ICCJ. Competenţa instanţei, în cazul în care raportul juridic de muncă s-a derulat la o sucursală a societăţii reclamante
16 septembrie 2014 | Corina CIOROABĂ
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că, în reglementarea actuală în materia conflictelor de muncă, art. 284 alin. (2) din Codul muncii (art. 269 alin. (2) Codul muncii republicat) stabileşte competenţa de soluţionare a cererilor în funcţie de domiciliul sau sediul reclamantului, indiferent dacă reclamant este salariatul sau angajatorul. Înalta Curte a mai precizat că, în cazul în care reclamantul este o societate comercială, competenţa de soluţionare a cererii aparţine tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul principal al societăţii, chiar dacă raportul juridic dedus judecăţii s-a derulat la o sucursală a societăţii reclamante. În acest sens, Înalta Curte a reţinut că „dacă legiuitorul ar fi intenţionat stabilirea competenţei şi în funcţie de eventualele dezmembrăminte, de natura celor menţionate în art. 43 din Legea nr. 31/1990 – denumite generic „sedii secundare” – ar fi inserat această posibilitate în chiar conţinutul normei din Codul muncii. Tăcerea legiuitorului în această privinţă nu poate fi interpretată în sensul posibilităţii, pentru interpretul normei, de a extinde aplicarea textului de lege şi la situaţii de excepţie ce nu au fost reglementate expres, în caz contrar, adăugându-se nepermis la lege”. (Decizia nr. 920 din 10 februarie 2012 pronunţată de Secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect conflict negativ de competenţă)
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
