Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilCyberlaw
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Dreptul Uniunii Europene
DezbateriCărţiProfesionişti
 
Print Friendly, PDF & Email

CJUE. Statele membre sunt obligate să admită pe teritoriu resortisanții țărilor terțe care doresc să locuiască o perioadă mai lungă de trei luni pentru studii
11.09.2014 | JURIDICE.ro


Curtea de Justiție a Uniunii Europene a dat publicității miercuri, 10 septembrie 2014, hotărârea pronunțată în cauza C-491/13.

Statele membre sunt obligate să admită pe teritoriu resortisanții țărilor terțe care doresc să locuiască o perioadă mai lungă de trei luni pentru studii, în cazul în care aceștia îndeplinesc condițiile de admisie prevăzute în mod exhaustiv de dreptul Uniunii. Prin urmare, li se interzice introducerea de condiții de admisie suplimentare.

O directivă a Uniunii[1] prevede că resortisanții țărilor terțe care solicită admisia pentru studii pentru perioadă mai lungă de trei luni trebuie să îndeplinească mai multe condiții generale și speciale, printre care aceea de a nu constitui o amenințare pentru ordinea publică, siguranța publică sau sănătatea publică.

Domnul Mohamed Ali Ben Alaya este un resortisant tunisian născut în 1989 în Germania. În 1995, el a părăsit Germania pentru a locui în Tunisia. După bacalaureat, în 2010, el s-a înscris la universitate în Tunisia pentru a urma studii de informatică, inițiind în același timp demersuri pentru a putea studia în Germania. Astfel, el a fost admis de mai multe ori pentru a urma studii în cadrul secției „Matematică” a unei universități din Dortmund. Exprimând îndoieli cu privire la motivația domnului Ben Alaya de a urma studii în Germania (în special ținând seama de faptul că nu a obținut note suficient de bune anterior, de cunoașterea insuficientă a limbii germane și de lipsa unei legături între formarea urmărită și proiectul său profesional), autoritățile germane au respins mai multe cereri de viză pentru studii introduse de domnul Ben Alaya.

Sesizat cu această cauză, Verwaltungsgericht Berlin (Tribunalul Administrativ din Berlin, Germania) solicită Curții de Justiție să stabilească dacă administrația germană dispunea de o putere de apreciere pentru a refuza să acorde o viză pentru studii domnului Ben Alaya, având în vedere că acesta îndeplinea toate condițiile de admisie prevăzute de directivă și nu constituia o amenințare pentru ordinea publică, siguranța publică sau sănătatea publică.

În hotărârea sa de azi, Curtea consideră că, potrivit celor ce rezultă din directivă, un stat membru este obligat să admită pe teritoriul său un resortisant al unei țări terțe care dorește să locuiască o perioadă mai lungă de trei luni pentru studii, în cazul în care acest resortisant îndeplinește condițiile generale și speciale enumerate în mod exhaustiv în directivă.

Pe de altă parte, Curtea amintește că directiva urmărește să favorizeze mobilitatea în cadrul Uniunii a studenților resortisanți ai unor țări terțe, pentru studii, această mobilitate având ca scop promovarea Europei ca un centru mondial de excelență pentru studii și formare profesională. A permite unui stat membru să introducă condiții de admisie suplimentare ar contraveni acestui obiectiv.

Deși directiva recunoaște statelor membre o marjă de apreciere la examinarea cererilor de admisie, Curtea subliniază că această marjă de manevră privește numai condițiile prevăzute de directivă, precum și, în acest cadru, evaluarea situației de fapt pertinente (în special în ceea ce privește existența unei amenințări la adresa ordinii publice, a siguranței publice sau a sănătății publice).

În speță, din dosar pare să rezulte că domnul Ben Alaya îndeplinește condițiile generale și speciale prevăzute de directivă și că niciun motiv referitor la existența unei amenințări la adresa ordinii publice, a siguranței publice sau a sănătății publice nu a fost invocat în privința sa de autoritățile germane. Curtea conchide că, sub rezerva unei verificări de către instanța de trimitere, ar fi trebuit să i se acorde domnului Ben Alaya un permis de ședere.


[1] Directiva 2004/114/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 privind condițiile de admisie a resortisanților țărilor terțe pentru studii, schimb de elevi, formare profesională neremunerată sau servicii de voluntariat (JO L 375, p. 12, Ediție specială, 19/vol. 7, p. 94).


Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate