ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
10 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Amurgul zeilor
20.09.2014 | Petre PIPEREA


Cyberlaw - Valoarea legala a documentelor electronice

”Nu are niciun sens să cauți dreptatea acolo unde nu poate fi găsită”
(Salman Rushdie, Pământul de sub tălpile ei)

”Domnule avocat, vă scriu referitor la cererea introdusă în data de 19 decembrie 2008 (…)”

Tensiunea atinge cote paroxistice, pulsul mărit îmi agită hârtia din mână, ”simț enorm și văz monstruos”, sunt pe cale să pipăi și să…

”Curtea Europeană a Drepturilor Omului a examinat cererea susmenționată și…”.

Nu știu alții cum sunt, dar mie îmi tresaltă inima de bucurie când mă gândesc la vremurile ferice în care CEDO îi lua sub aripa sa protectoare pe justițiabilii obidiți din România și pronunța decizii istorice prin care condamna metehnele sistemului nostru legislativ sau judiciar, iar avocații ”agățau” deciziile CEDO la niște mirobolante concluzii, de crăpau judecătorii naționali jucându-se cu ele în deliberări.

În urmă cu 10 ani, încurajate de curentul irepresibil transmis din ședințele CEDO prezidate de un jupân stilat (Zupancic), doamnele Ştefănescu Ruxandra şi Anastasescu Rodica și-au angajat un ”avocat tânăr și cu perspective” pentru rezolvarea unei probleme ce amenința să dureze mai mult decât le îngăduia Judecătorul Suprem să aștepte.

Doamnele menționate sunt fiicele și moştenitoarele lui Ilie D. Remus, fost inspector școlar și autor de manuale.

Tatăl lor a fost arestat de comuniști în anul 1957 şi condamnat la 15 ani muncă silnică, dispunându-se şi confiscarea averii sale, inclusiv locuința familiei.

Condamnarea lui Ilie D. Remus a intervenit pentru niște acuzații inedite, care l-ar fi putut face invidios pe Kafka: ură faţă de regimul democrat al RPR şi faţă de URSS.

După condamnare, soția și cele două fiice au trăit vremuri de restriște, ajungând în situația de a locui cu titlu de chiriașe într-una dintre camerele fostei lor case.

Ulterior, Ilie D. Remus a fost eliberat doar ca să poată muri acasă, iar aceasta se pare că nu reprezenta o dovadă de compasiune din partea autorităților comuniste, ci un mijloc de a se eschiva de la explicațiile referitoare la decesul unui deținut politic.

Intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 le-a creat fiicelor lui Ilie D. Remus speranța că Statul Român intenționează să le ofere o minimă compensație pentru samavolniciile săvârșite împotriva lor și a tatălui lor.

Plin de entuziasmul caracteristic vârstei, am început efectuarea demersurilor necesare în exercitarea mandatului și am solicitat Primăriei Municipiului Bucureşti soluționarea notificării formulate de clientele mele.

Pentru a nu risca o comă indusă de plictiseală, voi rula doar câteva flashback-uri referitoare la activitatea prestată în cei 10 ani:

1. În anul 2005 am obținut o hotărâre irevocabilă privind obligarea Primăriei Generale a Municipiului București la emiterea dispoziției pentru acordarea despăgubirilor prin echivalent, dar PMB a reacționat cu o mică întârziere: dispoziția a fost emisă abia în ianuarie 2009, la valoarea stabilită de instanţă în anul 2005. Evident că s-a impus formularea unei noi contestații pentru actualizarea despăgubirilor.

2. În paralel cu procedurile interne, având în vedere lipsa caracterului efectiv al despăgubirilor, am formulat și o cerere la CEDO în 2008.

3. A doua contestație s-a finalizat în anul 2010 cu obținerea unei noi hotărâri irevocabile privind obligarea Primăriei Municipiului Bucureşti la acordarea de despăgubiri sub forma măsurilor reparatorii actualizate la momentul acordării efective a despăgubirilor.

4. Având în vedere că procedura administrativă nu s-a finalizat nici după pronunțarea celei de-a doua hotărâri irevocabile, am formulat o cerere de executare silită și o cerere de amendare deoarece obligația de e emite dispoziția nu putea fi îndeplinită prin altă persoană decât debitoarea.

5. Abia după trecerea unui an și după aplicarea amenzii, Primăria Municipiului Bucureşti a procedat la emiterea dispoziţiei respective în 2011.

6. După încă un an și un parcurs sinuos, dosarul a fost returnat de ANRP cu un pretext de neam prost: fișa tehnică a construcției (demolate) nu se afla în dosar. Pretinsa lipsă a acestui înscris a fost așa de gravă încât funcționarii nu s-au mai ostenit să lectureze rapoartele de expertiză ordonate de instanțele de judecată și nici nu au mai solicitat informații de la petenți, ci au dispus reluarea maratonului administrativ da capo al fine.

7. Dosarul se află și în prezent pe traseul dintre PMB și ANRP.

8. Prin Legea nr. 165/2013, legiuitorul generos a mai adăugat încă 5 ani pentru soluționarea notificărilor la cei 13 ani trecuți de la intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.

În procesele anterior menționate, judecătorii naționali (Curtea de Apel București, Tribunalul București și Judecătoria Sectorului 6) au demonstrat că sistemul nostru judiciar poate beneficia de încredere și au pronunțat hotărâri temeinice în baza unor interpretări de bun-simț ale actelor normative aplicabile.

La inițierea demersurilor în această cauză, mă întrebam dacă sintagma ”avocat tânăr și cu perspective” este una meritată, dar, pare-se că, după toate aceste șicane inventate de niște funcționari mânați în luptă de indolență, întrebarea nu mai prezintă importanță: am rămas doar ”avocat”.

Vremea trece și trecutul rămâne tot mai departe în urmă; toate au trecut și s-au topit ca un vis, dar am aflat că dezamăgirea poate să doară mai tare decât o înfrângere.

În tot acest timp, doamnele Ștefănescu Ruxandra și Anastasescu Rodica au nutrit speranța că plângerea lor depusă în 2008 va fi admisă și că vor obține o minoră compensație pentru trauma care le-a marcat întreaga viață.

”…a decis în data de 22 mai 2014 să o declare inadmisibilă”.

Și în gându-mi trece vântul, capul arde pustiit,
Aspru, rece sună cântul cel etern neisprăvit…

”Curtea a considerat că nu au fost îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute la articolele 34 și 35 din Convenție”.

Număr până la o sută și-mi amintesc cuvintele lui Machiavelli: ”Cât de blândă este decepția…”

Încerc să identific o modalitate de a transmite clientelor mele – trecute de vârsta de 80 ani – că, după ruinarea șanselor de a obține o reparație în timp util în România, s-au năruit și speranțele de a obține o compensație de la CEDO.

”Grefa nu va putea să vă ofere alte detalii cu privire la decizia judecătorului unic. Conform directivelor Curții, dosarul cererii va fi distrus într-un termen de un an de la data acestei decizii”. Altfel spus, talk to the hand.

Dacă aș fi Carlos Ruiz Zafon, aș afirma că această paradă de eficiență și amabilitate este opera unor ”funcționari” care respiră o lenevie beligerantă destinată punerii de piedici în calea justițiabililor. Dar nu o fac!

Anticipând replici de genul ”avocatul a dat cu oiștea în gard”, semnalez un aspect care merită o privire mai atentă: decizia în discuție nu este una singulară, ci se constată că astfel de pocinoage se petrec la tot pasul în ultimul timp.

O informație obținută neoficial arată că încălcarea art. 34 și 35 se traduce în cele mai multe cazuri prin completarea necorespunzătoare a listei cu anexele.

Astfel, la formularea cererii, înainte de fiecare document în parte, trebuie inserată o altă filă pe care să fie scris doar numărul anexei respective (Anexa 1, Anexa 2 etc.).

Este doar unul dintre aspectele esențiale urmărite cu abnegație de Curte.

Nu sunt și nici nu pretind că sunt specialist în materia protecției drepturilor omului, dar am admirat și am crezut în deciziile prin care CEDO lămurea noțiuni precum proces echitabil, acces la justiție, atingere adusă dreptului de proprietate etc.

Am situat mereu deciziile CEDO printre cele mai puternice elemente de persuasiune și le-am utilizat frecvent în argumentațiile mele.

Asemenea doamnelor Ștefănescu Ruxandra și Anastasescu Rodica, mulți alții i-au ridicat în slăvi pe judecătorii de la CEDO și i-au considerat providențiali sau divini.

Acești oameni au încercat să valorifice jurisprudența CEDO în cauzele lor, iar, atunci când nu au reușit să obțină recunoașterea sau realizarea drepturilor lor, și-au pus ultimele speranțe în instanța de la Strasbourg.

Victimă a propriului succes, Curtea s-a trezit asaltată de un număr foarte mare de cereri și, probabil, din dorința de a-și ”optimiza” volumul de activitate, s-a transformat din propovăduitor al drepturilor concrete și efective într-un vajnic apărător al formulelor sacramentale.

Este trist să constat că ultima redută ridicată în calea abuzurilor a preluat tocmai comportamentul celor pe care-i condamna cu puțin timp în urmă.

Nerespectarea articolelor 34 și 35 a devenit pretextul îndărătul căruia CEDO își ascunde comoditatea.

Apuse vor rămâne oare vremurile în care CEDO își asuma în mod responsabil rolul și credea în principiul fiat justitia pereat mundus?
Nessun maggiore dolore che ricordasi del tempo felice nella miseria

Nu îmi rămâne decât să sper că practica respingerii ca inadmisibile a cererilor pentru motive insignifiante să fie o rătăcire temporară și că judecătorii de la CEDO ne vor inspira (din nou) o simpatie vecină cu venerația.

În loc de încheiere, apreciez că onorabila CEDO, dar și semizeii mioritici ar trebui să-și amintească și să mediteze profund la o celebră butadă: vechii zei ai grecilor au dispărut pentru că lumea nu a mai crezut în ei.

Petre PIPEREA
Avocat Partener PIPEREA & ASOCIAȚII

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Au fost scrise până acum 10 de comentarii cu privire la articolul “Amurgul zeilor”

  1. Cateva lucruri la care autorul ar fi bine sa se gandeasca:
    – dezvaluirea de informatii confidentiale cu privire la clienti;
    – afirmatii neadevarate sau prejudiciabile fata de magistrati;
    – angajarea in comportament profesional prejudiciabil fata de administrarea justitiei;
    – comunicarea cu judecatorii in afara procesului;
    Daca ar fi membru al altui barou, de prin alte zone geografice, pentru aceste fapte, avocatul ar primi cel putin sanctiunea disciplinara a unei mustrari publice. Iar ca profesor de drept, ar fi cel putin suspendat pe o perioada.
    Nu asa discuti despre judecatori cand esti avocat. Si chiar simpla „prietenie” pe facebook cu judecatorii este suficienta sa te puna in conflict de interese sau sa il declare pe judecator incompatibil.

    Eu imi permit, eu sunt pamfletist.
    Cand esti avocat nu iti permiti.
    Ganditi-va ca un judecator ar iesi pe bloguri si facebook si ar folosi epitete fata de unii avocati sau ar discuta public cauze in care sunt implicati!

    • Petre PIPEREA spune:

      Convins fiind de inutilitatea dialogului cu dl. Kurtyan, precizez pentru ceilalți cititori că numele clientelor a fost indicat în text cu acordul acestora. Un alt aspect se impune lămurit: numele meu este Petre Piperea, nu Gheorghe Piperea. Celelalte aspecte semnalate au fost tratate la fel de diligent, așa că nici măcar nu merită comentate.

      • Cecilia JABRE spune:

        Acesta este un comentariu, al domnului Piperea – ca sa fie lamurit, care putea la fel de bine sa nu fie scris.

        • Petre PIPEREA spune:

          @Cecilia Jabre: O sa incerc sa fiu mai explicit. Precizarea referitoare la numele autorului articolului este importanta deoarece, lasand la o parte ridicolul afirmatiei, dl. Kurtyan solicita sanctionarea autorului cu suspendarea din calitatea de avocat/profesor.
          Or, mie mi s-ar parea cel putin curios sa fiu suspendat din calitatea de profesor, mai ales ca nu stiam ca o detin. Desigur, pentru a demonstra ca sunt capabil sa ma reabilitez, m-as considera obligat sa imbratisez cariera universitara si sa devin si profesor.
          Cealalta posibilitate ar fi ca propunerea de suspendare sa-l vizeze pe Gheorghe Piperea, dar aceasta ar insemna sa inventam o noua forma a raspunderii pentru fapta altuia…
          Asadar, singura explicatie ramane cea pe care am prezentat-o in comentariul considerat de dvs. inutil: confuzia intre Petre Piperea si Gheorghe Piperea.
          Sper ca acum veti reconsidera primul meu raspuns.

    • Adrian Mircea BURU spune:

      Se vede ca nu aveti legatura cu subiectul „ANRP”… este unul care-ti albeste parul din cap pana se obtine o despagubire in lei sau echivalent!!!
      Sunt hotarari nelegale(ultimele respinse dupa ce instantele dintr-o eroare colectiva,inspirandu-se unii de la altii,au ridicat si admis exceptia prematuritatii pe OUG 10/2013) ale fostei sectii 9 a tribunalului,care nu sunt redactate si motivate de 2-3 ani… dosarele fiind blocate pt ca art.522 ncpc se aplica doar proceselor de dupa 15 feb 2013… de CEDO ce sa mai vorbim s-au plictisit si ei sa tot primeasca de la noi si rusi dosare; aici domnul Piperea are dreptate pt o virgula in anexe resping pe 34 si 35 cererile!!!
      Articolul este binevenit pt. practicienii CEDO si pt. cei cativa curajosi care inca se mai bat cu ANRP-ul!!
      Sper ca vreodata sa reusim sa obtinem de la ANRP despagubirile macar pe legea 290,legea 10 fiind de departe cea mai ineficienta si birocratica, asta daca va inceta practica OUG-urilor date din „greseala” neconstitutionale!!
      Felicitari pt. articol, revigorant si in forta…!!

      Cu stima
      Av Buru Mircea Adrian

      P.S. Pt. restul remarcilor acide va sugerez domnule Kurtyan sa recititi statutul avocatului si legea 51… se mai modifica cateodata!

  2. Florin RADU spune:

    Sa adaugam, la exemplul dat de autor, miile de plangeri respinse recent de CEDO ref. la problema incalcarii dreptului de proprietate, pe considerentul ca, din moment ce Romania a adoptat legea nr. 165/2013, nu se mai impune constatarea inclacarii protocolului 1 si nici despagubirea petentilor.

  3. Liviu BORDAS spune:

    Totusi, sa nu generalizam.

    Am depus la CEDO o plangere intr-o cauza personala, la inceputul anului 2012, tot pentru incalcarea dreptului de proprietate (aceeasi lege 10, modificata si rasmodificata, intinsa, diluata si golita de continut in ceea ce priveste despagubirea efectiva pe durata unui deceniu si mai bine). Mi s-a confirmat primirea cererii, mi s-au indicat neajunsurile ei sub aspectul unor lipsuri minore, mi s-a confirmat (cu o promptitudine la care nu ma asteptam) primirea documentelor prin care am corectat acele lipsuri, cu mentiunea ca, in functie de efectele deciziei pilot si in functie de incarcarea Curtii, cererea isi va urma cursul.

    L.165/2013 a rezolvat intr-un final problema. Asa cum a rezolvat-o, bine, prost, in functie de cum intelegem sa ne raportam la ea. CEDO a considerat ca e in ordine, astfel incat plangerea va lua probabil calea acelor alte cateva mii amintite in comentariul de mai sus.

  4. Gheorghe PIPEREA spune:

    Apreciez si laud textul Amurgul zeilor de JURIDICE.ro. Desi ridica o probleme spinoasa si nelinistitoare – instalarea treptata a neincrederii in CEDO – autorul reuseste sa spuna povestea intr-o maniera sarcastica, tipica stilului site-urilor de specialitate din ultima vreme. E spicy, ca sa zic asa, de aceea e interesant de citit. Dar, v-ati dat seama, desigur, ca nu sunt eu autorul textului. E frate-miu.

  5. Vlad FESAN spune:

    Ce putem sa cerem de la un functionar de la o primarie de comuna daca marea si puternica CEDO respinge cereri nemotivat ? Macar daca ar scrie „se respinge datorita nenumerotarii anexelor” – in viitor nu as mai face imensa greseala sa nu scriu pe o coala anexa A…

  6. Florin-Iulian HRIB spune:

    Eu am prevestit mai demult „amurgul zeilor”: https://www.juridice.ro/249833/mitul-cedo-se-destrama.html

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate