ca actul juridic de înstrăinare încheiat de debitor în frauda drepturilor sale să fie declarat inopozabil faţă de acesta,

3. PIEIREA BUNULUI MOBIL – consider ca fiind de importanţă stabilirea persoanei care suportă riscul pierii autovehiculului în situaţia sustragerii bunului de către o terţă persoană din depozitul debitorului şi pieirea ulterioară a acestuia; potrivit art. 773 alin. (3) C. proc. civ., până la predarea bunului către eventualul adjudecatar, debitorul este cel care suportă riscul pierii bunului, aşadar, întrebarea evidentă este dacă această sustragere poate fi încadrată într-o cauză exoneratoare de răspundere a debitorului depozitar? (vizez situaţia în care în tot cursul executării silite acesta nu a cooperat cu organul de executare, neacceptând expres calitatea de depozitar, dar nici refuzând-o în mod expres) Lăsând la o parte viciile de procedură care pot fi invocate, consider că riscul pieirii bunului este suportat indiferent de situaţie de către debitor, însă fără afectarea dreptului acestuia de a se întoarce cu o acţiune în regres împotriva făptuitorului; totodată, se poate pune problema dacă debitorul este cel care suportă riscul pierii bunului atunci când depozitar este creditorul sau acesta a fost dat în păstrare unui administrator-sechestru? Răspunsul este simplu atunci când pieirea a intervenit din cauza neglijenţei lor, atrăgându-se astfel răspunderea lor delictuală (chiar şi penală în anumite situaţii), însă, în situaţia în care aceştia vor arăta că au făcut tot ce le-a stat în putinţă pentru a evita pieirea bunului, manifestând diligenţa şi prudenţa unui bun proprietar, consider sarcina debitorului de a suporta riscul pieirii bunului din simpla interpretare a dispoziţiilor art. 773 alin. (3) C. proc. civ.,

4. TERMENUL DE LICITAŢIE – astfel cum am precizat la secţiunea privind procedura instituirii sechestrului, li se va solicita expres părţilor, prin procesul-verbal de sechestru, să comunice organului de executare modalitatea de valorificare agreată a bunului mobil, adică dacă aceasta se va face prin vânzare directă, amiabilă, prin licitaţie publică (în lipsa acordului părţilor sau dacă vânzarea directă ori amiabilă nu se realizează) sau prin alte modalităţi admise de lege (ex. casarea); în situaţia de faţă putem presupune că debitorul rămâne pasiv faţă de cele solicitate, devenind astfel incidente dispoziţiile art. 755 C. proc. civ., vânzarea urmând a se face pe cale silită, nimic ieşit din comun, însă, lecturând dispoziţiile art. 758 C. proc. civ., constatăm cu stupoare că executorul judecătoresc este ţinut de un termen de maxim 4 săptămâni de la data expirării termenului de 15 zile de la aplicarea sechestrului (care teoretic în această procedură ar trebui să curgă de la momentul îndeplinirii procedurii de comunicare a actelor de procedură) în care trebuie să facă vânzarea, fără a condiţiona fixarea termenului de licitaţie de o eventuală imposibilitate de indisponibilizare a bunului; dificultatea care intervine este evidentă, executorul judecătoresc nu a reuşit să identifice şi să indisponibilizeze fizic bunul, însă legiuitorul îi stabileşte un termen în care poate face vânzarea sub sancţiunea implicită a decăderii (art. 185 C. proc. civ.) şi consecinţa lovirii de nulitate a actului de procedură întocmit după trecerea acestui termen; în sensul arătat, executorul judecătoresc, după realizarea indisponibilizării bunului mobil, poate cere instanţei competente (de executare) repunerea în termen? Adică, dovedind că întârzierea se datorează motivului temeinic justificat (mai sus enunţat), instanţa de executare va putea dispune repunerea în termen? Răspunsul nu poate fi unul simplu, în primul rând trebuie văzut dacă efectuarea vânzării este un drept (sau constă în săvârşirea unui act unilateral) sau o obligaţie a executorului judecătoresc, iar în al doilea rând dacă acesta din urmă ar putea avea o calitate procesuală activă şi dacă justifică un interes (determinat, legitim, personal, născut şi actual) într-o asemenea solicitare; în situaţia inadmisibilităţii unei cereri formulate în sensul arătat, se poate pune în discuţie posibilitatea suspendării executării silite la cererea creditorului, imediat dupa trecerea termenului prohibitiv de 15 zile de la aplicarea sechestrului (în cazul nostru îndeplinirea procedurii de comunicare a procesului-verbal de sechestru), pentru a suspenda de asemenea şi curgerea termenului de maxim 4 săptămâni în care se poate face vânzarea, astfel ca persoana creditorului să facă demersurile necesare aflării locului situării autovehiculului, urmând să solicite la momentul identificării lui, ridicarea măsurii luate de către organul de executare (însă interpretarea acestui termen ca fiind unul de decădere ar lipsi de efecte o asemenea măsură, termenul de decădere nefiind supus suspendării, cu excepţia cazurilor limitativ prevăzute de lege).

Cu siguranță, acest subiect nu poate fi epuizat în puținele rânduri alocate studiului de caz, însă o conștientizare a principalelor neajunsuri ale acestei proceduri speciale ar putea atrage atenția legiuitorului cu privire la consecințele dramatice ale acestora, niciuna dintre persoanele implicate neputând afirma cu încredere că dispozițiile legale analizate asigură claritatea şi previzibilitatea acestei proceduri speciale.

Este de reținut punctul de vedere al Curții Constituţionale ce a statuat că principiul accesului liber la justiţie consacrat de legea fundamentală, implică, printre altele, adoptarea de către legiuitor a unor reguli de procedură clare, în care să se prescrie cu precizie condiţiile şi termenele în care justiţiabilii îşi pot exercita drepturile lor procesuale.

Așadar, pentru a conchide în cele expuse, pot concluziona că în continuare legiuitorul oferă prin ambiguitatea dispozițiilor legale avantaje și “arme de luptă” debitorului, care va uza de toate mijloacele procedurale pentru a-și sustrage bunurile de la urmărire.

Executor judecătoresc stagiar Vlad FLORIA
Camera executorilor judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș
Circumscripția Judecătoriei Târgu Mureș

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , , , , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate