Excepție de neconstituționalitate respinsă privind promovarea în funcția de judecător la ICCJ
22 septembrie 2014 | Anda-Laura TĂNASE
În Monitorul Oficial al României nr. 512 din data de 9 iulie 2014 a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 172 din 20 martie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 524 şi art. 527 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Georgeta Stegaru într-un dosar aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispoziţiile 524 şi art. 527 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, acestea prezentând următorul conținut:
– Art. 524:
„(1) În cadrul probei interviului, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii evaluează aspecte referitoare la integritatea candidaţilor.
(2) La şedinţa Plenului Consiliului Superior al Magistraturii în care se susţine interviul va participa, cu rol consultativ, şi un psiholog desemnat de plen, care va putea adresa întrebări candidaţilor în scopul evaluării motivaţiei şi competenţelor umane şi sociale ale acestora.
(3) Evaluarea integrităţii candidaţilor se face pe baza raportului întocmit de Inspecţia Judiciară sub acest aspect, precum şi a răspunsurilor primite de la candidat la întrebările puse acestuia pe baza acestui raport, a datelor existente la dosarul profesional, a documentelor depuse de candidat, a modului în care candidatul se raportează la valori precum independenţa justiţiei, imparţialitatea magistraţilor, integritatea şi a aspectelor ridicate în cadrul discuţiilor.”
– Art. 527:
„(1) În termen de cel mult 15 zile de la comunicarea rezultatelor concursului de promovare în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Consiliul Superior al Magistraturii dispune, prin hotărâre, promovarea candidaţilor declaraţi admişi.
(2) Procedura de desfăşurare a concursului de promovare în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inclusiv modalitatea de contestare a rezultatelor se stabilesc prin regulament aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii, în conformitate cu prezenta lege, prin hotărâre care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.”
În opinia autoarei excepţiei, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 24 referitor la dreptul la apărare, art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei, art. 133 alin. (1) referitor la Consiliul Superior al Magistraturii, art. 134 alin. (2) referitor la îndeplinirea rolului de instanţă de judecată de către Consiliul Superior al Magistraturii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autoarea excepţiei susţine că evaluarea aspectelor referitoare la integritatea candidaţilor la concursul pentru promovarea în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie creează o situaţie discriminatorie între un judecător supus procedurii acţiunii disciplinare, care poate produce apărări în favoarea sa, şi un judecător care participă la concursul de promovare la instanţa supremă.
În legătură cu aceste aspecte, Curtea reţine că. potrivit art. 39 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, „pentru verificarea îndeplinirii criteriilor de competenţă profesională şi de performanţă judecătorii şi procurorii sunt supuşi la fiecare 3 ani unei evaluări privind eficienţa, calitatea activităţii şi integritatea, obligaţia de formare profesională continuă şi absolvirea unor cursuri de specializare, iar în cazul judecătorilor şi procurorilor numiţi în funcţii de conducere, şi modul de îndeplinire a atribuţiilor manageriale”.
Curtea apreciază că integritatea apare, astfel, ca o componentă a evaluării profesionale şi a performanţei magistraţilor – judecători şi procurori – realizată în diverse etape ale carierei acestora.
În legătură cu acest aspect, Curtea observă că evaluarea profesională a magistraţilor variază de la ţară la ţară relativ la metodele şi momentul realizării ei, precum şi la organul abilitat să o realizeze. În unele state evaluarea are loc în momentul în care magistratul face subiectul unei promovări, iar în alte state aceasta se realizează periodic la intervale regulate. Aceste evaluări sunt luate apoi în considerare atunci când apare necesitatea de a alege între cele mai calificate persoane apte pentru promovare la niveluri mai înalte şi pentru ocuparea posturilor vacante din aceste niveluri de jurisdicţie.
De asemenea, Curtea observă că răspunderea magistraţilor este reglementată de titlul IV din Legea nr. 303/2004, iar abaterile disciplinare sunt reglementate, în concret, la art. 99 din aceeaşi lege. Astfel, având în vedere şi cele reţinute anterior, Curtea constată că evaluarea integrităţii unui magistrat şi acţiunea disciplinară îndreptată împotriva acestuia sunt două proceduri distincte şi, implicit, persoanele care fac obiectul acestor proceduri se află în situaţii diferite, astfel că nu se poate reţine critica autoarei excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la acest aspect.
În continuare, Curtea observă că autoarea excepţiei susţine că dispoziţiile art. 524 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 sunt discriminatorii în măsura în care se interpretează că se pot adresa inclusiv întrebări ce excedează aspectelor privind modalitatea în care candidatul se raportează la valori precum independenţa justiţiei, imparţialitatea şi integritatea magistraţilor. De asemenea, susţine că art. 524 apare ca fiind neconstituţional, contravenind prevederilor art. 124 din Constituţie, în măsura în care permite Consiliului Superior al Magistraturii să realizeze o evaluare proprie ce ignoră cele statuate în raportul inspecţiei şi „să acorde un punctaj pentru integritatea candidatului în funcţie de impresia formată în cele câteva minute de derulare a probei interviului”.
Referitor la invocarea prevederilor constituţionale ale art. 134 alin. (2), Curtea observă că acestea se referă la rolul de instanţă de judecată al Consiliului Superior al Magistraturii în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor. Totodată, Curtea reţine că dispoziţiile de lege criticate se referă la concursul de promovare în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Astfel, Curtea constată că textul constituţional invocat nu are incidenţă în soluţionarea cauzei deduse controlului de constituţionalitate.
Având în vedere cele expuse, Curtea reţine că, evaluând aspecte referitoare la integritatea candidaţilor în cadrul probei interviului la concursul de promovare în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii îndeplineşte o atribuţie stabilită prin lege – în speţă dispoziţiile art. 524 din Legea nr. 303/2004.
În ceea ce priveşte procedura de desfăşurare a concursului de promovare în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Curtea observă că, potrivit art. 527 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, aceasta, precum şi modalitatea de contestare a rezultatelor se stabilesc prin regulament aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii, în conformitate cu prezenta lege, prin hotărâre care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Astfel, prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 74/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 13 februarie 2012, a fost aprobat Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care, într-adevăr, nu prevede posibilitatea contestării rezultatelor obţinute de candidaţi la proba interviului.
Curtea apreciază că sancţionarea imposibilităţii contestării rezultatelor obţinute de candidaţi la această probă nu intră în sfera de competenţă a instanţei de contencios constituţional, Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii prin care se reglementează modalitatea de contestare a rezultatelor concursului de promovare în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie putând fi contestat pe calea unei excepţii de nelegalitate, conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi nicidecum pe calea unei excepţii de neconstituţionalitate.
Astfel, Curtea decide:
– Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ce are ca obiect dispoziţiile art. 524 şi art. 527 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.
