Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
Masterclass US Litigators
Drept penal Opinii
 1 comentariu

Imparţialitatea judecătorului trebuie prezumată şi nu înlăturată

18 septembrie 2014 | Dumitru-Virgil DIACONU

O hotărâre din această vară fierbinte pentru justiţia română m-a pus pe gânduri. Este vorba despre Hotărârea nr. 846 bis din 3 iulie 2014, dată de CSM, pe tema imparţialităţii judecătorului, a abţinerii şi implicit a excluderii sale din cauza cu care a fost învestit.

Desigur, temele independenţei magistratului şi a imparţialităţii ca şi principii fundamentale ale înfăptuirii actului de justiţie sunt teme extrem de generoase în abordări, poziţionări, atât de substanţă cât şi de nuanţă, din care rezultă că aceste principii reprezintă cu adevărat garanţiile clare ale unui proces echitabil aflat în prim planul Constituţiei şi Convenţiei europene a drepturilor omului.

Dar garantul independenţei şi imparţialităţii judecătorului, care este CSM, trebuie să fie extrem de atent pentru că, deşi are intenţii bune de a le apăra, oferă uneori prilejul de a le vulnerabiliza.

În acest sens, mă refer la punctul 4 din hotărârea sus menţionată, pe care îl precizez textual: „Judecătorul faţă de care s-a început urmărirea penală pentru săvârşirea unor fapte de corupţie ar trebui să se abţină de la soluţionarea pricinilor cu această natură până la clarificarea situaţiei sale, întrucât se încalcă aparenţa de obiectivitate şi imparţialitate de care orice judecător este răspunzător”.

Sigur, odată începută urmărirea penală împotriva unui judecător pentru fapte de corupţie de către DNA – acesta este organul abilitat – se poate ajunge apoi treptat, în condiţiile legii, la punerea în mişcare a acţiunii penale şi suspendarea din funcţie a judecătorului, cu consecinţa de a nu mai judeca nicio cauză, inclusiv cele instrumentate de DNA.

Judecătorul însă, ca orice cetăţean, se bucură şi el de prezumţia de nevinovăţie şi a-i „lua” cauza care i-a fost repartizată aleatoriu şi a nu-l mai „lăsa” să judece el acea cauză numai pe considerentul că DNA-ul a început urmărirea penală împotriva sa nu în acea cauză, ci într-o altă cauză similară de corupţie, această înlăturare fiind determinată de aplicarea unei hotărâri dată de CSM, este, în opinia mea, de neacceptat.

De ce?

Arbitraj comercial

Servicii JURIDICE.ro

Evenimente juridice

În primul rând, se poate spune că CSM-ul, care este garantul independenţei justiţiei, imixtionează chiar el în actul de justiţie. Sigur se va spune că o atare hotărâre – nu este folosită nici măcar formula firească „hotărăşte” ci „stabileşte” -, prin dispoziţia: „ar trebui să se abţină”, nu are caracter imperativ, ci de recomandare.

Totuși, stabilirea unei reguli generale, în sensul că judecătorul învestit cu o cauză de corupţie, judecare care poate nu a început sau a început şi se află la finalul cercetării judecătoreşti, ar trebui să se abţină de la judecarea sau de la judecarea în continuare a aceleaşi cauze, este o regulă prin care judecătorul e prezumat „ab initio”, fără nicio dovadă că nu este imparţial, afectându-se astfel statutul firesc al magistratului definit în primul rând prin independenţă şi imparţialitate.

Imparţialitatea trebuie astfel prezumată şi nicidecum înlăturată.

Mai mult, se face şi presiune asupra judecătorului ca acesta să se abţină întrucât, dacă nu se abţine, poate fi pasibil de aplicarea unei sancţiuni disciplinare deoarece constituie abatere disciplinară, printre altele, şi „nerespectarea îndatoririi de a se abţine atunci când judecătorul sau procurorul ştie că există una dintre cauzele prevăzute de lege pentru abţinerea sa” – art. 99. lit. i teza 1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

Am auzit argumentul greu de crezut, dar totuşi teoretic posibil, că statuându-se o atare regulă, există posibilitatea ca DNA-ul, interesat cu orice preţ să obţină o condamnare într-o cauză de răsunet, să înceapă urmărirea penală într-o cauza de corupţie împotriva acelui judecător „incomod” prin verticalitatea sa pentru a-i „lua” cauza după care poate în final să dispună, de ce nu, o soluţie de netrimitere în judecată.

Indiferent însă de susţinerile şi interpretările care se pot face, sunt voci care afirmă că intervenţia CSM-ului în direcţionarea sau sugerarea unei conduite a magistratului de a se abţine de la judecarea unei cauze de corupţie, dacă s-a început urmărirea penală asupra sa tot pentru fapte de corupţie, vizează, totuşi, primul pas în procedura abţinerii şi anume al formulării unei cereri de abţinere care ţine de administrarea actului de justiţie, nu de soluţionarea lui.

Dar, în opinia mea, intervine pasul al doilea şi anume soluţionarea declaraţiei de abţinere, de această dată de alt judecător, care nu are nicio „problemă” cu vreo cercetare penală împotriva sa.

În acest ultim pas, abţinerea trece în faza judecăţii – soluţionarea tot o judecată este – iar raportat la această fază nu se poate spune că hotărârea dată de CSM, prin care recomandă abţinerea judecătorului de la judecarea cauzelor de corupţie în cazul în care s-a început urmărirea penală împotriva sa tot pentru fapte de corupţie, nu ar avea o influenţă hotărâtoare în procesul deliberării.

Consider că ea va imixtiona în actul de justiţie identificat cu judecarea cauzei de abţinere în sensul că soluţia ce s-ar impune este aceea a admiterii declaraţiei de abţinere şi nu alta.

Unde va fi libertatea judecătorului de a cumpăni, de a soluţiona, de a judeca? Va fi ea îngrădită?

Dacă tot în hotărârea CSM se vorbeşte despre Recomandarea nr. R(94)/12 A Comitetului de Miniştri către statele membre privind independenţa şi imparţialitatea judecătorului, de care judicios se prevalează CSM-ul în motivarea hotărârii, cum se „împacă” aceste prevederi cu alte prevederi din aceeaşi recomandare în care se arată în mod expres la Principiul I că „judecătorii trebuie să beneficieze de libertate neîngrădită pentru soluţionarea cauzelor imparţial, potrivit conştiinţei lor şi modului de interpretare”?

Personal cred că nu mai era nevoie de o atare „direcţionare” a unor asemenea soluţii ce pot limita independenţa judecătorului în soluţionarea unei cauze de orice gen ar fi ea, fie de abţinere.

Aceasta pentru că în mod normal judecătorul împotriva căruia s-a început urmărirea penală pentru fapte de corupţie şi care este învestit cu o cauză a DNA-ului trebuie să se abţină, aceasta fiind conduita firească şi normală a unui magistrat fără a mai fi nevoie de o „presiune” a CSM-ului în acest sens.

Dacă nu o face, atunci există celălalt remediu, şi anume al posibilităţii recuzării, fie de către persoana acuzată, fie de partea vătămată, fie de DNA.

De altfel, în cadrul unui proces echitabil, trebuie avute în vedere, în principal, dar fără a fi decisiv, temerile persoanei acuzate că judecata poate să fie imparţială. În acest sens, chiar inculpatul poate să susţină că nu are încredere într-o judecată imparţială într-o cauză de corupţie deoarece judecătorul poate să-i pronunţe o hotărâre defavorabilă de teama de a nu fi acuzat la rându-i şi el într-un alt proces declanşat împotriva sa de DNA.

La fel, dacă procurorul DNA ce participă la judecarea unei fapte de corupţie are temeri că judecata nu va fi imparţială, temeri ce ar rezulta dintr-o „pornire” a judecătorului împotriva DNA-ului care a început urmărirea penală împotriva sa, poate să formeze cerere de recuzare, pe acelaşi plan fiind posibil să se situeze şi partea vătămată şi ea interesată în soluţionarea corectă şi echitabilă a laturii penale.

Şi atunci, dacă există toate aceste posibilităţi, de ce mai era nevoie de o hotărâre a CSM care să statueze, ca si regulă, că în orice cauză în care s-a început urmărirea penală împotriva sa pentru fapte de corupţie, judecătorul ar fi trebuit să se abţină de la judecarea cauzelor de corupţie?

Se poate ajunge la interpretarea că, sub presiunea DNA, s-a dat o asemenea hotărâre şi că de acum încolo procurorul DNA ce participă la judecată în astfel de cauze ce fac obiectul hotărârii are „îndatorirea” de a recuza pe judecători, iar judecătorul de a-i soluţiona favorabil cererea de recuzare.

Se poate ajunge astfel la multe interpretări, multe concluzii, efecte pe care sunt sigur că CSM-ul nu le-a avut în vedere.

De pildă, judecătorii nu vor înţelege de ce o asemenea hotărâre vizează numai pe judecători, nu şi pe procurori împotriva cărora s-ar începe urmărirea penală pentru fapte de corupţie.

De asemenea, de ce sunt vizaţi numai judecătorii în penal şi nu şi cei din civil împotriva cărora este posibil să se înceapă urmărirea penală şi care judecă un litigiu civil în care e implicat DNA-ul?

Pe de altă parte, nu înţeleg această hotărâre şi dintr-un motiv extrem de simplu.

Pentru un asemenea caz de abţinere a unui judecător de la judecarea unei cauze de corupţie pentru că s-a început urmărirea penală împotriva sa pentru o faptă similară de corupţie, este suficient şi extrem de lămuritor textul articolului 64 alin. 1 lit. f din Codul de procedură penală ce fixează ca şi caz distinct de incompatibilitate ce atrage abţinerea situaţia în care „există suspiciunea rezonabilă că imparţialitatea judecătorului este afectată”.

Tema suspiciunii rezonabile ce vizează un observator rezonabil care nu poate fi decât unul neimplicat în judecată, dezinteresat, dar informat, ca şi tema imparţialităţii privită în componentele sale, fie cea interioară marcată de un subiectivism real al judecătorului ce poate fi greu de dovedit – cine poate pătrunde în conştiinţa judecătorului – fie cea exterioară, obiectivă, mai facil de demonstrat atunci când este vorba de aparenţa imparţialităţii, după formula justiţia nu trebuie numai înfăptuita ci să se vadă din afară, din public, că este înfăptuită, sunt teme abordate pe extrem de multe „faţete” în jurisprudenţa CEDO – aparenţa de imparţialitate fiind şi ea o garanţie a unui proces echitabil – în jurisprudenţa ICCJ, a instanţelor noastre, în comentariile atât de nuanţate ale principiilor de la Bangalore.

De aceea, formularea unei cereri de abţinere, a unei cereri de recuzare, dar mai ales judecarea acestora se pot face într-un cadru procesual adecvat, strict al normelor de procedură penală stabilite prin lege ce pot fi interpretate potrivit jurisprudenţei şi doctrinei menţionate.

A da, însă, o interpretare a acestui text de procedură penală de către CSM, direcţionând o anume soluţie, în sensul ca judecătorul să se abţină de la judecarea cauzei de corupţie pe care o are pe rol, dacă împotriva sa a fost începută urmărirea penală într-o cauză similară de corupţie, înseamnă a pune presiune pe magistrat – nu mai vorbesc de presiunea sancţiunii disciplinare – şi implicit înseamnă a afecta imparţialitatea judecătorului, a unui act de justiţie înfăptuit de acesta identificat cu deliberarea asupra unei declaraţii de abţinere sau a unei cereri de recuzare, ceea ce e de neacceptat, aşa cum am mai subliniat.

De altfel, imparţialitatea judecătorului trebuie prezumată şi nu de „plano” să existe suspiciunea că trebuie înlăturată!

Imparţialitatea nu trebuie afectată! Nu trebuie!

Prof. univ. dr. Dumitru Virgil DIACONU
Judecător Curtea de Apel Piteşti

Citeşte mai mult despre , , , ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

Arii de practică
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Business
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul sportului
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Litigation
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protective
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi

Parteneri arii de practică  Specialişti


JURIDICE.ro
Main page
Cariere
Evenimente ⁞ 
Dezbateri
Profesionişti
Lawyers Week
WinLaw.ro
VIDEO
Servicii
Flux noutăţi
Selected ⁞ 
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi / JURIDICE NEXT
RSS  Publicare comunicate profesionale
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note, studii şi opinii juridice
ISSN 2066-0944
       Studii şi note de studiu
Revista revistelor
Autori  Condiţii de publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
       Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
       Dezlegarea unor chestiuni de drept
       Recurs în interesul legii
Curţi de apel ⁞ 
Tribunale ⁞ 
Judecătorii

Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

Proiecte speciale
Cărţi
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Mesaje de condoleanţe
Povestim cărţi
Războiul din Ucraina
Wisdom stories

Servicii J   Cont profesional [membership]   Catalog   Documentare   Comunicare   Revealing   Vizual   Website   Logo   Foto   Video   Talent Search   Recrutare   Evenimente   Directoare internaţionale